1,689 matches
-
a voinței în relațiile dintre state nu este pur și simplu o opțiune între altele". Prin renunțarea la rolul său de garant al drepturilor internaționale și prin încălcarea dreptului internațional și pe cel al Națiunilor Unite, "autoritatea normativă a Statelor Unite ale Americii zace în ruine", spune Habermas (2003: 365). Deși căderea unui regim brutal este un bine politic, Habermas a condamnat războiul și a respins comparațiile cu războiul din Kosovo pe care, deși controversat, el și alți teoreticieni critici l-au susținut ca
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Bogații stau la masă numai cu lingușitorii”; „Bogatul nu crede nevoile săracului”; „Trăiește de nu-și Încape În piele”; „Greu Îi e săracului a trăi și bogatului a muri”.) Frumusețea cui nu-i place,/ Dar nu știi În ea ce zace! (Aparențele pot ascunde, fără Îndoială, tot felul de surprize: „De departe trandafir, de aproape borș cu știr”; „Ochiul cunoaște frumusețea cea pe dinafară, iar sufletul pe cea dinăuntru”; „Frumusețea fără bunătate nu valorează nimic”; „Noblețea purtării Împodobește mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe om. Aserțiunea primă este adevărată atunci când Îmbrăcămintea aleasă a fost obținută prin muncă cinstită, dar reciproca este și ea la fel de adevărată: „și sub zdrențe poți afla un om”; Frumusețea cui nu-i place? Dar nu știi În ea ce zace”.) „Sufletul e unica valoare a omului; el Îl face pe slujitor egal stăpânului său.” (Seneca) Unii mai degrabă Îi invidiază pe alții, decât să-i imite. (E mai comod, desigur, să invidiezi, decât să faci efortul de a urma un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
meu,/ Ca dintr-o închisoare pe care/ Singură mi-am închinat-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află, undeva, între existențialismul blagian și patosul eliberator, de tip stănescian. Puntea dintre cele două lumi este, cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat-o/ pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră/ Deveintă muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime Publicul o vizitează/ Și înfiorat de torture/ Nu se miră/ Că nu mai zace-n ea nime". (Pasul) Constrângerile prozodice devin, de asemenea, un impediment, în calea libertății omului și al poetului, care, oricum, se rătăcește permanent în vitregiile unei societăți aspre care îi demolează toate vechile certitudini: "Singurătatea e un oraș/ În care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ești pe dinăuntru. Mihai: (încet, mușcat) O să-ți pară rău, ține minte! Irina: La asta te pricepi bine, tata. Să ameninți, să hotărăști ce să fim, ce să nu fim, să fim dependenți... să ne fie frică... Mihai: Va să zică asta zace în capul tău. Marie, tu vezi unde au ajuns copii ăștia? Tu vezi încotro se îndreaptă odraslele noastre scumpe? Irina: Să nu te sprijini pe ce spune mama. Pentru că ea o să vorbească la fel ca tine, ori o să tacă, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
estetic și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună În sprijinul acestei teze decît Însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Tocmai aici zace miza acestui volum, altminteri cuminte, de istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
împăratul roman însuși, ocupă centrul de echilibru al compoziției magistrale, iar cei doi sfinți, Sf. Ieronim și Sf. Bernard, asistând la scenă de pe margini, își țin capul la aceeași înălțime. Cei doi călăi se situează ceva mai jos, în vreme ce martirul zace la baza scenei. Această diagramă spațială este o moștenire a picturilor medievale de altar, adăugându-i-se aici redarea unui eveniment fizic ce-i arată pe toți la nivelul solului. Judecătorii populează centrul de echilibru din mijlocul scenei, grupul central
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
trebuie pusă și altă scrisoare, trimisă de poet, probabil aceluiași prie ten, căruia i-a destăinuit teama că se vor înstrăina Ipoteștiul, cu tot cu mormîntul Casandrei: Nu am prejudiții și cu toate astea mi-ar părea rău, dacă țărina aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, or încăpe(a) în mîini străine. Iartă că devin sentimental e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe ale sale...". Foarte justă a fost intuiția lui G.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
hiperlucid de investigare a semnelor celeilalte ordini, a hieroglifelor inscripționate într-un real înnobilat nu numai pentru inițiați. Ne-o repetă, cu obstinație, Glasul din Poemei Semnelor (Falii 3), care vestește, profetic, o nouă gnoză: "într'un colț de pădure zace pentru totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau poate de acolo începe un alt univers". Desigur că autorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și plâng). În Orizont și stil, Blaga denumește metaforic "cele trei orizonturi temporale posibile și de profil divers, ale inconștientului": timpul-havuz, "orizontul temporal deschis unor trăiri îndreptate prin excelență spre viitor", timpul-cascadă, "orizontul unor trăiri pentru care accentul supremei valori zace pe dimensiunea trecutului" și timpul-fluviu, care "își are accentul pe prezentul permanent". Orice poem al lui Romanescu trimite, în text sau subtext, la una dintre aceste ipostaze ale timpului, ce adâncește lumea în "limba universală a plânsului". Apare, spre exemplu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o porni iar înainte, după aceea, întorcîndu-se la capela Sfintei Fecioare, întinse amîndouă brațele într-un gest cuprinzător, care voia să spună tot, și, mai fudul decît un proprietar de la țară care-și arată spalierii, spuse: Sub această simplă lespede zace Pierre de Brézé, senior de la Varenne și de Brissac, mare mareșal de Poitou și guvernator al Normandiei, mort în bătălia de la Montlhéry, la 16 iulie 1465. Mușcîndu-și buzele, Léon se frămînta în loc. Iar la dreapta, acest nobil ferecat tot în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al educației. Ca și alți teoreticieni, el face distincție între individualitate și personalitate. Dacă individualitatea este "eul senzorial", aspectul biologic al făpturii umane, personalitatea este "eul spiritual", la care se ajunge prin dominarea simțurilor și pasiunilor: "Adevărata personalitate a omului zace în fundul cel mai adînc al vieții spirituale, și nu e dezvoltată decît în măsura în care ajutăm sufletul să pună stăpînire asupra simțurilor și pasiunilor" (1, p. 105). Cum ar putea educația să asigure dominarea "eului spiritual"? Pentru a răspunde la această întrebare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Pentru că sunt evreu! ...Evreul n-are ochi? ... Evreul n-are mâini, organe, nu e slab și nu e gras, n-are simțuri, dureri și patimi? ... Nu se hrănește și el cu aceeași hrană? Nu-l rănești cu aceleași arme? ... Nu zace de aceleași boli? ... Nu se vindecă cu aceleași leacuri? Nu-i e cald și nu-i e frig și lui, tot vara și tot iarna, ca și creștinul? Dacă mă înțepi, nu sângerez? Dacă mă gâdili, nu chicotesc? Dacă îmi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mânie, caută mai întâi să afle care dintre culaci e ucigașul, apoi își dă seama că n-are rost, e vorba de o întreagă clasă care îl urăște pe Vassili și ceea ce reprezintă el. Trebuie să lovească altfel, nimicitor. Vassili zace mort pe pat în casa părintească. Cineva bate la ușă, chiar o zgâlțâie. Tatăl Opanas deschide. E popa. Un preot bătrân cu chelie, barbă și plete colilii, venit parcă din adâncul veacurilor să țină slujba mortului. Mujicul Opanas îl privește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
personajul pozitiv, nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt sugestive: „Dar scorpia, strigoiu-afurisit,/ Sultana țese ițe ucigașe/ Sub vorbe și purtare drăgălașe.” 1014, „Căci sultănească, hoașcă blestemată,/ S-a pus cu-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a lovit e destulă pedeapsă pentru că n-am voit să te ascult. Ce viață dezordonată am dus; toate sfaturile tale erau așa de sincere, așa de bune, așa de drepte, încât dacă îndeplineam o parte din ele azi n-aș zace pe patul de suferinți. Amintindu-mi de bunătatea inimei tale, simt remușcări de faptele din trecut. Ar fi o zi de sărbătoare, ar fi o mare plăcere să vii la Botoșani, să mă vezi, unde sunt bolnav, și din minut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
omul bolnav se chinuiește și nu poate muri, atunci "se așează pe pământ", cu fața spre răsărit (în Transilvania, Moldova și Țara Românească) 265 sau "se pune un jug sau o bucată de jug sub cap, sub perna pe care zace" (Bucovina) 266. După ce și-a dat duhul, se deschid ușile și ferestrele odăii, "ca să aibă pe unde ieși moartea cu sufletul" 267. Potrivit unei legende bogomilice, pământul s-a făcut din "turtița" pe care Dumnezeu a frământat-o din "apa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt lumina lumii, cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Această lumină să pătrundă în sufletele noastre și prin rugăciune să le înalțe către Dumnezeu. Un poet anonim zice: „Orice suflet care zace în păcate chinuit! Să primească jertfa crucii, ca să fie mântuit.” Crucea lui Hristos își are taina ei, în care nu se poate pătrunde, decât prin credință și rugăciune. Venind la crucea lui Hristos, cu rugăciune și lepădare de sine
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
care are sete multă: să ia rădăcină dulce și sămânță de marole, să fiarbă și să bea. Pentru râie la om: fiertură de vin și pe tot corpul să se spele, că este foarte bun. Pentru omul sau femeia care zace de picioare: frunze de corn, de carpen, rădăcină de porumbar, să le curețe de coajă, care coajă să fiarbă și să facă scăldătoare (baie), cât va putea de fierbinte, că Îi va trece. De 9 ori să se scalde. Pentru
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
În tranzit face opoziție la Soarele natal: ruperea de modelul paternal. b) Tranzitele lui Uranus la Lună Conjuncție Dispoziție: Individul Își schimbă adesea starea de spirit și nu are astâmpăr. Nervos, nerăbdător, vulcanic, reacționează conform unei emotivități năvalnice. În el zace nevoia de a-și găsi un alt fel de echilibru, de a rupe legăturile cu trecutul, de a tăia cordonul ombilical, iar asta se traduce adesea printr-o atitudine tăioasă vizavi de exterior. Pe scurt, caută să schimbe În exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
G. Pallady, Emil Tudor, Nicolae Costăchescu, Cicerone Mucenic. Iată ”un joc” epigramistico - epitafic prilejuit „că G. Nedelea a publicat în „Scrisul nostru” un rondel în care spune: „Cuprinde‐ mă în brațe tare și strânge‐ mă cât poți, cât vrei” : Aici zace G. Nedelea Rondelist fără noroc, Muza lui l‐a strâns în brațe Și l‐ a omorât pe loc. (epitaf) Ești visul lui și ești himera Ce‐ adesea în rondele‐apare; Să nu‐l cuprinzi în mâini prea tare C‐ai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
plăcută mâncarea... ce vor să vă pregătească cei care de 4 ani v-au hrănit cu minciuni..." (adică liberalii,n.n). „Reapărem, știind dinainte că numai Ardeiul cu iuțeala lui va înflăcăra... spiritele, trezindu le din apatia nenorocită în care zace de atâta amar de vreme. Reapărem cu Ardeiul în mână pentru a freca... cum se cuvine pe mincinoși, leneși, ipocriți și mai ales pe cei ce au stat în fruntea comunei, lăsând-o în halul în care se găsește, îngrijindu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
deveni conștient de incapacitatea sa de a iubi, fie că este vorba de indivizi sau de umanitate În general. Orice fel de afecțiune Îi poate oferi lui o securitate superficială, ba chiar un sentiment de fericire, dar În adâncul său zace neîncrederea sau se agită suspiciunea și frica. El nu ia drept sinceră afecțiunea arătată, deoarece este ferm convins că nimeni nu-l poate iubi. Convingerea de a fi neiubit este aproape Înrudită cu incapacitatea de a iubi; ea este, de
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
de niște anonimi și obscuri "ei". De pildă, "Comisia urmează să fie numită...", "Este necesar să ...". "Ajutorul dumneavoastră este apreciat...". La auzul acestor propoziții, tendința este de a "căsca". Personalul din propoziție este fie obscur, absent sau pur și simplu, zace acolo. Cine numește? Cine execută? Cine apreciază? De ce oare să nu scriem: "Directorul adjunct Ionescu va numi comisia...", "Șeful serviciul tehnic va face...", "Apreciez ajutorul dumneavoastră..." În acest fel și cel care scrie iese la lumină. Se revigorează și fraza
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]