3,296 matches
-
nihiliste, îi dă o replică zdrobitoare: „Nu e nici un miracol, e doar un stadiu în dezvoltarea celulei!” Dar tocmai acesta e miracolul. La même Jeannette autrement coiffée! STILUL LUI IORGA Chauteaubriand are dreptate: creațiile spiritului există numai prin stil. În zadar cei lipsiți de darul acesta se tot pripesc să-l disprețuiască: stilul nu e, cum cred ei, un prisos de găteli și garnituri adăugat pe urmă. Substanța sau „semnificația” unei opere se vădește prin stil. Expresia directă și nudă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
riguros și nu unul în care merge orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă ceea ce nemții numesc Gestaltung, adică o configurație, care să se impună. Incredibilul nu e creație fantastică, în zadar se străduie unii autori nedotați să înșire istorii fără cap și coadă: creația fantastică are cap și coadă. Adică are o noimă (gr. noema, de la noeo = a gândi, a înțelege). Când spunem despre niște închipuiri că sunt „cai verzi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
voi mai colabora, îmi displace foarte tare aspectul ziaristic pe care l-a luat de la o vreme, cu atâtea cronichete, cu atâta euforie informațională, cu atâtea fotografioare, atâtea minianchete, minirăspunsuri, minișantiere, miniștiri culturale, minimapamondice. Câte pagini se pierd astfel în zadar! Sainte-Beuve a scris toată viața numai la gazetă și a lăsat o operă clasică. Marii gazetari au fost și sunt, neapărat, mari scriitori. Firește, ziarul (ziarul, nu revista!) are de răspuns unor nevoi cotidiene, de informație, de publicitate, de opinii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Aristotel este imaginea majorității lucrărilor despre care vorbim de-a lungul vieții noastre, indiferent dacă le-am citit sau nu: obiecte reconstruite, al căror model Îndepărtat e Îngropat Îndărătul limbajului nostru și al celorlalți și pe care e În zadar să speri că Îl vei atinge Într-o zi, chiar pregătit fiind să-ți dai viața pentru asta. pagină nouă de dreapta CAPITOLUL IV CĂRȚILE PE CARE LE-AM UITAT ÎN CARE NE ÎNTREBĂM, ÎMPREUNĂ CU MONTAIGNE, DACĂ O CARTE PE
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
exemplu, o mare nedreptate, e greu s-o repari printr-o simplă scuză.) Nu se leagă câinele cu cârnați. (Nu se formează deprinderi sau obișnuințe trainice Într-un regim de indulgențe, de concesii În raport cu noi Înșine sau cu ceilalți.) În zadar țipă pasărea după ce a fost prinsă. (Lamentările nu pot nici consola, nici scuza imprudența de care am dat dovadă la un moment dat: „Să-ți pară rău când făptuiești, nu când te pocăiești”.) Soția să fie aleasă mai degrabă cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lipsuri și norocul fuge.) „Dar chiar și un mare necaz Își are farmecele lui În clipele de mare strâmtoare: căci această Împotrivire a sorții călește o minte curajoasă și o face să-și adune toate forțele, care se iroseau În zadar.” (Vauvenargues) La ce folosește că vaca dă mult lapte, dacă răstoarnă siștarul? (Unii au talentul de a-și folosi aptitudinile nu În bine, ci În rău, de a compromite un rezultat bun, obținut cu trudă.) Chiorul Între orbi este Împărat
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a fi. Am văzut deci „cu simțurile mele” comportamentul forțat al puterii consumului recreând și deformând conștiința poporului italian, până la o degradare ireversibilă. Lucru care nu s-a întâmplat în timpul regimului fascist, când comportamentul era complet disociat de conștiință. În zadar puterea „totalitară” își tot repeta obligațiile în materie de comportament, conștiința nu era implicată în ele. „Modelele” fasciste nu erau decât niște măști pe care trebuia să ți le pui și să ți le scoți. Când fascismul fascist a căzut
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
toate la același nivel. Coeficienții de corelație sunt strânși laolalt) f)r) a se pune întrebarea ce teorii ne îndrept)țesc s) ne aștept)m la un anume tip de conexiune și între care variabile. Se depune mult efort în zadar din pricina faptului c) trei întreb)ri care ar trebui puse la începutul unei cercet)ri sunt adesea ignorate. Ele sun) astfel: Obiectul de investigație permite folosirea metodei analitice din fizică clasic) - examinarea atributelor și interacțiunilor a dou) variabile, în timp ce altele
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
mămăliga nu explodează!“, care, la rândul ei, a generat reflexul de a ne purta „cum se cuvine lanțurile“. Când România a fost supusă robiei bolșevice, convingerea lui Cioran, acum la vârsta maturității, este că generația lui s-a jertfit în zadar, pentru „un destin condamnat, comun, lamentabil și evident netragic“15. Sceptici întrucât „așteaptă puțin de la soartă“, românii cad „sub cumpăna vremii“ aproape natural și în mod imperceptibil. Și experiența lui Cioran este emblematică pentru acest destin. Revolta lui s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
patetic Potiomkin în Biserica Albă - sunt hotarele lumii în care trăim, secole la rând, popoare, limbi, datini. A încălca aceste hotare înseamnă a te situa în afara lumii civilizate, înseamnă a fi un om sălbatic, un om strașnic, că nu în zadar celor ce nu recunosc poruncile li se zice: «nu au nici un Dumnezeu».” Expresia cneazului se cade a fi luată în sens etic mai larg: omul „fără Dumnezeu”, fără credință în ceea ce este frumos și sfânt, fără conștiință (de sine, ca
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
folcloric stilizat („Salcie îngemănată, / Nu-ți abate niciodată / Să te smulgi din rădăcină,/ Când privești atâta tină?”), fie în ritm de sorginte folclorică, prelucrat însă cu mai mare subtilitate („Busuioc floare de dar, / Floare de descântec,/ Orice vrajă e-n zadar / Și mă cheamă-n noapte iar / Mult temutul cântec”). Un procedeu frecvent e acela de a atribui altcuiva confesiunea: unui pribeag, unei fete ce cântă, uneia care plânge, unei „fecioare bătrâne”, unei „noi Magdalene”, care plânge, de asemenea, unei „femei
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
sustrage sistematic de la a-și face datoria și vor neglija studenții, în timp, universitatea își va pierde prestigiul, atractivitatea, fondurile, riscând să dispară. Indivizii sunt tentați să afecteze distructiv bunul colectiv nu intenționat, ci după logica raportării la celălalt: în zadar voi economisi eu apă sau voi raționaliza păscutul vitelor mele, întrucât ceilalți nu vor proceda așa; de ce m-aș obosi eu ca lucrurile să meargă cât mai bine într-o colectivitate când ceilalți sunt indolenți? Suntem din nou pe teritoriul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Beniuc legionar. Nu e o noutate. Poetul exilat Nicu Caranica ne relatează că viitorul "toboșar al timpurilor noi", proletare, se exersa la toba extremei drepte, citindu-și în premieră, într-un cerc de prieteni, poezia care începea cu versurile: "În zadar se zbate și asudă/ Fruntea voastră galbenă ca ceara", cu subînțelesul unui protest liric la condamnarea lui Corneliu-Zelea Codreanu. Iar dacă dăm crezare unei "note-sinteză" a Securității, în "cazul Mihai Beniuc", datînd din 22 iunie 1985, trecutul bardului ar fi
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
-i relativ. Unuia... nepăsător la treabă De-i zici pe drept: “Te culci pe o ureche!”, El ți-o întoarce pe o zisă nouă: “E fără noimă vorba asta veche, Căci n-ai cum să te culci... pe amândouă” În zadar, odă femeii! Oricâte cărți poeții-ar vrea să scrie Și-n slova lor, femeia-i cea aleasă, Pădurile n-ar da de-ajuns hârtie - Căci ea, femeia,-i veșnic... ne’nțeleasă. Unui poet care se crede Dumnezeu Deși nu merită
CATRENE EPIGRAMISTICE (SUB AUSPICIILE LUI… EINSTEIN) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381309_a_382638]
-
via sa și a venit să caute rod în el și n‑a găsit. Și a zis către vier: «Iată, sunt trei ani de când vin căutând rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie‑l: de ce să ocupe locul în zadar?». Iar el a răspuns: «Doamne, lasă‑l și anul acesta, până ce‑l voi săpa împrejur și voi pune gunoi; poate că va face rod în viitor, iar de nu, îl vei tăia»”. Desigur, între cele două fragmente nu există altă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
răsplată pentru toate nelegiuirile sale, el a suferit o moarte îngrozitoare: „El a fost lovit de biciul lui Dumnezeu, atât de tare, încât nu‑și mai putea suferi propria duhoare. În viață fiind, din ochii nelegiuitului ieșeau viermi foșgăitori. În zadar a înălțat spre Dumnezeu rugi și mărturisiri, n‑a dobândit vindecarea” (III, 4, 5). Cu toate acestea, în fața morții, monstruosul personaj își vine în fire și recunoaște atotputernicia lui Dumnezeu: „Deznădăjduit din pricina stării sale și revenit, de altfel, la o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Institutul de Limbi și Literaturi Străine din București (1958-1965), avansând conferențiar (1965), profesor (1991) și șef al Catedrei de limba și literatura rusă (1992-1996), iar din 1997 profesor consultant. Efectuează specializări la universitățile din Moscova (1971, 1990), Sofia (1968), Zadar (1973) și Sarajevo (1973). Este membru al Comitetului Asociației Slaviștilor din România, al Asociației Internaționale a Slaviștilor și în colegiul redacțional al revistei „Romanoslavica”. I s-au acordat Medalia Muncii (1964) și Medalia Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba și
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
naturii. Numărul celor sortiți unei morți premature (unii dintre ei fiind chiar În floarea vârstei) din cauza tratamentelor greșite este, fără Îndoială, considerabil; de asemenea, nu este de neglijat nici numărul nefericiților care, În urma operațiilor medicale mult prea violente, trăiesc În zadar, ca niște umbre, slăbiți și infirmi, povară pentru ei Înșiși și pentru ceilalți, unii dintre ei dorindu-și moartea ca pe unica șansă de a scăpa de suferință. În Therapeutics (vol. II, p. 600), Girtanner este de părere că „Apparatus
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
călătoriei mele până la Sankt-Petersburg, din moment ce pe al meu Îl reținuseră la Novgorod. Și cum eram, firește, foarte dornic să-mi recuperez reputația știrbită, am solicitat convocarea unui juriu comercial care să aleagă Între mine și Lomov. Câteva luni trecură În zadar, Însă În cele din urmă juriul alcătuit din șase negustori de blănuri - doi ruși, doi nemți și doi greci - hotărâră că dreptatea era de partea mea. Dacă Între timp nu ar fi dat faliment, Lomov ar fi fost obligat să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a cafenelei”. Pamfletarul incisiv și vehement este prezent în foarte multe pagini, precum în cele despre „năpârlirile” ideologice ale lui Mihai Ralea ori în cele despre N. D. Cocea, pentru care, în lipsa simțului moral, „toate podoabele spiritului au fost în zadar”; C. A. Ionescu-Caion e văzut ca „tip straniu de perversiune intelectuală pusă în slujba unei bolnave ambiții”. Semnificative sunt și accentele dure din Scrisoare deschisă lui Mihail Sadoveanu (1954) ori din Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor (1958). Primul text oferă o
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Teodorescu. În Cuvinte către cititori redactorii cheamă pe toți cei care au „dorința de a munci alături de noi, pentru răspândirea unei slove cinstite, a unui gând curat”. Se publică versuri de G. Bacovia (Niciodată, dar și poemul în proză În zadar), Agatha Grigorescu Bacovia (Amurg solemn), G. Șt. Cazacu (În satul meu), N. Anghel (Gol), e inserată și publicistică: Mihai Negru, Rânduri pentru necunoscuți, Marin Ștefănescu, Rostul vieții, N. Albulescu, Minoritățile etnice din Ardeal și Banat. E de înregistrat, de asemenea
TRIBUNA LITERELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290255_a_291584]
-
a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși martiri și poeți mesianici”, „delirând buimac ca o fântână somnambulă” (temerară săgeată ad personam). „Crin otrăvit” de „mâlul din jur, drămuit în porții egale”, el năzuiește în zadar să „taie nodul gordian al umilințelor”, să incizeze „in vitro cangrena grețoasă a minciunii, termitiera celor lași și slugarnici”, să scrie „ca și cum te-ai întoarce printre vii”. Îi rămâne numai „transfuzia cu ploi și ninsori”, „sarcasmul ca un limb lunar
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
de vară). O secvență a poemei Podul Înalt evocă plastic momentul decisiv al bătăliei, cel în care Ștefan cel Mare a prăvălit copaci peste invadatori: „Dar crunți copacii se mișcară-n trunchiuri / Și ca o furioasă vijelie / Se prăbușiră... În zadar cu săbii / Se apărau cu spaimă ienicerii, / Căci ramuri groase li zdrobeau puterea, / Stropșindu-le spinările cu trosnet, / Iar caii, cu nechezat dureros, / Se zvârcoleau în chinurile morții, / Spinoase crăci li se-nfigeau în vintre / Și spuma roșă tremura-n
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
mâni, / țărmul plâng s-apuce, / însă unda-n săptămâni / și în ani le duce... // Marea vremii, val de val / prin rumegătură, / sus, le trage către mal, / jos, spre-adânc le fură. // Nestatornicul ei cort, / repezindu-și harul, / în strălucitor efort / macină zadarul” (Cochilii). Volumul de eseuri Respiro în amonte (1995) cuprinde contribuțiile cele mai semnificative ale lui Z. în domeniul istoriografiei și al criticii literare: Poezia lui Michelangelo îi prilejuiește poetului-traducător o incursiune pe cât de atentă la detaliul biobibliografic, pe atât de
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
moșneagului să-i dea ciurul cu fusele, ca să-l ție până va sări și ea. Atunci fata babei, vicleană cum era, lua ciurul și fuga în casă la babă și la moșneag, spunând că ea a tors acele fuse. În zadar fata moșneagului spunea în urmă că acela este lucrul mâinilor sale; căci îndată o apucau de obraz baba și cu fiicăsa și trebuia numaidecât să rămâie pe-a lor. Când veneau duminica și sărbătorile, fata babei era împopoțată și netezită
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]