7,506 matches
-
sau cutare, frate, cumnat, socru, ginere și așa mai departe, dacă ești mai abil decât celălalt, îți întregești avutul pe socoteala lui. Căldura părea și mai greu de suportat decât cu o zi înainte. Din cauza evaporării intense a apei mării, zarea devenise lăptoasă. Dacă aici e așa, îmi închipui ce ne-o aștepta pe drum, în Bărăgan. O să curgă apele pe noi, se văitase Cucaras. Că i-am zis Lolitei mele, înainte de a pleca ea zor-nevoie la coafor, lasă dragă, că
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Se pare că va ploua, remarcase el sec, și nu puțin. Vai, domnule căpitan, îi spusesem atunci alarmat, dar să vedeți cum arată cerul încolo ... Da, da, înclinase aprobator capul, dar norii vor trebui să se răsucească, adăugase întinzând spre zare mâna, pentru a veni dinspre nord asupra noastră ... Altfel, nooo!... Drept răspuns, un nou tunet se făcuse auzit, ca o năprasnică bătaie de tobă. Așa că mai avem, nițel răgaz, își dusese la capăt ideea bătrânul meu interlocutor după reinstalarea liniștii
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
lucru: semnătura ei, fără condiții și alte pretenții, pe actul de divorț. A doua pală puternică de vânt, însoțită și ea de un nor dens de praf, măturase plaja, alungând și pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori imenși ar fi crescut fără veste în vecinătatea stațiunii. Peste noi alergau nori zdrențuiți, încălecându-se la diferite înălțimi, când negri, când albi
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
să facă niște semne cu pixul pe foaie. - ale dracului aparate, toate se strică. hai să faci o radiografie! a scos filmul și tot îl privea la un aparat, apoi a mers la geam și se uita prin el în zare. - curat lucru, azi nimic nu merge. - ce mai merge în țara asta, domn’ doctor? - zic eu, să-i țin hangul. - nimic, nimic, nimica... - ba da, mai merge ceva, și încă merge foarte bine... - înmormântările, părinte, scuzați, domn doctor. - aici nu
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
aș învinui, pentru că el a fost gândit - când i-a fost pecetluit destinul - cu destinația unilaterală de “oraș al jocurilor de noroc” - toate decurgând ulterior din această dulce și pretențioasă “povară” de a-i face pe vizitatorii veniți din toate zările să se simtă la ei acasă, făcându-i să-și lase grijile, să le uite pentru moment pentru a fi absorbiți nu de hăul destrăbălării, asta depinde și de tine, nu ? ci de ingredientele jocului care atrage, care tentează iar
JOCURI DE NOROC ŞI CÂTE CEVA DESPRE ALTELE ÎN LAS VEGAS(VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366900_a_368229]
-
și prietenă neîncetată a sfintei rugăciuni. Iar amândouă sunt odraslele cele mai pline de har și îndumnezeitoare ale sufletului..." Rugăciunea curată este convorbirea sinceră a minții smerite cu Dumnezeu. Ea este dialogul dintre om și Creatorul său, dialog purtat în zările spirituale ale iubirii chenotice. Nicăieri, omul nu se cunoaște mai bine pe sine și pe Dumnezeu, ca în rugăciune. în stare de rugăciune, credinciosul trăiește în gradul cel mai intens legătura sa cu Dumnezeu, dependența sa de Creatorul său. Și
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
apleacă ici și colo Ca să stingă licurici. Dezinvoltă, parfumată, Îmbrăcată elegant, Culege din iarba crudă Lacrimile - diamant. Mângâie din ochi câmpia Și se-așază între flori Și împarte păsărilor Naiuri, cobze și viori. Dimineața e o doamnă Cu trupul în zări născut Și, când pleacă-n voal de ceață, Lasă-n urmă un sărut! Referință Bibliografică: DIMINEAȚA E O DOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V, 01 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol
DIMINEAŢA E O DOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367544_a_368873]
-
alunecă prin mine ca niște arătări divine, primăvară, ai înecat văzduhul, în apele albastre ale cerului, s-au rupt zăvoaiele, cerul umple cu stele pădurea, sălciile dorm culcate pe perne de puf, sună vântul frunzele lor, le spală cu rânza zării pe față; în timp ce amurgul se sfâșie între un deal și o câmpie, ascult cum își toarce cântecul ei o ciocârlie. marți, 14 aprilie 2015 Referință Bibliografică: bucuria primăverii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
Pasărea care cântă, de ce te-nfioară, cum ar fi să fie, veșnic primăvară?.. Cine se roagă ca soarele să mai răsară, copilul din tine, să nu afle viața amară?.. Gândurile, de ce umblă-n văzduh, hoinare, speranțele se pierd așa repede-n zare?.. Lacrima de durere nu se uscă pe față, zâmbete se pierd și răman veșnic în ceață. De ce, omul calcă pe frunzele ofilite, și speranțele nu se reîntorc în vise împlinite?.. De ce, atunci cand sufletul corpul îl părăsește, lumina sau umbra, vor
NIMENI NU-MI RĂSPUNDE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367556_a_368885]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > NE PLEACĂ TINERII DIN ȚARĂ Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Ne pleacă tinerii cu hâr din țară Părinții sunt deja prin alte zări Le-am oferit doar chin și-o viață-amară Se-ndeparteaza azi pe noi cărări Se vor slabi prin țări străine Vor fi tratați ca niște sclavi leproși Căci, doar așa vor strânge bani de-o pâine Iar noaptea-ntreagă-și
NE PLEACĂ TINERII DIN ȚARĂ de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367555_a_368884]
-
e plămădită din viitor. Nu-mi pasă Merg înainte, nu mă mai sperii că viața-mi cere mai mari dobânzi, că-n ale sale crunte siberii mișună-n haite noi lupi flămânzi. Chiar dacă soarta mai rea, mai cruntă flutură-n zare un negru văl, eu cu speranța fac zilnic nuntă și-n a ei rouă fața mi-o spăl. Nu-mi pasă dacă mai cad din creste iluzii care înfruntă stânci, pentru că-n viață tot urcuș este și cățărarea dură, pe
RUGÃ NU-MI PASÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367594_a_368923]
-
șoaptă, pom înflorit noaptea, curgând din el lumină și gânduri.Șoptea noaptea suspine traversând în vis câmpii și coline, având agățați în plete bănuți vechi, în timp ce sufletul său adăsta un cântec neștiut de nimeni, venit din alte timpuri, din alte zări, din alte lumi îndepărtate. Se trezea din sudoarea visului cu chipul livid, de zăpadă, cu inima ce-i bătea ca un clopot de cristal, în sufrageria plină de cărți, cerneluri, tablouri și flori în ghivece uriașe.În acest microcosmos ea
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
galben și albastru visează spre libertate!... De ce cred asta? Poate e o intuiție!? Sau poate îmi este sugerat acest gând de niște aripi deschise pentru zbor!?... Coamele munților crează aceasta imagine cu bună știință, iar un vultur... Un vultur scrutând zările, simbol al semeției și libertății, ce-mi sugerează?... Doar colivia e tăcută și rece, chiar dacă pare aurită. E rece!... Gheața din piscuri răzbate până în sânge!... Visul către libertate a păsării galben-albastre e frânt!... Ce metaforă sublimă a aspirațiilor Ucrainei!?... Steagul
PASĂREA DIN COLIVIE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367612_a_368941]
-
crăiasa mea prin florile de câmp, Iubirea inimii din serile de vară... Ești amintirea care aduce-un anotimp Legat la ochi, cu-n fir de lăcrămioară. Purtați de-un vis prin viața noastră Lăsăm iubirii lacrima s-o ducă-n zări... Tu vei rămâne steaua mea albastră, Ce-mi luminează drumul către zori. Prin toamna mângâiată de-amintiri Te-ascund sub frunza care pleacă-n nori, Am sa păstrez petalele de trandafiri Să te-nvelesc atunci când vin ninsori. Ca doi copii
TE CHEM IUBITA MEA... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367659_a_368988]
-
livadă-ți teleleu și cred că eu sunt tu și tu ești eu. Acestui drag și pătimaș frământ ce poate n-are seamăn pe pământ încep atunci din inimă să-i cânt. Și cântecu-mi înalță către cer privighetori ce-n zarea lumii pier ca să vestească-al nostru sfânt mister. Să știe toți și toate că în noi au încetat ale iubirii ploi, că unul singur suntem amândoi. Și să se afle c-am fugit din dor pentru-a trăi în văzul
SURÂSUL DRAGOSTEI DAR DACÃ TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367661_a_368990]
-
poet, speranță, bucurie și disperare... Obeliscul cu patru lei sculptați în piatră, aflat la intrarea în Copou, amintește mereu o anecdotă nostimă: se zicea că dacă va intra o fată mare în Copou, leii aceștia vor urla cât să audă zările. Dar nimeni, chiar și până acum, nu i-a văzut și auzit pe leii aceștia trezindu-se din somnul lor de piatră și urlând, sau măcar să fi scos măcar o vocală, fie și întretăiată. Fie și în șoaptă... Lăsând gluma
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
iubea ideatic, iar eu, la vârsta mea, eram pre timid. Și totuși, ce frumos a fost!... Mai ales că la acele mese, se făcea și poezie, iar „Adela”, visătoare, ne povestea despre plăcerea ei de-a fi mereu în altă zare a lumii. Se spuneau versuri, se comenta ușor despre firul de iarbă, sau vorbeam ceva mai aprig despre urgiile din lume și, rar, de la noi. Ei, dar câte cârciumi nu erau încă?!... Cine nu crede că ele erau și instituții
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
-n urma lor, o vreme, pe Pământ am mai rămas Să-i pomenim cotidian, nu doar când este Parastas... În Casa DOMNULUI Creștinii, DUHUL SFÂNT să-L invocăm Și cu toată dăruirea, Cântări Sfinte să cântăm ! Să se-audă până-n zare, să afle întreaga fire, Că cerem Cerului Să dea, Veșnica lor Pomenire ! Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele & Șc. Gimn.Bacea-Movileni, Jud.Olt, membru L.S.R.Fil.Olt & U.Z.P.R.(Rev."Cultura Vâlceană", ș.a.). Referință Bibliografică: De Ziua Eroilor Neamului nostru
DE ZIUA EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367694_a_369023]
-
chiar și-n acruEști tot, ești tu, acum, mereu... III. NE PLEACĂ TINERII DIN ȚARĂ, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1505 din 13 februarie 2015. Ne pleacă tinerii cu hâr din țară Părinții sunt deja prin alte zări Le-am oferit doar chin și-o viață-amară Se-ndeparteaza azi pe noi cărări Se vor slabi prin țări străine Vor fi tratați ca niște sclavi leproși Căci, doar așa vor strânge bani de-o pâine Iar noaptea-ntreagă-și
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
aur tot din munții noștri-aveți Nu vă doresc ca blestemați să fiți Dar, nu ne mai tratați că pe helveți Dac-am stârpi "gândacii" toți odată ... Citește mai mult Ne pleacă tinerii cu hâr din țarăPărinții sunt deja prin alte zăriLe-am oferit doar chin și-o viață-amarăSe-ndeparteaza azi pe noi cărăriSe vor slabi prin țări străineVor fi tratați ca niște sclavi leproșiCăci, doar așa vor strânge bani de-o pâineIar noaptea-ntreagă-și plâng genunchii roșiOdihna-nseamna doar coșmaruri multeIar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
Acasa > Poezie > Imagini > O LUME-N CARE SE ÎNALȚĂ ECOURI... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În seri cu liniști reci și priviri de gheață, Când în zări se lasă perdele de ceață, Peste culmi și pași pierduți în depărtări Plutesc, în zbor, infinite întrebări... Peste pustiul lumii domină luna, Ce îi alină durerea și furtuna Zăcând ascunse-n colțuri din suflete, Și-umbrind seninul zilelor avute... În
O LUME-N CARE SE ÎNALŢĂ ECOURI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367723_a_369052]
-
roze cu aromă domoală Filtrează fire de miere-apusene. Lângă roze ceașca visează pe-ndelete, Derutează vremea, surâde duios... Rotitorul abur cu amintiri în plete Migrează lin, dar îndărătnic, în cerul somnoros. E sărbătoarea tandră a umbrelor... Mirat și des vibrează palid zarea, În nostalgia vremii sclipirea clipelor Arată-un chip ce-ngreunează lin suflarea! Cu ochii-nchiși văd cum dorul strecoară Un timp în care privirea-aburește Pietruit, cu vise, timpul tandru coboară... Dulce și necuprinsă taina noastră crește! Referință Bibliografică: CAFEAUA DE LA
CAFEAUA DE LA ORA 4 de LIA RUSE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367726_a_369055]
-
mângâie crestele care, la rândul lor, parcă fumegă din vechile păduri Brașovene... Se-aude cumva și o doină, iar din depărtări de timp, răzbat spre mine ritmuri de baladă. Personaje din istorie și fire de legendă se-ntrețes pe înaltul zării, iar zidurile groase, de-aici, de jos, din Cetatea vechii Corone, în care eu stau boierește, vin pe lângă noi, să ne șoptească povești de dragoste și tainice dureri din veacuri dispărute. Aerul, afară, e minunat, curat și răcoros, dar soarele
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
prăvăli. Nisipurile de speranțe Surpa-se-vor încetișor. Și ce? Oricum în urmă nu e Nimic să-mi fie de-ajutor. Rănește-mă! Timpul oftează... Hai, joacă-te cu clipele, Aruncă pe pustii toți anii Când ne-avântam aripile Spre zări albastre de luceferi, Ce plâng-acuma răzvrătit! Și de-ai rănit, să nu poți șterge Toți anii-n care ne-am iubit! Referință Bibliografică: RĂNEȘTE-MĂ... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul V, 07 februarie 2015
RĂNEȘTE-MĂ... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367772_a_369101]
-
se va clinti fără motiv Gata este scaunul Tău de atunci Glasurile lor râuri au ridicat Prin înălțare sufletu-mi implicat În glasuri de ape simt multe porunci Minunate-s înălțările mării Întru cele nevăzute-n infinit Mărturiile deschid ochii zării Casei Tale zidită-n sfințenie Pentru care pământul s-a împlinit Când trupul meu va intra-n muțenie PSALMUL 93 Dumnezeul răzbunării a grăit Înalță-Te cel ce judeci pământul Răsplătește pe cel ce nu-s Cuvântul Cei fărădelege s-
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]