1,953 matches
-
scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era o Îndeletnicire la fel de inutilă ca zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină pe linia de plutire. Ca și altădată băteam apa-n piuă despre parcurile de pe malul lacurilor transformându-se treptat În păduri și despre locul de verdeață și răcoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pentru a ne revedea..!”, își continuă colegul gândul, subliniind bucuria revederii după atâția ani... Îi priveam cu atâta drag, încât simții nevoia să-i dezmierd... Pe chipul lor liniștit, de oameni greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium... bucuria și tristețea se împleteau întrun chip dureros. „ ...Ne-am rărit... ne-am cam rărit..!, continuă tot el, rar și grav, rotindu-și privirea stingher peste noi, cu o nesfârșită tristețe în ochi, evitând cu mult bun simț, cuvântul fatal
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de care nu-ți mai amintești, decât arareori și de care chiar ai vrea să uiți. Peste școala de atunci, s-a coborât lințoliul greu al uitării dureroase, acoperind-o, ca o ploaie de cenușă. De pe ruinele ei cad roadele zbuciumului nostru.. S-a prăbușit școala.. s-au risipit gândurile vacanțelor plăcute. Ușa, de la intrare, din stejar masiv, întărită cu vergele din fier forjat, când am împins-o, mi s-a părut mai grea ca altădată. Coridorul, lung și larg.. plin
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de parcă mi-ar fi ascultat gândurile, își clătinau în răstimpuri, puținele crengi... la câte o adiere de vânt. Frunzele îngalbenite de toamnă, se desprindeau de creangă la cea mai ușoară legănare. Desprinse.. intrau ca într-un fel de agonie... un zbucium, ca o neliniște înainte de a muri. Rătăceau prin aer o clipă, în zbor de pasăre lovită în aripi, apoi cădeau la pământ. Cine oare n-a văzut o frunză îngălbenită de vreme, care desprinzându-se toamna de creangă, plutește o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ne auzeam bătăile inimii.. ca și sub „teiul” din Copou, și, nimeni nu găsea cuvintele potrivite s-o rupă... ceva ne stânjenea ca și atunci. Pe chipul lor liniștit, de oameni greu încercați de viață, o viață lungă plină de zbucium.. tristețea și bucuria întâlnirii, se împleteau în chip dureros. Ne citeam limpede, unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeam în clipele acelea, dar ne era greu s-o spunem. Pentru o clipă, am închis ochii strâns.. strâns până la durere și i-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
atunci... O prăpastie s-a deschis între noi și trecutul nostru... .................................................. .................... ...Și, încet-încet peste școala de atunci.. începu să se aștearnă lințoliul greu al uitării dureroase, acoperindu-ne ca o ploaie de cenușă.. Pe ruinele ei cad roadele nesfârșitului nostru zbucium...... Vechiul Palat Sturzesc și bisericuța Paharnicului Lozonschi, față în față, stau și vor mai sta... ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut sub povara tainelor... Din înalturi, ca o corală antică..., veneau, veneau, mulțimi de voci, ca un zvon
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
20 de ani), la divorț (la vârsta de 25 de ani), uniune liberă și cuplu cu un copil (la 29 de ani) până la familie monoparentală (când aveam 33 de ani). Reflectând ca într-o oglindă, la scara vieții private, întreg zbuciumul unei societăți și al unei epoci, care își definesc anevoios și contradictoriu reperele, am sfârșit, în cele din urmă, prin a mă maturiza prin confruntarea directă și adesea dureroasă cu Celălalt semnificativ pentru construcția identității de gen și a feminității
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
detașării de cele în care te-ai cantonat. Este unul din instrumentele eliberării și, deci, a libertății. Libertatea începe așadar prin a ști cum știi ceea ce știi. Plăcerea somnului poate să semnifice preferința, deseori inconștientă, pentru moarte, ca fugă de zbuciumul vieții, de nereușitele sale. * Din perspectivă evoluționistă frumoasele câmpuri de rapiță pe care le admir declanșează în mine amintirea bucuriei strămoșilor la vederea recoltei înflorind. Altfel spus, frumusețea este legată de retrăirea unei plăceri ce-și capătă sensul în orizontul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și nu e nici o îndoială că Sadoveanu tocmai pe ea a mizat - nevasta bărbatului mort întrevede și în drumul deschis propriei sale „anchete” aceeași făgăduință de îndrumare cerească și noi „semne”, ce-i cer acum să pășească dincolo de „rezolvarea zbuciumului în rit” (găsirea cadavrului și îngroparea rămășițelor pământești), către o treaptă supremă și ultimă, cea a dezvăluirii ucigașilor și a faptei lor. Dar, sigur, nimic nu se explicitează (în acest plan, al modului sadovenian de a fundamenta „mișcarea narativă”) în
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
mii de maimuțe pitice, un adevărat Sanctuar. Templul Tanah Lot, este așezat pe o stâncă abruptă deasupra mării, pe coasta de vest a insulei, Înconjurat de ape, În timpul mareelor. 455 excepție, Între stânci colțate, Înnegrite de arșița zilei, răcoarea nopții, zbuciumul continuu al valurilor, șuieratul vântului... Pare că timpul s-a oprit pentru o clipă din mersul implacabil de măcinare a tuturor lucrurilor și a destinelor omenești, uimit și el de atâta frumusețe serafică... Ne cuprinde o stare de beatitudine În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
noapte intră și natura În concurență demonstrându-și puterea imbatabilă ca În pragurile genezei. Și de peste firea Întreagă, până la hotarele auzului, Într o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia Înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ocean și uscat. Nu se mai vedea nici În cer, nici În pământ... Părea că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vânturilor!... Continuăm vizita cu magnifica Lagune Pagsanjan și Cascadele Pagsanjan unde participăm la un distractiv rafling pe râul Pagsanjan sau „ micul Amazon al Filipinelor”, cum mai este numit acesta. Și sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub urgia Întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
conștienți, renaștem, devenim însăși acea clipă, suntem echilibrați, mulțumiți, nu ne mai dorim nimic și nu mai căutăm nimic. În acel moment avem totul și suntem totul. Căutările dispar, rămâne numai conștiința pură, trăirea pură. Atunci mintea se oprește din zbucium și suntem invadați de energia prezentului, o energie a iubirii, armoniei, a echilibrului. Este ca și cum am înota sub apă și periodic am ieși la suprafață pentru a respira. Din păcate, majoritatea dintre noi nu trăiesc niciodată plenar astfel de clipe
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
Mița Baston din D-ale carnavalului. Câtă energie animă femeia aceasta, cât luptă ea pentru amorul ei ilicit și toxic și cât orgoliu tăinuiește replica știe orice lector atent al comediei scriitorului. Iar câtă Încrâncenare vecină cu patologia există În zbuciumul ei comico-tragic e de ordinul evidenței. De altfel, inițial lucrarea aceasta, care avea ambiția de se constitui Într-o schiță de psihologie / psihopatologie a personajului feminin caragialian, trebuia să se intituleze - Mă recomand. Mița Baston. «Ființă de hârtie» (R. Barthes
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fostele acareturi pentru creșterea animalelor au fost conservate în starea în care se aflau, moarte, simple piese de muzeu „rustice” pentru plăcerea proprietarilor, în marea lor majoritate clujeni din clasa mijlocie veniți să-și petreacă vara la aer, departe de zbuciumul orașului. Mi-a plăcut felul în care locuitorii satului observau din spatele gardurilor sosirea pelerinilor în grupuri compacte, ca niște somoni care urcă firul sinuos al unui torent de munte din Alaska ; un amestec de mirare ancestrală în fața „străinului”, mirare reînnoită
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adoptă e ca o luptă fără de sfârșit; plângându-și frații, el încearcă să uite, el tinde să fugă în munți, pe mare, în codru, în spicele câmpiei, în aripile păsărilor printre care regăsește de fiecare dată ceea ce de fapt părăsise zbuciumul natural al omului care speră, care dorește, conștient de imposibilitatea devenirii din vis. Iluziile pe care autorul și le face totuși ca un adevărat creator urmăresc de aici un drum fantastic (ne amintește de Mihai Ursache și chiar, retrospectiv și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fata cea vestită și-n suflarea ei adâncă/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri/ Înecată de lumină și miros de trandafiri 689. Realul și fantasticul se împletesc asemeni misticului, metaforicului în creația onirică. Varietatea expresivă a zbuciumului lăuntric în raport cu natura vibratorie a genezei o înâlnim și la Nichita Stănescu: Ei trăiau în somn pentru că numai în vis Trăiau cu tot timpul de-odată. Păsările lor zburau dormind, peștii lor înotau dormind Caii lor galopau în somn și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noi sămânța. În noi liniștea devine neliniște, în noi percepția se decantează, picură în alambicul din athanorul cerebral o nouă stare. Creierul răspândește noul în tot corpul, în mâini, în picioare, în piept ... Inima, stomacul, plămânii se zvârcolesc. E un zbucium plăcut, ce ne conduce, ne domină și răzvrătește starea de bine dacă nu ne conducem viața după cum începe să ne dicteze această stare. De fapt, reacția analitică a citirii și înțelegerii percepțiilor noastre e această necunoscută stare. Neavând alt cuvânt
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
luminate să aprecieze democrația, adică libera gândire pe care Dumnezeu i-a dat-o omului, atât timp cât virtuțile au putut înfrâna viciile. Mulți sunt scriitorii români, care azi fac parte din francmasonerie și scriu. Scrierile lor ar trebui să reflecte trăiri, zbucium și împliniri din viața noastră și subtil să transmită preceptele minunate zămislite de membrii frăției în istorie. La început a fost Cuvântul, și Cuvântul a fost cu Dumnezeu, și Cuvântul a fost Dumnezeu... Așa începe Evanghelia după Ioan. Atât de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără de sfârșit; plângându-și frații, bărbatul încearcă să uite lupta și precum odinioară tinde să fugă în munți, pe mare, în codru, printre spicele câmpiei, pe aripile păsărilor, spații unde regăsește de fiecare dată ceea ce de fapt, inconștient a părăsit: zbuciumul natural prin care speră, dorește să retrăiască geneza, conștient de imposibilitatea devenirii prin vis. Iluziile pe care autorul și le face, ca un adevărat creator, arhitect al unei lumi magice, urmăresc un drum fantastic (ne amintește de Mihai Ursache și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să ajungi la Viața de Contemplație, iar dacă vei rămâne fidel Dumnezeului tău și ție însuși, atunci, la ceasul în care El se va manifesta, tu Îi vei zări fața1223. Călătoria este căutarea unei căi, a conexiunii spre un țel, zbuciumul provocat de idealul căutării, descoperirii și schimbării. Dante e călătorul care ne descrie dimensiunea descoperirii și a inițierii, conducându-ne pe un itinerar al unor locuri neexplorate de cei care trăiesc pe pământ, deși sufletele lor au făcut-o de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viitor este deja valabil pentru prezent. Altfel spus, în nivelurile superioare ale subconștientului meu este înregistrată trama fiecăreia din viețile trecute. De-acum nici clești Nici negre umbre Nici temeri Un fir de urmă Nu vor lăsa Unde-a fost zbucium, e mulcomire Unde-a fost frângere, e legare Unde-a fost bubă, e sânge nou Unde zăvoare strângeau e oceanul vast Oceanul legănător și plinătatea de tine Intactă, ca un ou de fildeș 1316. Dacă tot ne-am aplecat asupra
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ore de evocări - sensibilitatea rară cu care v-ați apropiat de sufletul Mamei, înainte chiar de a-i cunoaște scrierile - mi-au dezvăluit dincolo de rigurozitatea specialistului, o dăruire spirituală până la venerație (cu atât mai de excepție, mai singulară - cu cât zbuciumul de toate zilele alterează atât de des însăși noțiuni valoroase ale prezentului - dar încă aduceri aminte!). 588 Referire la dorința Doinei Bucur ca după ce va muri, să fie incinerată la Crematoriul „Cenușa” în București. 449 De prisos să mai insist
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
un echilibru. Oricât de fragil ar fi și, aș adăuga, - inutil (împotriva credinței și strădaniilor lui). Cât am dorit să răspund scrisoarei domniei voastre, care-mi aducea nu numai vești dorite, dar mai ales o adevărată boare de tihnă în zbuciumul de aici. Și totuși, mi-a fost imposibil - eram cu mâinile umflate de la transfuzii și perfuzii - încât zile de-a rândul nu mai pot ține nimic în mână. Acum mă simt ceva mai „întremată” - chiar dacă foarte slăbită după această nouă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]