3,277 matches
-
absolvit de toate, în care America să te cheme să ieși din ascunzătoare cu un vesel: «Olé - olé - liber ești, boule!»“. CAPITOLUL UNSPREZECE SURPLUS DE RĂZBOI... Mama și tata au murit. Unii spun că au murit fiindcă durerea le-a zdrobit inimile. Au murit pe la vreo șaizeci și cinci de ani, în orice caz, la vârsta când inimile cedează ușor. N-au trăit să vadă sfârșitul războiului, și nici nu și-au mai văzut vreodată strălucitul fiu. Nu m-au dezmoștenit, deși probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper că e un compliment pe care-l merit, am spus cu. — E un compliment la care nu ai ajuns foarte ușor, preciză el. Mi-ai zdrobit sufletul când te-ai căsătorit cu fiica mea. Vroiam ca ginerele meu să fie soldat german. — Regret, i-am spus. — Ai făcut-o fericită, afirmă el. — Sper. Asta m-a făcut să te urăsc și mai mult, spuse el. Fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
potrivea momentului - de fapt oricărui moment. Titlul era „Vechea regulă de aur“. La cererea mea, Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război a dat de urma versurilor acestui cântec. Cuvintele sunt: Of, baby, baby, baby, De ce-mi zdrobești inima? Spui că ții la viața mea, Dar îți bați doar joc de ea. Sunt încurcat, Sunt întristat. Mă faci un prost în fața ta, înger de aur. Zâmbești și minți, Să plâng mă-mpingi. Mai bine-nvață vechea regulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
privirile spre mlaștină, la malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia către ultima așezare a yubani-lor. Poate că încă mai sunt acolo... Dacă au venit azi-noapte, înseamnă că sunt pe aproape... Căută un mai și, cu o singură lovitură, zdrobi capul peștelui. Desprinse cârligul, înfășură cu grijă guta și o atârnă de un cui în colibă. Apoi, fără să se grăbească, își încărcă prada într-un caiac șubred și începu să vâslească alene, ocolind nuferii și păpurișul. Se opri în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
selvă, unde armele lui de foc nu-i sunt de mare folos. În ziua în care vor vedea primul tractor doborând copacii din selvă, în care vor auzi zgomotul asurzitor al rulourilor compresoare și vor asista la explozia unei pușcături zdrobind stâncile, panica îi va împinge la cel mai înspăimântător război pe care l-a văzut vreodată Amazonia. — E și José Correcaminos printre ei? vru să știe bucătarul-șef. — Da. El a fost cel cu care am vorbit. — E isteț tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rană deschisă din partea stângă a capului lui Ruffolo. Nu departe de el se afla o piatră așezată convenabil. Ca să vezi; arăta exact ca și când ar fi sărit de pe pasarelă, ar fi alunecat pe stâncile netede și-ar fi căzut pe spate, zdrobindu-și capul. Brunetti nu avea multe Îndoieli că pe piatră se afla sânge, sângele lui Ruffolo. Deasupra lui, auzi un slab zgomot de pași și se feri instinctiv sub pasarelă. Tocmai când făcu asta, pietrele și cărămizile i se mișcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în evidență, te determina să le privești cu cea mai mare atenție), cu unghii lăcuite. În fața femeii, un pahar cu vin alb, pe jumătate golit, așteptând atingerea acelor buze destinate (neapărat) unor sărutări nesfârșite, în timpul cărora exista riscul să fie zdrobite de alte buze, bărbătești. Își imagină, pentru câteva secunde, un astfel de sărut sălbatic, cu o astfel de femeie, sub ploaia fină a unor acorduri revărsate din acel saxofon. Nu putea să se gândească la o muzică oferită de niște
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mea și durerile mele și iartă-mi toate păcatele!... Indură -Te de mine, Doamne, pentru că sunt în necaz! Mi se topește ochiul de întristare! Mi se usucă puterea din cauza nelegiuirii mele și mi se topesc oasele. Sunt sfârșit, Doamne, și zdrobit peste măsură; strig de durere în frământarea inimii mele. Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea, pleacă ureachea la cuvintele gurii mele... Frică și cutremur au venit peste mine șu un fior de groază m-a acoperit. Si a Ta, Doamne, este bunătatea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a anului 1956, când a fost arestat. Întemnițarea lui s-a produs imediat după Înăbușirea Revoluției Anticomuniste din Ungaria, eveniment istoric crucial, care-l inspirase să scrie pe peretele unui grup sanitar versurile mobilizatoare din poemul eminescian „Împărat și proletar”: „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o Împarte În mizeri și bogați!” În zilele acelea fierbinți, de maximă tensiune, guvernanții noștri comuniști se temeau până și de imnul lor „Internaționala”. Am cunoscut la Gherla un comunist ilegalist care era
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
capului! Nu trebuia să mă tragi după tine. - O luăm de la capăt? Klick Mă opresc la linia umedă a mării. Valurile sunt puțin înalte, vor crește odată cu mareea. Când și când, câte un val vine mai înalt și mi se zdrobește de picioare. Apă e caldă... Klick - Ce zici de Revelion? Îl facem în Vancouver sau în Seattle? Este Milenium! - Parcă l-aș face la Seattle. Aici nu prea am prieteni, si ce am, vor să facă acasă la Carmen. Eu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
din patul neîngrădit. Plin de contuziuni muri repede. Olimpia primi lovitura cu mult calm, aproape ca o ușurare, Stănică însă păru desperat. Sosi cu părul vâlvoi în casa Aglaei, repetă scena inimii slăbite, notifică la toți că existența lui era zdrobită. Aurel fusese cel mai inteligent copil de pe lume și prevestea de pe acum o carieră strălucită. Stănică povestea fel de fel de dovezi de precocitate, pretinzând că limbajul însuși se manifestase la copilul său. Refuză să se scoale de pe pat, sfătuind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prezumțiune serioasă?), ei bine, Otilia trebuie să fie fata lui Pascalopol! Altfel, cum îți explici dumneata dragostea asta între o fată de nouăsprezece-douăzeci de ani și un om în vîrstă? Ei, și atunci, dumneata, dacă ar fi așa, vii și zdrobești inima unui tată, care nu poate să facă mărturisiri. Dar să ne întoarcem la nepoată-mea. Îi zice Lili. Bre, să vezi fată modestă, bine crescută, rușinoasă, cultă, dar nu îndopată cu fel de fel de intelectualisme de astea, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I se înfundase târziu, după ani de distracție, pe un anonim și nocturn stadion din Ploiești, când o ceată de adolescenți buboși și fără vocație se pretaseră la a se lăsa zdrobiți în picioare de către mulțimile înfuriate, alergând vioaie, ca la hipodrom, dintr-un capăt la celălalt al ovalului de beton, numai pentru a scăpa de duhoarea versurilor, ce erau catapultate către ele. Sacrificiu neobișnuit, dar meritoriu, pentru că numai astfel se izbutise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și peste ibovnica cooperatorului... ...Țârâiala de acuși - explică, de bună credință, fătoaca - îmi poruncește să zdrobesc, în tocul ușii, o căpățână de ceapă. Ca ceapa să plângă și inimioara ibovnicei după cooperator... Cât despre alintătura ce mi-ai început-o - turui gudanca, mai mult răsfățîndu-se decât nesinchisindu-se că, tot jumulind-o și răsucind-o, șoferul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa numai după ce-am scăpat din pârnaie. Ori după ce mă incorporase militar. Și nu mai rezistam. Și mă hotăram să le fac un pustiu de bine. Și săream, către ele, gardul din unitate. Fermecătoarea își masa fruntea de roșcovană, zdrobind, ca pe niște insecte transparente, picăturile de sirop cu care fusese împroșcată. Revenindu-și, se înveli la loc cu jumătățile chimonoului, se săltă, își aranjă poalele de mătase sub ea, înțolindu-se, tuși cu vocea ei de la început, de jazzistă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de scuipați, acrobații pe frânghie. Clienții ce aveau inimă în ei plăteau cîte-un galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ne-a strigat prin stație, nouă, celor din vagoane: "Atențiune! Mă numesc Anghel Raicopol. Și pentru ce i-am făcut eu tânărului pe care l-am strivit între uși (mie mi se făcea onoarea). Și altora, pe care i-am zdrobit la fel de bestial... Declar că sânt o brută, un ticălos și-n aceste clipe grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă-l în pace. Poate coboară la prima. Garnitura a mai mers vreo două minute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă tu l-ai crezut că eu aș fi din același aluat cu al tău și-al Cristinei, treaba ta!... - "...Eu n-aș zice cumva că ăsta nu-i vreun lucru bun. E un lucru bun!... Dar de când te-ai zdrobit și-ai devenit peliculă de grăsime prin stomacul mistreților... N-a fost zi în care ea, nevastă-ta, să nu-și fi desfăcut conjurațiile și picioarele înaintea cine știe cărui pofticios de neinițiat sau intrus?!... Ceea ce, la rândul lui, e un lucru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
autentică doamnă Macedonski. Oricine s-ar fi prăpădit după modul acesta palpabil, destoinic, direct, desfătător și neobișnuit de a învăța literatură. 355 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pulberea or să se aleagă de toate coțofenele care ne ciugulesc soții, zdrobiți prin Munții Bucegi! - "De ce? Coțofenele alea trei deja au murit. Din carnea lor au gustat alte coțofene. Au murit și astea, seria a doua... Au fost gustate și ele... Acum, întreaga Vale a Jepilor răsună de glasul omenesc al sutelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
părerile sale de rău privitoare la Răposat. Cică spectrul Răposatului se abătuse în această după-amiază, pe aici, pe-acasă. Douăzeci de minute se tot învîrtise pe terasă. Și se arătase extrem de nemulțumit: - D'aia m-am rostogolit și m-am zdrobit eu de stâncă, Marie?! D'aia m-am prăvălit eu, de la o înălțime de 120 de metri, Mariușcă... Într-adevăr, Sinistratul aflase de mult că Răposatul răposase făcând alpinism și prăbușindu-se de pe un imens perete de stâncă. Dar nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrie poezii despre Partid în mijlocul străzii?..." Vasăzică asta. D-aia nu-l arestaseră sau împușcaseră până acum ca pe o muscă. Dacă muștele, cumva, de la un timp, au luat obiceiul de a se lasă împușcate. Și d-aia nu-i zdrobiseră creierii, bătîndu-l în creștet cu cupa unui excavator, așa cum ai face cu măciulia unui piron, răsărit în asfalt, din senin, și încurcînd la mers întreaga lume. Îl credeau dedicat să scrie poezii Partidului Comunist, concentrat să ritmeze "măr" cu "adevăr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi nimerit, și pe urmă totuna i-ar fi fost. Îi culcară pe dușumele și le cărau cu picioarele, lovituri după lovituri. Nici Gheorghe nu mai țipa. Se auzeau doar izbiturile. Comisarul tăbărâse cu cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu briciul. Când obosiră zbirii și se așezară asudați pe ladă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-ar mai opri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-nghițindu-mă, să-mi sfarme oasele și să-mi sugă sîngele? Doar numai așa s-ar împlini visul de groază care mă așază sub greul munților și mărilor. Nu sânt un stârv care zărește din fundul lumilor cum se zdrobesc tării și bolți, spre a se rostogoli pe el și a-l turti? Sub ce stea n-am murit, sub ce mare și sub ce uscat? Ah! totul a murit, în frunte cu moartea! - Universul? Parcă zăresc năluci din fundul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poate fi suportat decât prin imensa nemîngîiere închisă în această hotărâre. Să respiri în sentimentul că-i mai revelator a fi om decât Dumnezeu, că-i dureros de semnificativ acest fiind și nefiind al soartei omenești, și totuși să te zdrobească marginile vizibile ale unei drame aparent incomensurabile! De ce rătăcirea umană e mai sfâșietoare decât cea divină? De ce Dumnezeu pare a avea toate actele în regulă și omul, nici unul? Nu fiindcă acesta din urmă, fiind un golan între pământ și cer
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]