1,718 matches
-
jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un omor, ori mai specifice, ca sexul masculin, prevăzut pentru slujirea zeităților masculine, și cel feminin, pentru slujirea zeităților feminine, sau fecioria, obligatorie În cazul preadolescenților, preoților greci nu li se cereau cunoștințe deosebite, nici nu existau structuri sau școli speciale pentru pregătirea lor. Supus unui număr de interdicții pe toată durata
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un omor, ori mai specifice, ca sexul masculin, prevăzut pentru slujirea zeităților masculine, și cel feminin, pentru slujirea zeităților feminine, sau fecioria, obligatorie În cazul preadolescenților, preoților greci nu li se cereau cunoștințe deosebite, nici nu existau structuri sau școli speciale pentru pregătirea lor. Supus unui număr de interdicții pe toată durata Îndatoririi, dintre care cea mai importantă era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Egipt, și la „ficatul de la Piacenza”, un mic model din bronz reprezentând un ficat de oaie ce era folosit pentru haruspicii, datat și el În secolul al II-lea Î.Hr., ce poartă indicații epigrafice referitoare la legătura dintre diferitele zeități și diferitele zone de pe suprafața organului, pe baza corespondenței magice Între Împărțirea spațiilor cerești (și infernale) și organul animalului. Aceste două documente sunt susținute și de alte texte etrusce, dificil de interpretat, dar care au o semnificație religioasă certă, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apartenența lor la ambele sexe (zei cosentes), fie, În sfârșit, asupra prezenței unor divinități „inferioare” (poate divinități „decăzute”) cu nume ca Geniixe "Genii", Favoresxe "Favores" sau Laresxe "Lares". În aceștia din urmă - ca și În nesigura caracterizare a „grupurilor de zeități” sau În prezența „demonilor” lumii infernale sau a cortegiului lui Turanxe "Turan"-Afroditaxe "Afrodita", desemnați cu numele de lasaxe "lasa", aflat poate În legătură cu cel latin de lar, urmat adesea de o specificare (de pildă, Lasa Vecuxe "Lasa Vecu"viaxe "Lasa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numără, poate, printre principalii factori responsabili pentru un fenomen, pe cât de singular, pe atât de extins, de interferență religioasă Între ambientele etrusce și ambientele latine, falisce și umbriene, care a permis intrarea În panteonul etrusc a unui număr Însemnat de zeități latine și italice de mare importanță În această fază mult anterioară sosirii puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice a etruscilor asupra unei mari părți din peninsulă (secolele VIII-VII Î.Hr.). Într-adevăr, derivă din aria latină (dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
puternicelor influxuri eleniste și extinderii hegemoniei culturale și politice a etruscilor asupra unei mari părți din peninsulă (secolele VIII-VII Î.Hr.). Într-adevăr, derivă din aria latină (dar pentru unele dintre ele nu este exclusă o origine umbro-sabină) unele dintre zeitățile etrusce legate tocmai de forțele reproductive ale omului și ale naturii, de peisajul primordial și de cel mai antic ciclu agrar, și anume Menervaxe "Menerva"-Minervaxe "Minerva", Marisxe "Maris"-Marsxe "Mars", Nequnsxe "Neèuns"-Neptunusxe "Neptunus", Unixe "Uni"-Iunoxe "Iuno", Vetisxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale imaginarului cultual către cele elene, orientare ce pare să Îi imprime suprafeței religiei etrusce un caracter aproape de variantă provincială a religiei grecești. Mijloacele acestei elenizări a religiei sunt multiple: dacă transferarea patrimoniului mitic și procesul de interpretatio graeca a zeităților etrusce a avut loc În ambientul claselor dominante și În cercurile sacerdotale dependente de acestea, procesul concret al schimbului comercial, care, cel puțin Între sfârșitul secolului al VII-lea și Începuturile secolului al V-lea Î.Hr., se realizează În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Turanxe "Turan" este Afroditaxe "Afrodita", Turms, Hermesxe "Hermes", Marisxe "Maris", Aresxe "Ares", Nequnsxe "Neèuns", Poseidonxe "Poseidon", Seqlansxe "Seèlans", Hefaistos, Fuflunsxe "Fufluns", Dionysosxe "Dionysos", Usilxe "Usil", Heliosxe "Helios", Veixe "Vei", Demetraxe "Demetra", Qesanxe "Èesan", Eosxe "Eos". La aceste interpretationes graecae ale zeităților locale se adaugă unele „Împrumuturi” importante ce contribuie la definirea unui soi de echivalent etrusc al acelui dodekatheon grec, cu alaiul unora dintre cele mai Însemnate figuri ale lumii eroilor greci: Apuluxe "Apulu"-Apolloxe "Apollo", Aritimi-Artemisxe "Artemis", Letunxe "Letun"-Latonaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au permis atribuirea cu o oarecare verosimilitate a unor funcții și a unei fizionomii celorlalte nume din bogatul panteon etrusc care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe "Ianus" latin, pus și el În legătură cu latinescul ianua, „poartă”; Laranxe "Laran" este o zeitate cu caracter războinic, poate echivalent al latinului Quirinusxe "Quirinus" și protagonist al mai multor mituri locale; Caluxe "Calu" este un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care nu a fost grecizat. Astfel, Culsansxe "Culsans", al cărui nume pare să derive din etruscul culs-, „poartă”, este o zeitate cu două fețe, asemănătoare lui Ianusxe "Ianus" latin, pus și el În legătură cu latinescul ianua, „poartă”; Laranxe "Laran" este o zeitate cu caracter războinic, poate echivalent al latinului Quirinusxe "Quirinus" și protagonist al mai multor mituri locale; Caluxe "Calu" este un zeu al infernului, iar Peqanxe " Peèan" ar putea fi perechea lui; Caqaxe "Caèa" (sau Cauqaxe "Cauèa") este o divinitate solară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe plan lingvistic cu zeița infernală latină Maniaxe "Mania", chiar dacă s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea" și sabinei Cupraxe "Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-ar putea identifica și cu latinul Dispaterxe "Dispater"; Mlacucxe "Mlacu÷" Îi corespunde aproape sigur latinei Bona Deaxe "Bona Dea" și sabinei Cupraxe "Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Cupra"; Raqxe "Raè" pare să fie o zeitate a tinereții, pusă În legătură cu mantica; Alpanxe "Alpan" este o zeitate feminină ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ce aparține cercului Afroditei, dar titulară, așa cum indică inscripțiile și dedicațiile, a unui cult autonom; Cilenxe "Cilen" ar putea reprezenta o zeitate a destinului; Velqumnaxe "Velèumna", latinizat În Vortumnusxe "Vortumnus" (pus În legătură cu zeul etrusc Tibru-Volturnusxe "Volturnus"?), mai degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au dovedit a fi zeități titulare ale templului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
degrabă decât o zeitate autonomă pare să fie un (Tinia) Velqumna, adică o caracterizare a lui Zeus etrusc În sensul tineresc, protector al vegetației; Apaxe "Apa" și Ati, „Tatăl” și „Mamaxe "Mama"”, care de curând s-au dovedit a fi zeități titulare ale templului acropolei din Volterra, ar putea fi și niște ipostaze ale cuplului suprem ceresc sau, mai degrabă, ale celui htonian. Chiar dacă există largi (și, În unele cazuri, foarte largi) limite de siguranță În caracterizarea fiecăreia, multe dintre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
văzut, „Împrumuturile” grecești În panteonul subpământean etrusc nu au fost puține, dovedește că acesta din urmă avea o funcție și o Întindere incomparabile cu cele din panteonul grec corespondent. În orice caz, ignoranța noastră este destul de mare În legătură cu unele dintre zeitățile prezente pe „ficatul de la Piacenza” și care, prin faptul că sunt incluse În rândul celor capabile de prevestiri auspiciale, nu pot să nu fie zeități importante, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele sunt cunoscute și din alte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din panteonul grec corespondent. În orice caz, ignoranța noastră este destul de mare În legătură cu unele dintre zeitățile prezente pe „ficatul de la Piacenza” și care, prin faptul că sunt incluse În rândul celor capabile de prevestiri auspiciale, nu pot să nu fie zeități importante, cu atât mai mult cu cât unele dintre ele sunt cunoscute și din alte surse. Iată, În amănunt, o scurtă listă a lor: Quflqas, adesea considerați omologi ai penaților latini; Leqamxe "Leèam", poate o zeitate-prag Între lumea celor vii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corespondentul lui Maiusxe "Maius", legat de latina Maiaxe "Maia", perechea lui Vulcanxe "Vulcan", și eponim al lunii mai, conform unui fragment, din păcate nu foarte transparent, al lui Macrobius (Saturnalia, I, 12, 17 sqq.); Tecexe "Tece" sau Tecumxe "Tecum", o zeitate binevoitoare la al cărei cult, localizat În regiunea lacului Trasimene, se referă statuia de bronz a Oratorului; Cvalalp, o zeitate de natură htoniană care trebuie poate interpretată drept Cul(su) Alp(an) sau Alpanxe "Alpan" În sfera lui Culsu/Culsansxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fragment, din păcate nu foarte transparent, al lui Macrobius (Saturnalia, I, 12, 17 sqq.); Tecexe "Tece" sau Tecumxe "Tecum", o zeitate binevoitoare la al cărei cult, localizat În regiunea lacului Trasimene, se referă statuia de bronz a Oratorului; Cvalalp, o zeitate de natură htoniană care trebuie poate interpretată drept Cul(su) Alp(an) sau Alpanxe "Alpan" În sfera lui Culsu/Culsansxe "Culsans"-Ianusxe "Ianus"; Lvsv, un teonim cu care se află În legătură gentilicul Luvisuxe "Luvisu"; Velcxe "Vel÷", un alt teonim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Alpanxe "Alpan" În sfera lui Culsu/Culsansxe "Culsans"-Ianusxe "Ianus"; Lvsv, un teonim cu care se află În legătură gentilicul Luvisuxe "Luvisu"; Velcxe "Vel÷", un alt teonim din care derivă gentilicul Velcaxe "Vel÷a"; și În sfârșit Tluscxe "Tlusc", o zeitate care, după câte se pare, nu era binevoitoare. Dificilă este și o caracterizare exactă a lungii și evanescentei serii de daimonesxe "daimones", nimfe și lase ce țin de cortegiul divinității Turanxe "Turan"-Afroditaxe "Afrodita" și care populează imagistica cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Èalna", Qanrxe "Èanr" și Eqausva) este posibil să le identificăm funcția, paralelă cu cea a latinelor Carmentae, de asistente la naștere și, totodată, de „zeițe care cântă destinul” În momentul nașterii fiecărui om. Odată cu interpretatio graeca a celor mai mari zeități locale, putem spune că panteonul etrusc primește o morfologie virtual definitivă. Cu alte cuvinte, putem spune că asumarea simultană a unui număr ridicat de mituri grecești În cultura politico-religioasă etruscă a contribuit mult la precizarea limitelor rafinatei operații ideologice constituite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cele opt, respectiv șase divinități favorabile (până la incisura umbilicalis, fissum din izvoare), iar lobul stâng cele opt (și șase) divinități defavorabile. În această optică, opozițiile radicale Între sfera htoniană și sfera uraniană, Între influențele pozitive și negative exercitate de diferitele zeități sunt mai degrabă o simplificare modernă decât o realitate antică: aceleași zeități pot avea sedes cerești și sedes infernale și, intervenind În viața oamenilor și trimițându-și propriile „indicii”, pot interacționa Între ele, exact la fel cum zeitățile se pot
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iar lobul stâng cele opt (și șase) divinități defavorabile. În această optică, opozițiile radicale Între sfera htoniană și sfera uraniană, Între influențele pozitive și negative exercitate de diferitele zeități sunt mai degrabă o simplificare modernă decât o realitate antică: aceleași zeități pot avea sedes cerești și sedes infernale și, intervenind În viața oamenilor și trimițându-și propriile „indicii”, pot interacționa Între ele, exact la fel cum zeitățile se pot uni Între ele (cf. Tiniaxe "Tinia" calusna) sau pot „coabita” În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]