3,844 matches
-
lucrau la mănăstire, iar restul terenului să fie pentru cele necesare vieții zilnice a mănăstirii și pentru zilele de protocol. Este sigur că parte din viile cumpărate de Duca Vodă, situate în afara perimetrului construibil, au constituit, prin donație parte din zestrea mănăstirii. A doua etapă de cumpărare a terenului din restul dealului a durat tot două zile. S-a emis și actul de confirmare de către marii boieri din sfatul domnesc în frunte cu arhiepiscopul de Suceava Ghidion, și episcopul de Huși
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vechi care ne-au deschis drumul în lume? Apoi boala veche nu se mântuie cu una cu două, părinte. Dacă-i așa, atunci am să te rog ca, înainte de culcare, să-mi aduci aminte să caut în „lada mea de zestre” și apoi om mai vedea... Ne-am așezat pe două buturugi în chip e scaune. Am vorbit apoi multe de toate și bătrânul mi-a dovedit - dacă mai era nevoie - că știe multe despre astrele cerești. La un timp, îl
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
semn că a obosit și ar fi vremea să mergem la culcare. Sfințite, nu-i cumva timpul să ne retragem? Tot vorbind, timpul a trecut și... Și ...Hai la culcare, moșnege! Nu înainte, însă, de a umbla în „lada de zestre” de colo din cerdac. Uite că eu am uitat de asta, părinte. Să te uite necazurile, fiule. Și acum, la treabă!... Cu aceste vorbe, bătrânul a pornit spre chilie. S a oprit în cerdac, a ridicat capacul unei lăzi și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o ascunsă ladă de zestre. Femeia e de o curățenie și o decență nemaiîntâlnită. E mama nebunului. Plânge cu niște lacrimi care întâi trec prin mine și nu știu de ce sufletul mi se strânge ca o pasăre rănită.” Nică, te rog, vino iar... lui Ostiță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și liniștea se unduiește agale printre păduri peste pământul încolțit după lunga înfrigurare a iernii Și ticăitul sec al secundarului de alamă tăia în felii egale repetat monoton ca un clopot spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
de-o iei de la coadă tot despre o mănăstire vom vorbi. Așa că alege! Tocmai mă gândeam la mănăstirea Sfântul Spiridon, care a jucat un rol cu totul deosebit în viața bătrânei cetăți a Iașilor. Puține mănăstiri au lăsat o asemenea zestre cum a lăsat Spiridonia. Dacă te-aș contrazice nu aș face altceva decât să neg niște adevăruri evidente. Mai cuminte e să umblăm în cele comori de cărți și să încercăm a scoate la lumină faptele cele mai de preț
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În casa de la Brașov, probabil cea mai dură lipsă, mai grea decât a apei curente, era aceea a bibliotecii. Câteva zeci de cărți depozitate într-un cufăr greu în podul comun erau toată zestrea intelectuală a bunicilor. Temerile mele de copil se leagă de după-amiaza aceea în care mă apucasem să citesc, acolo în pod, de-a-mpicioarelea, protejat de o imensă scoarță ardelenească din părțile Bârgăului. Am ieșit la lumină abia când oboseala a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
familii normale, de fapt, banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient mare de inteligență? Tot ce își doreau era o fată sănătoasă la cap și echilibrată. Le șopteau celor care căutau că erau chiar dispuși să negocieze în privința zestrei. Atât erau de îngrijorați. Și-i trimiseră un mesaj domnului Chawla: „Vă rugăm să vă împiedicați fiica să ne mai deranjeze fiul.“ Domnul Chawla o interogă pe Pinky: — Despre ce e vorba? Mereu te plângi că te urmăresc oamenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
oferit. Ca atâția alți bărbați, ai hotărât să nu te oprești. La ce bun să-ți sfidezi soarta, la ce bun să-ți atragi mânia monarhului pentru o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să-și descleșteze buzele. Nu spui nimic, rostește Djahane, ironică, dar și Înduioșată. Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
altul, alb, dar plin de nisip, iar veșmintele Îi sunt din lână ordinară și uzată. — Îmi pari atât de sigur de tine! Nu văd Înaintea mea decât un bărbat surghiunit, hăituit, ascunzându-se din casă În casă, având drept unică zestre această boccea și acest turban, iar tu Încerci să te măsori cu un imperiu care se Întinde de la Damasc la Herat! — Tu vorbești despre ceea ce este, eu vorbesc despre ceea ce va fi. În fața Imperiului Selgiucizilor se va ridica În curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că, dacă Malik Șah trece fluviul, nu-l mai lasă În veci În patul ei și Îi preschimbă haremul În iad. Samarkandul, să nu uităm, este cetatea ei. Nasr Han Îi era frate. Ahmed Han Îi e nepot. Transoxiana este zestrea familiei ei. Dacă regatul ridicat de strămoșii ei ar ajunge să se năruie, și-ar pierde locul pe care Îl are Între femeile din palat și ar primejdui viitorul fiului ei ca moștenitor al lui Malik Șah. — Dar fiul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au cucerit, sâmbătă, biroul Indo-European Telegraph, prin care puteau fi menținute legăturile cu Teheranul și cu alte orașe din țară, ca și cu Londra și Bombay. În aceeași zi, li se alătură o cazarmă a poliției, aducând, În chip de zestre, o mitralieră Maxim și treizeci de lăzi cu muniții. Aceste succese au redat Încrederea populației, tineri și bătrâni prinseră curaj, năvăleau cu sutele spre cartierele eliberate, uneori Împreună cu armele lor. În câteva săptămâni, inamicul fu Împins spre periferie. Nu rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se fi dus la Provins. Fusese la dragoni, sigur, dar lăsase serviciul În ’95, Înainte ca ea să se fi născut. Cumpărase căsuța aceea la Auxerre, iar În ’98 se căsătorise cu o fată din partea locului, care avea ceva zestre. Mama murise În 1915, când ea avea cinci ani. Cât despre tată, dispăruse În 1935. Dispărut, literalmente. Plecase la Paris, cum făcea de cel puțin două ori pe an, și nu mai dăduse nici un semn de viață. Jandarmeria locală telegrafiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sacul în cârcă, un roi de molii mă încadrează într-o sferă, apoi într-un cub, apoi într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai scăzut cu câteva sute de molii. La capătul străzii arunc sacul pe capota unui Nissan argintiu. Norul de molii se ține după mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Socrul lui Grigore, când a făcut casa, cu vreo zece ani în urmă, a pretins cu orice preț o scară monumentală de marmoră cu o scoică deasupra, cum avea și Nababul, deși palatul ― așa-i zicea dânsul ― era destinat de zestre celor două odrasle ale sale, când se vor așeza, fiecare cu gospodăria proprie. Nadina, soția lui Grigore, se și tânguia acuma și-i imputa bătrânului că a construit casa înadins ca locatarii să se poată spiona reciproc și permanent. Ușa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai fost însă de când trăia răposatul, fie iertat... Se pierdu un răstimp în glorificarea bietului Mache, care s-a prăpădit așa de tânăr. Ii arătă o fotografie, să-i dovedească ce frumos bărbat a fost. Îi spuse că numai gratie zestrei ei reglementare a putut mărita pe Mimi, căci altfel, prin câte necazuri a trecut, nici n-ar fi avut cu ce s-o urnească din casă. Pe urmă, sfîrșindu-și pictura, începu să-i istorisească pe larg câte certuri și aproape
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi consimțit niciodată să-și dea averea pe seama unui calic. De altfel, și Victor, când s-a însurat, a trebuit să cam forțeze mâna bătrânului, care ar fi dorit să-i aleagă o nevastă după placul lui, adică cu o zestre cel puțin egală. Tecla, însă, afară de nume și frumusețe, n-a avut avere. Era fiica președintelui Curții de apel din Craiova, Nicolae Postelnicu, vlăstarul unei vechi familii boierești, sărăcit de tot. Cu toate că moștenise virtuțile economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se pare c-ar fi în diplomație. Moșia o ține în arendă un colonel pensionar, Ștefănescu, om foarte de treabă, cu trei fete de măritat, pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sunt drăguțe și au câte ceva zestre. Tot restul a fost un singur trup până la moartea bunicului, când s-a împărțit între tata și un frate al său, Teofil, care apoi și-a vândut treptat toată partea lui. Odinioară, vasăzică nu tocmai așa de mult, tot pământul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bănuiește ce primejdie îi paște, și nici ceilalți ai casei. Se zbuciumă singur și așteaptă. Stă în casa părintească împreună cu un frate, scăpat anul trecut din armată, și cu bătrânii. Din pământul ce I-au avut, jumătate l-au dat zestre unei surori, cea mai mare dintre ei, măritată cu un țăran. El însuși a luat o fată săracă, fără nimica, numai pentru inimă. De n-ar fi salariul, așa puțin cât este, ar fi vai de toți. Ba mâine-poimâine poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ton de glumă: ― La fel o fi și cu înstrăinarea proprietății Babaroaga? Mirat de întrebarea neașteptată, Grigore totuși răspunse cu un gest de indiferență: ― Nu știu. Se poate. Din partea mea n-are decât s-o vânză, dacă-i place. E zestrea ei, și-o administrează cum crede... ― Dar fără consimțământul tău știi bine că nu poate înstrăina nimic! făcu Miron, privindu-l drept în ochi. ― Consimțământul meu îl are anticipat! De vreme ce Nadina a preferat să lase arendat pământul în loc să... ― Vasăzică are
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făcut Lenuța o reclamă, de parc-ai fi moaștele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind să fie agreabilă familiei lui Jenică, se străduia să găsească pețitori Tanței, mai ales că bătrânii erau foarte preocupați de soarta fetei, care n-avea altă zestre decât frumusețea de la Dumnezeu. Ochise deocamdată pe Titu și-l lăuda că plătește corect chiria, că nu e haimana, că umblă numai între boieri și, fiind ziarist, mâine-poimâine îl vezi deputat, cum a ajuns și Costel Petrescu, care a fost
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
interesantă de cărți. Pretextase că-l doare nițel capul și iese numai până-n stradă să ia puțin aer, ca să nu se mai îndoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo lună fiicei subdirectorului său de la minister, o fată drăguță și cu zestre, singură la părinți. Domnișoara părea să-l simpatizeze, iar el, la a treia întrevedere, i-a făcut aluzii că ar avea intenții serioase. Era o partidă strălucită, dublată de o protecție eficace în cariera lui funcționărească, subdirectorul fiind un stâlp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne-om vedea ceafa! Colonelul nu se dădu învins. Încercă toate argumentele. Ajunse să le propuie să-l ia și pe dânsul tovarăș la revoluție, numai să-și poată salva capitalul ce-l avea investit în inventarul moșiei, aproape toată zestrea fetelor. Țăranii ascultau, chiar râdeau uneori de câte o glumă de a lui, dar găseau replici la orice și, unde nu, se îndîrjeau că e munca lor și revoluția nu mai îngăduie să se amestece boierii în treburile oamenilor. ― Ne-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai ajuți la treabă. Avea o casă cu două odăi despărțite de tindă și o bucătărie de vară unde dormea. Era singură. Nu mai avea pe nimeni pe lângă ea. Cunoșteam și eu casa, datorită ție. În tindă avea lada de zestre. Un lădoi mare de doi metri lungime, unul lățime și un metru înălțime. Era vopsit maro. Cum trebuia să ne pregătim de plecare în armată și cum nici tu nu aveai valiză, ți-am propus să furăm lădoiul mătușii Milica
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plecat la Huși, iar noi ne-am pus pe treabă. Din scândura lădoiului ne-am făcut valize pentru armată. Am schimbat culoarea, vopsindu-ne valize cu ulei verde. Mătușa Milica s-a plâns că i-a fost furată lada de zestre, dar nu și alte lucruri din casă. Cu toții au râs, chiar și el care acum râdea tot mai rar. Ambii au mai povestit și alte nebunii pe care leau făcut împreună în sat, până când drumurile lor s-a despărțit. Apoi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]