KorAP: Find »[drukola/base=zeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...65 66 67 ...866 >

21,644 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea atrăgând mulțimea credincioșilor, s‑au pomenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
ca loviți de trăsnet: În fața lor se afla mecanismul istoriei europene, cam de la Revoluția franceză. Tot ce părea până atunci rodul Întâmplării și al mecanicii cerești, o luptă de principii Înalte, un joc al destinului, fluctuații ale istoriei, precum hachițele zeilor din Olimp - dintr‑odată va fi clar ca lumina zilei: un pământean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni nici nu se Îndoise), dar că Necuratul Își avea complicii săi pământeni. Mitropolitul rușilor de pretutindeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să‑i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i‑aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tânăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale inspirației sale - pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că ne aparține, doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

calmul incredibil al apelor mării în acel loc, aparat de alizeele care suflau peste Bora Bora în cea mai mare parte a anului. Mai ales în orele serii, Punta Matira se transformă în acea oază de liniște unde, conform tradiției, zeului Taaroa îi plăcea să se retragă să reflecteze atunci când avea probleme cu oamenii. Marea, de un verde-smarald, părea să se fi solidificat și, daca suprafață ei n-ar fi fost străpunsa din când în când de săriturile câte unui pește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
nu era suficient pentru a-i înăbuși ură cumplită și sentimentul amar de neputința. Spre seară morții fură îngropați, fără nici un ceremonial, căci nu le mai rămăsese nici o piroga destul de bună cu care să-i poată aruncă în mare, pentru că zeul Taaroa să aibă grijă de sufletele lor, aceasta fiind probabil cea mai mare umilință prin care putea să treacă bunul rege Pamáu, care visase dintotdeauna la o frumoasă și binemeritata înmormântare de mare războinic polinezian. Se lașase noaptea când oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
poată compară cu el când era vorba de construirea unei agresive pahí támahi de război, a unei masive pitairúa pentru transportul de marfuri sau a unei pirogi rapide cu pânze, destinate câștigării spectaculoasei curse anuale prin care se aducea omagiu zeului Tané. Atunci când nu se află în iubitul său atelier, care era un fel de cort uriaș, acoperit cu frunze de palmier și situat în fundul golfului lui Farepíti, Tevé Salmón străbătea cele mai izolate cărări ale insulei, analizând toți copacii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
îndoială că Tané avea să ocrotească această navă, în care un intreg popor își pusese speranțele, însă, pentru a reuși, fiecare dintre membrii săi trebuia să-și pună tot sufletul în munca pe care o făcea, ajutându-l, astfel, pe zeu să realizeze acest lucru. Așezați la umbră palmierilor, pe nisipul alb al plajei, bătrânii își petreceau timpul împletind curele din fibră de cocotier și dovedeau atâta îndemânare și atâta sârguința, încât obțineau, cu mijloace atât de primitive, funii care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cu fermitate. Și Taaroa să mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce pedeapsă le rezervă zeul Tané femeilor care se-ncumetă să înșele un navigator? Le trimite pentru veșnicie în locul cel mai adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
caz, vom încerca“, spusese Miti Matái și, când această frază ajunse la urechile lui Tapú Tetuanúi, se convinse și mai mult că singurul lucru pe care și-l dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei pupă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Primul Cerc? — Până la amiază, nici unul. Apoi ar trebui să se ridice un slab Maoa’é dinspre răsărit, care, după apusul soarelui, se va muta spre sud, transformându-se într-un Maoa’é Tavara, care va bate în rafale până când Lancea Zeului Oró va dispărea la orizont. Un zâmbet ușor apăru pe buzele lui Miti Matái, iar pentru emoționatul Tapú Tetuanúi această echivala cu trecerea primului prag al paradisului, căci simplul fapt că aceasta ființă superioară era dispusă să-i pună încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
nici o speranță de întoarcere. Nu și dacă vasul este comandat de Miti Matái. Nimeni, niciodată, nu s-a-ntors de două ori din Al Cincilea Cerc, spuse convins Amó Tetuanúi. Și nimeni nu se va întoarce. Cine-a spus asta? —Este legea zeului Tané. El este stăpânul valurilor și al vanturilor. În anumite situații permite că un erou să se-ntoarcă din Al Cincilea Cerc, dar nu poate accepta s-ofacă a doua oară, căci în acest caz s-ar transforma într-un semizeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
lanseze Marara la apă. Ceremonia de lansare a unei mari ambarcațiuni - și aceasta era cea mai mare și cea mai frumoasă care se construise vreodată în Bora Bora - cerea un ritual foarte strict, căci cel mai important lucru era că zeul mării să protejeze navă de miile de pericole pe care avea să le înfrunte în dificilă călătorie care o aștepta. Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
că zeul mării să protejeze navă de miile de pericole pe care avea să le înfrunte în dificilă călătorie care o aștepta. Cele mai vechi tradiții cereau să i se ofere lui Tané un sacrificiu uman, care să-i amintească zeului că viețile tuturor celor de la bord se aflau în mâinile lui, însă în acel moment nu se găsea pe insula nici un prizonier de război, nici un adult foarte bolnav și nici un batran muribund de care să se poată lipsi fără mustrări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Tapú Tetuanúi, căci n-ar fi vrut pentru nimic în lume să condamne la moarte un nevinovat, dar nici să pună în pericol viața a treizeci de oameni lansând navă la apă fără să le asigure protecția atotputernicului și răzbunătorului zeu Tané. Am să mă gândesc, spuse în cele din urmă. Mâine am să anunț decizia mea. Petrecu o noapte de veghe, așezat în pridvorul colibei lui, privind laguna, deasupra căreia strălucea o lună imensă, care conferea peisajului un aspect aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
servește la nimic, recunoscu Navigatorul-Căpitan. Nu face altceva decât să răcnească și să amenințe. Însă tatuajele sunt de o valoare inestimabila. De acord! admise bătrânul. Nu-mi face nici o plăcere, dar iată care este decizia mea: prizonierul va fi sacrificat zeului Tané, insă pielea va fi îndepărtată și păstrată, pentru nevoile expediției. Dar nu va mai fi bună de nimic dacă trece Marara peste el. Răspunsul fu rece și dur, desi bătrânul îl rosti aproape cu scârba: — Când o să treacă Marara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Tetuanúi intra în apă și urcă pe navă sfântă. Când toți se aflau la bord și era momentulsă desfăca legăturile, venerabilul Hiro Tavaeárii se apropie, pana cand valurile îi mângâiară picioarele, si, ridicând mâna, rosti grav: — Va binecuvântez în numele tuturor zeilor noștri. Fie că Taaroa, Creatorul, să vă apere; fie că Tané, stăpânul mării, să vă călăuzească; și fie că Oró, zeul războiului, să vă aducă victoria. De asemenea, în numele lor anulez, în ceea ce vă privește, interdicția dea mânca țestoasă. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Hiro Tavaeárii se apropie, pana cand valurile îi mângâiară picioarele, si, ridicând mâna, rosti grav: — Va binecuvântez în numele tuturor zeilor noștri. Fie că Taaroa, Creatorul, să vă apere; fie că Tané, stăpânul mării, să vă călăuzească; și fie că Oró, zeul războiului, să vă aducă victoria. De asemenea, în numele lor anulez, în ceea ce vă privește, interdicția dea mânca țestoasă. De astăzi, până în ziua fericitei voastre întoarceri, nici carnea și nici ouăle de honú nu vor mai fi interzise pentru voi. Făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
un semn pentru că bărbații de pe uscat să împingă navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
navă câțiva metri, marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané! o, mărite zeu Oró! până când neagră moarte va amuți, pentru veșnicie, buzele noastre... Așa să fie! Așa să fie! Așa să fie! Nu priviți înapoi! strigă Miti Matái, pe când traversau îngustă strâmtoare dintre recife. Bora Bora nu mai există. Acum nu mai există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
bun marinar ca să păstreze direcția de-a lungul unei nopți, iar acest ansamblu de stele primise cu mult timp în urmă numele sfânt de Avei’á. Miti Matái hotărâse că Drumul de Stele din acea noapte să înceapă cu Dânsul Zeului Oró, care avea să apună la nord-vest o jumatate de oră mai tarziu, dar știa că până atunci va avea Coadă Fregatei deasupra provei de la tribord, în timp ce în spate, exact între cele două carene, își va face apariția Undita lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]