16,607 matches
-
Habsburgic. Această formă de învățământ s-a dezvoltat în paralel cu școlile mănăstirești și parohiale. Se organizau cursuri temporare în case particulare. Școlarizarea dura până când ucenicii "„învățau tot ceea ce știa și dascălul”", învățându-se cititul, scrisul și copierea de manuscrise. Învățătorii ambulanți (mulți fiind români din Transilvania) au contribuit la formarea școlii naționale între anii 1816-1844, când școlile erau obligate de stăpânirea austriacă să folosească alte limbi de predare decât limba română. Prin urmare se prevede în fiecare regiune înființarea unor
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
schimbărilor de ordin administrativ-politic. În urma inventarierii efectuate de către Vartolomeu Măzăreanu, au fost găsite 78 de cărți dintre care 19 cărți moldovenești tipărite: Evanghelie, Apostol, Ceasloave, Psaltire, etc. Începând cu anul 1804 guvernul din Lemberg ia o serie de măsuri. Astfel învățătorii ortodocși formați la școlile din Suceava și Cernăuți (locuri unde învățământul se mai făcea în limba română) sunt primiți cu ostilitate și pe rând înlocuiți cu oameni trimiși din Galiția. În acest an mai funcționau în Bucovina doar 14 școli
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
în prezent ca biserică romano-catolică și considerat cel mai vechi lăcaș de această confesiune din Bucovina, a fost construit în anul 1811. Circumscripția școlară cuprindea următoarele sate: Mănăstirea Humorului, Capu Codrului, Capu Câmpului, Voroneț, Bucșoaia și Frasin. Între anii 1812-1816 învățător a fost Josef Miniewski, iar între 1816-1824 Franz Teil. În 1816 școala era frecventată de 11 copii dintre care 8 copii germani si 3 evrei (niciun român). În 1818 numărul elevilor care frecventau acestă școală crește la 21, dintre ei
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
Ioan Adam (n. 26 noiembrie 1875, Muntenii de Sus, județul Vaslui - d. 18 mai 1911, Iași) a fost un scriitor român, asociat cu semănătorismul. A urmat și absolvit Școala normală „Vasile Lupu” din Iași, ulterior fiind învățător la Școala Cursești, comuna Ivănești. A înființat, în 1897, împreună cu Mihai Pastia, prima bibliotecă sătească din județul Vaslui. În 1902 pleacă la Bruxelles cu o bursă de studii și obține titlul de doctor în științe juridice. A urmat, de asemenea
Ioan Adam (scriitor) () [Corola-website/Science/328770_a_330099]
-
sincere. Cât despre iubirea în poezie, aceasta este din punctul de vedere al lui Găḥiẓ , de dată recentă, iar primul care ar fi cultivat-o ar fi fost ’Imrū’ al-Qays. Înainte de acesta cu multă vreme însă, au scris Democrit, Aristotel, învățătorul său Platon, și alții . Poemul arab începe cu plânsul pe urmele tribului iubitei ce a părăsit zona de campare, ceea ce poartă denumirea de "al-bukă’ ‘ala-l-’atlăl". Prin urmare, fundamentul poeziei evocă comportamentul literar arab și în același timp comportamentul uman
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
, Knapiusz, Cnapius (n. 1564 în Grodzisk din voievodatul Mazowia, d. 12 noiembrie 1638 în Cracovia)- iezuit polonez, învățător în colegiile iezuite, filolog, lexicograf, paremiograf și dramaturg. A învățat în școlile din Varșovia iar din 1582 la Colegiul Iezuiților din Pułtusek. A petrecut o perioadă scurtă la Vilnius și Braniew. În 1585 a depus jurăminte monastice la iezuiții din
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]
-
lexicograf, paremiograf și dramaturg. A învățat în școlile din Varșovia iar din 1582 la Colegiul Iezuiților din Pułtusek. A petrecut o perioadă scurtă la Vilnius și Braniew. În 1585 a depus jurăminte monastice la iezuiții din Kalisz și a devenit învățător la același colegiu. Din 1587 și-a completat cunoștințele de filosofie în Poznań și Pułtusek. Între anii 1594-1598 a urmat un curs de patru ani de teologie în Vilnius. La sfârșitul secolului XVI, a devenit prefect de școli în Poznań
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]
-
() a fost un intelectual de pe Valea Mureșului Superior, învățător emerit și pasionat muzeograf, care s-a consacrat în eforturile sale culturalizării marei mase a țărănimii. Acesta s-a născut într-o familie de țărani săraci din satul Maiorești din comuna Rușii-Munți din județul Mureș, fiind cel mai mare dintre
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
de brad și la tăiatul crengilor, i s-a încredințat activitatea de paznic și menaj al colibelor de muncitori forestieri. A servit și ca plutaș pe Mureș, de la Toplița la Reghin. Spre norocul său cu ajutorul și la insistențele preotului și învățătorului din sat care au sesizat în el potențialul care va da roade mai târziu, primește în 1922 consimțământul de a pleca pentru continuarea școlii la Reghin ca elev particular, de la tatăl său vitreg, greu apăsat din cauza situației materiale precare. Pentru
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
funciare moștenite de la părinți și din munca de sezonier la Fabrica de cherestea din Lunca Bradului - în vacanțe, cât și pe cel rezultat din diversele prestații efectuate colegilor din școală. Anul 1928 reprezintă momentul în care își ia diploma de învățător și pornește pe drumul de luminător al satelor mureșene. Ca tânăr învățător a fost repartizat la 1 septembrie 1929 în satul Bozed (comuna Ceaușu de Câmpie) din județul Mureș, în activitatea sa didactică ajungând ulterior să predea în satul Vălenii
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
cherestea din Lunca Bradului - în vacanțe, cât și pe cel rezultat din diversele prestații efectuate colegilor din școală. Anul 1928 reprezintă momentul în care își ia diploma de învățător și pornește pe drumul de luminător al satelor mureșene. Ca tânăr învățător a fost repartizat la 1 septembrie 1929 în satul Bozed (comuna Ceaușu de Câmpie) din județul Mureș, în activitatea sa didactică ajungând ulterior să predea în satul Vălenii de Mureș (comuna Brâncovenești) și mai apoi în satul natal - Maiorești. S-
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
Vălenii de Mureș (comuna Brâncovenești) și mai apoi în satul natal - Maiorești. S-a căsătorit cu "Ioana Gabor" din Morăreni. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a aflat în București timp de trei ani, alături de refugiații ardeleni. Fostul învățător nu a întrerupt legătura cu satul în care și-a început cariera de dascăl, ultima vizită fiind aici în 1969, când i-a fost înmânată de către un fost elev de al său o diplomă de onoare într-un cadru festiv
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
materializat aici prin organizarea la început a unei echipe de tineret cu care a participat la serbări și comemorări, după care munca a continuat - sprijinită de un comitet local, prin ținerea unor cursuri de educație populară botezate „cursuri țărănești”. Periodic învățătorul ținea câte o conferință cu subiecte istorice, geografice, literare sau zootehnice (despre creșterea vitelor, a oilor, a porcilor, a păsărilor). Deasemenea aborda probleme de horticultură, viticultură și cultura zarzavaturilor. Conferințele erau urmate de un mic program cultural ce consta din
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
a predat, a fost îndreptat spre ridicarea și prosperitatea satului natal, dar totuși "Iustin Handrea" a avut și în alte sate realizări de seamă. Astfel la Văleni fiind în funcția de director al școlii, a creat un nou post de învățător la scurt timp după venirea sa, după cum a înființat grădinița - cu o cantină pentru copiii săraci (lucru cu totul nou în acea epocă). Deasemeni a înzestrat școala cu un aparat de radio, a pus bazele unei biblioteci, a creat o
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
să fie înghițiți de anonimat în București. Chemându-i săptămânal la "Muzeul satului", i-a antrenat în diverse activități cultural - artistice și în jocuri specifice din regiunea lor. Colaborator din această perioadă și vicepreședinte al Căminului, Vasile Netea îi dedică învățătorului Handrea - în 1944 cartea "Figuri ardelene". În această perioadă colecțiile învățătorului au fost transferate mai întâi la Făgăraș și apoi la București, la „Muzeul Satului”, de unde o parte se vor reîntoarce la Maiorești, de unde la moartea sa (1973) au fost
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
Muzeul satului", i-a antrenat în diverse activități cultural - artistice și în jocuri specifice din regiunea lor. Colaborator din această perioadă și vicepreședinte al Căminului, Vasile Netea îi dedică învățătorului Handrea - în 1944 cartea "Figuri ardelene". În această perioadă colecțiile învățătorului au fost transferate mai întâi la Făgăraș și apoi la București, la „Muzeul Satului”, de unde o parte se vor reîntoarce la Maiorești, de unde la moartea sa (1973) au fost cedate, alături de biblioteca sa, noului înființat muzeu din Reghin.
Iustin Handrea () [Corola-website/Science/329398_a_330727]
-
cei patru copii. Membru al Comitetului de Lingvistică PAN. A absolvit două secții universitare, polonistică precum și matematică, ceea ce înseamnă că textele sale se caracterizează printr-o integritate logică foarte mare și rigoare metodologică. Din pasiune și vocație pentru profesia de învățător, și-a început profesia predând limba polonă la liceul din Varșovia (în care viitoarea soție i-a fost elevă) dar a predat de asemenea și la școala elementară. A predat la Universitatea din Varșovia (în Varșovia și în filiala din
Zygmunt Saloni () [Corola-website/Science/329426_a_330755]
-
un tânăr blând și tăcut cu un aspect ce provoca teamă: înalt și binefăcut, cu fața palidă, care nu surâdea niciodată. François a început să lucreze la unsprezece ani, ca valet în casa lui Du Rozier, iar mai târziu devine învățător în Angoulême, unde preda catehismul într-o școală la optzeci de copii. Prost plătit, trăiește în mizerie. Fanatic și obsedat de religie a încercat să intre în câteva ordine religioase, dar este refuzat din cauza viziunilor sale. În 1606 încearcă să
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
câțiva ani mai târziu tatăl său a cumpărat Casa Gabriella, o fermă veche din apropiere. Aici Olga și-a petrecut restul vieții. Ea a început să studieze filozofia indiană și meditația și să se preocupe de teosofie. Printre prietenii și învățătorii ei se numărau poetul german Ludwig Derleth, psihologul Carl Jung și sinologul Richard Wilhelm, a cărui traducere a textelor I Ching i-au devenit accesibile. Ea cunoștea de asemenea mulți membri ai Școlii Înțelepciunii (Schule der Weisheit), condusă de contele
Olga Fröbe-Kapteyn () [Corola-website/Science/334904_a_336233]
-
cu sârguința lui TISU V. LIVIU/ și sprijinul unităților:/ CUARȚ BAIA MARE/ MINA COMĂNEȘTI/ AGRICAMP-BUCUREȘTI/ ASOCIAȚIA VET. DE RĂZBOI - ARAD/ F-CA ZARAND BRAD/ U.M. 01099 BRAD/ sub oblăduirea/ BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ȚEBEA"” George Camber a fost între anii 1927-1941 un învățător din Țebea, care în 1934 a publicat volumul "Țara Zarandului" și mai mulți ani a redactat foaia săptămânală "Zarandul". Locotenent în armata română, a căzut în al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea. În memoria sa soția, Silvia, învățătoare
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
1922), în care personajul principal Apostol Bologa este inspirat de . Emil Rebreanu s-a născut într-o familie greco-catolică din Major, comitatul Bistrița-Năsăud, acum Maieru, județul Bistrița-Năsăud, fiind al cincilea din cei paisprezece copii ai familiei. Tatăl său era acolo învățător. Emil urmează clasele primare la Prislop și Năsăud, iar liceul la Năsăud, Bistrița, Turda, Șimleul Silvaniei și iar la Năsăud, absolvind în 1913. Își dorea să urmeze studii universitare la București, dar din cauza lipsei banilor este nevoit să muncească încă
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
Paris). Printre prizonieri a fost desfășurată o propagandă intensă, cu scopul educarii lor în spirit patriotic și pentru înrolare în Legiune. Un sprijin important în ceea ce privește această activitate a avut sublocotenentul "D. Rădoi" (absolvent al Școlii de Comerț din Brașov) și învățătorii "I. Oancea" și "S. Turtureanu". "Consiliul Național al Unității Române" a încercat să înroleze voluntari transilvăneni și din Statele Unite sau dintre foștii prizonieri de război aflați în Siberia. Datorită însă refuzului oficialilor francezi de a recunoaște gradele căpătate în Armata
Legiunea Română din Franța () [Corola-website/Science/335523_a_336852]
-
Școlile primare existau într-un număr prea mic, iar de obicei puteau fi găsite în apropierea moscheilor. În aceste școli se învățau alfabetul, Coranul și aritmetica. În funcție de mărimea domeniului cu care fusese înzestrată, fiecare școală avea un anumit număr de învățători, supraveghetori și personal. Nu se știe nimic despre numărul de astfel de școli din secolul al XVI-lea, însă Evliya Çelebi menționează faptul că în Istanbul existau în secolul al XVII-lea 1993 de școli. În secolele XVI și XVII
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
dată importantă pe care învățatul și predatul o au, trebuie să determinăm ceea ce trebuie învățat, precum și ceea ce trebuie predat, și modul și locul în care trebuie să o facem. Educația este diferită de noțiunea de învățare. Majoritatea oamenilor pot fi învățători, însă numărul educatorilor este drastic limitat”". În România, în ultimii 20 ani s-au creat mai multe școli și universități, fondate de către organizația "Lumină - Instituții de Învățământ" Conform unui articol publicat în Adevărul, Mișcarea Gulen a creat licee în peste
Mișcarea Gülen () [Corola-website/Science/332026_a_333355]
-
motiv, trecerea sarcinii de evaluare a testelor de admitere înspre profesorii germani care predau în liceu, fapt care a generat o întreagă campanie de calomniere, dezinformare și, în cele din urmă, demitere. Decizia demiterii a ținut cont exclusiv de plângerile învățătorilor în cauză și ale unor profesori constant poziționați în ultimii ani împotriva Conducerii, susținuți de partidul reprezentativ al minorității germane. Implicarea agresivă, prin presiuni și adrese oficiale, a factorului politic într-o problemă de management școlar a consternat întreaga comunitate
Părinții elevilor de la Goethe acuză ingerințe politice în școală () [Corola-website/Journalistic/101323_a_102615]