17,527 matches
-
dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), îl considera pe Marcel Bogos un „creator prolific și consecvent cu soluțiile pe care le drămuiește cu circumspecție și migăloasă solicitare”. Arhitectul Dodu Bălășoiu, profesor universitar de scenografie la UNATC, îi făcea următoarea caracterizare: "„Marcel Bogos avea mult din talentul și inventivitatea spontană a lui Liviu Popa și foarte mult din rigoarea draconică a lui Giulio Tincu. A fost de aceea și
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
se află peste tot în lume. Iosif Keber s-a stins din viață, lucrând la șevalet, la 19 aprilie 1989, și a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul Bisericii din Vădeni (Sișești), Târgu-Jiu. Casa memorială Iosif Keber, proiectată de arhitectul Iulius Doppelreiter, este situată în Târgu Jiu, pe strada 11 Iunie nr. 67. În prezent, clădirea este monument istoric de importanță locală, cu codul LMI:GJ-IV-m-B-09479, iar prin decizia 210/1990 a Prefecturii Gorj, a devenit sediul secției de Artă
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
mare măsură, 50% din costumele de interior fiind diferite și toate costumele de exterior fiind readaptate. Schițele de costume și armament au fost realizate de pictorul scenograf Horia Popescu, dar acesta a părăsit echipa la începutul filmărilor, fiind înlocuit de arhitectul Aureliu Ionescu, scenograful filmului. La realizarea filmului au colaborat următorii consilieri: generalul Ion Cupșa, academicianul Mihai Berza (creditat Mihai Berzea) și profesorul Ion Matei; alți consultanți au fost Dumitru Bran, Ion Mănăilă, Angelus Pellegrini și Florea Pădureanu. Regizor secund a
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
(n. 9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac, azi Krnov, Cehia - d. 30 octombrie 1896, București) a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A fost tatăl lui Oscar Beneș (1866-1925), arhitect șef al orașului Bârlad. În diferite documente numele său apare și în diverse alte grafii: Carl Benesch, Carol Benisch, Carl Benisch, Carol
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
(n. 9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac, azi Krnov, Cehia - d. 30 octombrie 1896, București) a fost un arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A fost tatăl lui Oscar Beneș (1866-1925), arhitect șef al orașului Bârlad. În diferite documente numele său apare și în diverse alte grafii: Carl Benesch, Carol Benisch, Carl Benisch, Carol Beneș, Carl Beneș, Carol Beniș, Carl Beniș. a făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
grafii: Carl Benesch, Carol Benisch, Carl Benisch, Carol Beneș, Carl Beneș, Carol Beniș, Carl Beniș. a făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu-Brâncoveanu, devenind un arhitect renumit în București. Carol Benesch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România" (1891-1892). Este numit arhitect șef al orașului București în 1865. Primește cetățenia română în 1876 printr-un decret al Domnitorului Carol I al
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
a făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu-Brâncoveanu, devenind un arhitect renumit în București. Carol Benesch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România" (1891-1892). Este numit arhitect șef al orașului București în 1865. Primește cetățenia română în 1876 printr-un decret al Domnitorului Carol I al României cu dispensă de stagiu. Pentru remarcabilele lucrări executate în regie proprie la Catedrala Sfântul
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de principele Nicolae Bibescu-Brâncoveanu, devenind un arhitect renumit în București. Carol Benesch a fost membru fondator și primul vicepreședinte al "Societății Arhitecților din România" (1891-1892). Este numit arhitect șef al orașului București în 1865. Primește cetățenia română în 1876 printr-un decret al Domnitorului Carol I al României cu dispensă de stagiu. Pentru remarcabilele lucrări executate în regie proprie la Catedrala Sfântul Iosif din București, în 1881, este
Carol Benesch () [Corola-website/Science/326458_a_327787]
-
Nicolas- (n. 15 iunie 1618 - 21 ianuarie 1686 la Paris) a fost un militar, inginer în domeniul fortificațiilor, diplomat și arhitect militar francez. S-a născut probabil la Ribemont ca fiu al unui profesor de matematică. Timp de trei ani a însoțit pe contele de Brienne în Germania, Italia și Țările de nord. Reîntors în Franța, a influențat mai mulți comercianți
François Blondel () [Corola-website/Science/326467_a_327796]
-
în dorința ca plecând la Constantinopol, va vizita și Egiptul. Succesul diplomatic i-a adus titlul de Consilier de Stat, iar pregătirea matematică i-a deschis calea de a obține catedra de profesor la Colegiul Regal din Paris. Cariera de arhitect și-a început-o prin construirea unui pod cu un arc de triumf la Saintes sur la Charente și prin întocmirea planului general de sistematizare și reconstrucție a Parisului, construind poarta St. Bernard, refăcând poarta St. Antoine și proiectând construirea
François Blondel () [Corola-website/Science/326467_a_327796]
-
de investiții, având ca element central Palatul Parlamentului. S-a preluat o idee a regeluiCarol al II-lea din 1935, în al cărei proiect era prevăzută construirea Camerei Deputaților pe Dealul Arsenalului. Acest proiect fusese conceput de cei mai mari arhitecți ai vremii. În 1938 s-a anunțat începerea demolărilor în vederea deschiderii acestui ax. A venit al Doilea Război Mondial și lucrurile au rămas doar pe hârtie până în 1983, când a început construirea Palatului Parlamentului. În acest scop au fost demolate
Spitalul Brâncovenesc () [Corola-website/Science/326472_a_327801]
-
a început construirea unei noi biserici parohiale, din inițiativa preotului administrator parohial Ioan Voloșciuc. Piatra de temelie a acestui lăcaș de cult a fost pusă la 20 iulie 1908. Construcția acestei biserici s-a făcut după un plan întocmit de arhitectul austriac Karl Romstorfer și a durat 6 ani (1908-1913). Noua biserică a fost construită din piatră și cărămidă, având acoperiș din țiglă smălțuită, multicoloră, în formă de solzi, comandată la Viena. Ca formă, ea seamănă cu Biserica Mirăuți din Suceava
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323652_a_324981]
-
la Ciumârna, în timp ce dranița și lemnele putrede au fost arse în curtea bisericii în zilele de 8 și 9 (20 și 21) iunie 1887. Construcția noii biserici de lemn a durat 9 ani (1887-1896). Proiectul bisericii a fost realizat de arhitectul Cosinschi. Piatra de temelie a noului lăcaș de cult a fost sfințită la 28 iunie/10 iulie 1887 de către protopresviterul districtual Dimitrie Zurcan (ca delegat al mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici), în prezența a șase preoți. Ziua de sfințire a fost anumit
Biserica Sfântul Nicolae din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323694_a_325023]
-
distanței între intrarea în localitate și biserica veche. Parohia a cumpărat un teren la șosea, iar la 18 iunie 2008 episcopul Petru Gherghel a sfințit piatra de temelie a noului lăcaș de cult. Proiectul noii biserici a fost realizat de arhitectul Viorel Dorneanu din Bacău. Preotul Bucur a solicitat sprijin financiar pentru construirea bisericii de la comunitățile romano-catolice din Polonia (la Cracovia slujea pr. Stanislav-Ioan Cucharec, originar din Poiana Micului) și România (primind donații de la credincioșii veniți la hramuri în Suceava, Vatra
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
înalță în prezent blocul - turn. Vechiul palat al Brâncovenilor era o clădire enormă, dar dărăpănată, care servise un timp și ca reședință domnească pentru Gheorghe Bibescu. Din 1899 institutul funcționează neîntrerupt în clădirea de pe Splaiul Independenței nr. 99-101, creată de arhitectul francez Louis Blanc. Institutul a fost conceput inițial ca o școală practică superioară pentru toți cei din domeniul sanitar, un institut medical complex asemenea Institutului Pasteur de la Paris, având secții de anatomie patologică, bacteriologie, vaccinare antirabică, patologie veterinară, serologie și
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale quot;Victor Babeșquot; () [Corola-website/Science/323859_a_325188]
-
(n. 1510, Paris - 10 septembrie 1578, Paris) a fost un arhitect francez, renascentist. Este considerat „persoana care a implementat arhitectura pură și clasică în Franța.” În anul 1546, regele Francisc I l-a angajat pentru proiectarea și construcția Palatului Luvru. Proiect care a transformat vechiul castel în palatul pe care-l
Pierre Lescot () [Corola-website/Science/323878_a_325207]
-
angajat pentru proiectarea și construcția Palatului Luvru. Proiect care a transformat vechiul castel în palatul pe care-l cunoaștem astăzi. Construcția a început după moartea lui Francisc I, în anul 1551 în timpul domniei lui Henric al II-lea. a fost arhitectul curții regale timp de 32 de ani în timpul domniilor regilor Francisc I, Henric al II-lea, Francisc al II-lea, Carol al IX-lea și Henric al III-lea. După moartea sa, construcția a fost continuată de Jean Baptiste Androuet
Pierre Lescot () [Corola-website/Science/323878_a_325207]
-
Aceasta este o listă de picturi, desene și manuscrise atribuite lui Leonardo di ser Piero da Vinci (n. 15 aprilie 1452, d. 2 mai 1519), pictor, sculptor, arhitect și om de știință italian. Leonardo da Vinci a fost un artist din Florența, care a fost numit „arhetipul omului Renașterii”. Majoritatea operelor au teme religioase. În afară de acestea, Leonardo a realizat și portrete. Compozițiile lui sunt armonioase și curgătoare, creând
Listă de opere ale lui Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/323033_a_324362]
-
mai târziu în Franța. În timpul primii ani de exil, Prințul Feodor trăit la Paris, în apartamentul surorii sale, Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei și a soțul ei, Prințul Felix Iusupov. A lucrat ca șofer de taxi și mai târziu ca arhitect. Prințul Feodor s-a căsătorit la 21 mai 1923 la Catedrala Sf. Alexandru Nevski din Paris cu Printesa Irina Paley (1903-1990). Ea era fiica Marelui Duce Paul Alexandrovici al Rusiei și a soției lui morganatice, Prințesa Olga Paley. Cei doi
Prințul Feodor Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/323083_a_324412]
-
dată conservată în 1953. Din încăperile principale al Vechiului Ermitaj face parte Sala lui Leonardo da Vinci, unde este expus tabloul "Madona Litta" alături de "Madona cu floare"/"Madona Benois". Amenajarea contemporană a sălii ține din anul 1858, când, conform proiectului arhitectului A.I. Shtakenshneider, sunt schimbate destinația și ornamentul interioarelor Vechiului Ermitaj. Pe atunci, Sala făcea parte din șirul lung al camerelor de locuit, destinate oaspeților de onoare ai curții. În amenajarea acestei încăperi mari, cu două rânduri de ferestre, care au
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
acordarea independenței Egiptlui în 1922 și a divizat Palestina sub mandat britanic, creând Regatul Iordanie. Curzon a fost implicat în organizarea celebrării primei Zile a Armistițiului pe 11 noiembrie 1919. Cu această ocazie a fost dezvelit un cenotaf, operă a arhitectului britanic Sir Edwin Lutyens, a fost organizată o paradă militară a victoriei a Aliaților. În 1921, a fost create titlurile nobiliare de Earl of Kedleston și de Marquess Curzon of Kedleston în comitatul Derby. Spre deosebire de cea mai mare parte a
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
sala de sport. El este situat în Erevan, capitala Armeniei. Deschis pe 13 octombrie 1983, pe vremea când Armenia era în URSS, complexul a fost renoat din 2005 până în 2008 (redeschis pe 31 octombrie 2008). Proprietarul este BAMO holding, iar arhitecții clădirii sunt A. Tarkhanian, S. Khachikian, G. Poghosian and G. Musheghian. Sala sporturilor are o capacitate de 8000-11000, iar cea a concertelor 1300.
Complexul Karen Demirchyan () [Corola-website/Science/323177_a_324506]
-
Marii Britanii, pentru a le utiliza în Războiul American de Independență, încât "Hessian" a devenit un termen american pentru toți soldații germani desfășurați de către britanici în război. Frederic a utilizat veniturile pentru a finanța artele și stilul său de viață opulent. Arhitectul Simon Louis du Ry a transformat pentru Frederic al II-lea orașul Kassel într-o capitală modernă. Frederic al II-lea a murit în 1785 la Castelul Weißenstein din Kassel. A fost succedat de fiul său cel mare, Wilhelm.
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
bună cunoaștere a limbii române. Cu toate acestea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a continuat să prospere. Evreii practicau meserii legate de comerț, în special export de cereale și de cherestea, dar erau și meșteșugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca și în germană sau
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
din anii 1916-1919. Macheta pe care a propus-o a fost expusă la Expoziția de la Ateneul Român, alături de alți șase concurenți. Câștigătorul concursului a fost Cornel Medrea, care a și realizat monumentul de lângă Gara București Nord. În anul 1920, împreună cu arhitecții C. Iotu și Arghir Culina, a realizat Monumentul funerar al lui Aurel Vlaicu, în Cimitirul Bellu Militar. În 1922, a făcut parte din echipa de sculptori, condusă de Dimitrie Paciurea, care a decorat Arcul de Triumf din București, proiectat de
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]