21,099 matches
-
se ocupe de protecția lui ar fi chiar liderii PSD, chiar dacă e de presupus că nu le-ar face nici o plăcere. Și, dacă nu mă înșel, chiar în PSD există persoane care i-ar acorda protecție lui ,Eminescu", după înfrîngerea aripii Iliescu din partid. Pentru mine, prima întrebare cînd aceste mesaje semnate Eminescu au început să apară a fost de ce tocmai Eminescu? Pentru cei care nu știu, în sediul PSD, mai exact în curte, există un bust al lui Eminescu. Așadar
Cine ar putea fi Eminescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11376_a_12701]
-
fel de goange. O sistematizare poeticească, de ne-am gîndi numai la ,landele de lavandă", a ordinului Lepidopteria, deschide balul. În proba de dans pe perechi, care mezaliază Regatul Fluturilor de Zi cu Imperiul Fluturilor de Noapte (sau invers), cad aripi, borhotesc, în trompe, nectaruri, pînă ies adevărate otrăvuri, complotează molii cu păianjeni. De sus, de pe covorul fermecat (așa e spusă povestea, din goana rogojinii plutitoare) condus de ,șase licurici, șase becuri mici", nu se vede decît un volvox ca o
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
de Mort se crezuse rege. Războiul îl anunțase./ Strigarea lotului patruzeci și nouă: O armie de lumină porni dimineața, pe rouă. / Da sau nu: Reginița poate ar plînge./ Cînd soarele se ascunde în spatele lunii, fluturii/ Rătăceau ca orbii, mînjiți pe aripi de sînge...// Cu asta, totul va fi pus pe hîrtie./ Pentru detalii, consultați modesta bibliografie") crește cîte o poveste și din fiecare aripioară de stil scuturată se face, precum în bucata de basm cu ,ajutoarele eroului", o oaste întreagă de
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
Laconismul exprimării se poate concentra în adevărate aforisme poetice, transmițând aluziv și subversiv senzația dureroasă a libertății absente, ca în finalul a două poeme de Gheorghe Vodă: , Am rămas pasăre de lut,/ Cu zborul târât.// Mă dor mâinile când văd aripi" (Pasiune, p. 120) și ,Pentru-o noapte dezlegată, câinii/ își pun ziua-n lanț fără-ntrebări" (Câinii, p. 121). Moldoveanul lui Nicolae Esinencu este parabola omului obișnuit până la prostie cu umilința supunerii: Cum vede pe undeva un jug/ Vâră capul
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
fericirii mele. Într-un spațiu auster, monocolor, dirijat de rigori și trasee fixe, Beato Angelico pictează pe pereții unei chilii, în culori vii și suave, în linii de o delicatețe ireală, viața însăși. Și miracolul întrupării lui Isus. Îngerul cu aripi mari, pastelat colorate, îngerul cu chip de tînăr frumos și pur, se pleacă ușor în fața Fecioarei Maria și îi șoptește taina cea mare. O vestește, o anunță ca pe o regină frumoasă, inocentă, blîndă și înțeleaptă, că este aleasă să
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
de televiziune, inundații-neinundații, drame-nedrame, mârâiala Băsescu-Tăriceanu a însoțit sezonul estival asemenea unei ciuperci cu bulinuțe albe, simpatică, dar gata să-i otrăvească pe mâncători. Noroc că românii, arși de feluritele promiscuități televizate, au învățat că nu tot ce zboară pe ,aripi hertziene" este și comestibil; ba, tot mai des, scuipă îngrețoșați și ,trec" pe teve ,Animal Planet" unde ordinea și disciplina junglei li se pare mai literă de lege, fiindcă altfel cele mai multe mârâituri, cât ar fi ele de trufașe se transformă
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
ca pe deget/ pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
se petrece cu voluptuoasă lentoare, unicitate culpabilă căreia îi e sortită deplîngerea Paradisului pierdut: ,Pe sub frunzele tăcerii/ ca un cerb ecoul se ascunde./ O, cum te pierde cîntecul/ așteptării mele de toamnă!/ Prin dolii de demult, rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
care și referințele livrești - în esență, la Biblie - se integrează unui discurs ce pare calchiat pe concretul vieții imediate, aproape lipsit de metafore. Vânt de Apele dormeau în nesfârșirea nemișcătoare. Ebraica veche scrie vântul dintâi ca pe un verb de aripi: "merahefet", dâră pe ape-a lui Elohim. Ațâța chipurile: vârtejuri, valuri, stropi și după trecerea lui se-ntorcea câmpia, noaptea încătrănită. Harfă, cimbal, fluier: cu ce unealtă de pescuit coralul sonor seamănă acel "merahefet"? Un sirocco fierbinte ce suge picături
ERRI DE LUCA - poeme by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11419_a_12744]
-
ce să scrii? Țara cască plictisită, românii umblă buimaci dintr-un loc în altul, neînțelegînd nici ce se întâmplă în lume, nici ce se întâmplă cu ei. Un banal "eveniment rutier" în care am fost implicat ( un camion a "șters" aripa și-a smuls radiatorul unui automobil în care mă aflam) mi-a dovedit cu asupra de măsură infantilismul vivace ce domină "mentalul colectiv" al concetățenilor mei. Dacă, până la un punct, interesul pentru orice întâmplare, cât de mică, e explicabil și
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
al țării. Aproape plesnindu-mă peste frunte, am exclamat: "Păi, dacă ăsta e nivelul omului de rând, și încă dintr-un oraș cu pretenții, de ce mă mir că votează cum votează?" Oameni incapabili să distingă între un far și o aripă de mașină sunt invitați să-și dea cu părerea despre chestiuni care implică, orișicâtuși, un dram de abstracțiune: platforme politice, programe de guvernare, ideologii. În aceste condiții, e un miracol că nu ne năpustim cu toții, precum peștii într-o celebră
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
ar trebui să mai "sufle" peste atâta dezolare, peste dorul dvs. secătuitor și peste mărturisiri de-a dreptul aiuritoare ( " Am uitat să plâng, să râd, să zâmbesc, să scriu, să citesc, să vorbesc, să dorm, să merg..."), ci să pună aripa și suflarea lui de vânt benefic la redresarea speranței, a ultimei speranțe într-o iertare, o ultimă iertare, a celor care cu nesăbuință au greșit și se căiesc. Consolarea se va dovedi și în cazul dvs. un lucru mare. ( Larisa
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
și al comuniștilor, iar colaboraționiștii sunt cu zecile de mii în viață. Dacă victimele suferă și acum mari privațiuni, unii cu pensii mai mult decat modeste, bolnavi și marginalizați social, (mai ales de când s-a reușit dezbinarea lor în două aripi ale asociației foștilor deținuți politici și partidul național țărănesc a fost aproape desființat, la conducere infiltrandu-se doi bănuiți colaboratori ai securității, fiecare fandu-si mică lui gașca), cei din fostul aparat de coertitie se bucură în continuare de funcții publice
Mai interesează pe cineva trecutul apropiat?. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_323]
-
pic de încredere, o pacoste socială, un parazit, iarba rea da? demoralizant pentru ceilalți, contagios. Și cum citisem tocmai atunci Klim Samghin, cras exemplu de mic burghez, cu toate că ceva-mi spunea că personajul era rupt din Gorki însuși, am simțit aripa neagră a deznădejdii bătând asupră-mi. Cu un ultim curaj, am deschis un alt roman, tot sovietic, iar acolo ochii-mi căzură pe replica mai rusească cum nu se poate: " Ivan Ivanovici, ești un fățarnic" și-mi dădui seama că
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
în preocuparea de sine în a se măsura și așeza, în interior, într-o poziție parcă studiată. Totul este foarte frumos în primul distih, ca să se deterioreze ușor într-al doilea, astfel: Până la mine margini cu îngeri amintirea plutind printre aripi/ Întru singurătatea iubirii lumina orbind în alint, Doamne// Până la mine margini cu îngeri posesia utopiei pseudocontur/ Viața mai mult o răstignire pentru cel mereu singur, Doamne" Și, la fel se întâmplă, alunecând în confuzie, dacă nu neapărat în erezie, într-
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
imaginat. Mult mai ușor ne e să ne închipuim obiecte în mișcare, contururi fluide, schimbătoare, motiv pentru care un scriitor ca Flaubert, de pildă, se străduiește să ne pregătească imaginația reținîndu-ne atenția cu imaginea părului Emmei fluturat de vînt, a aripilor unei păsări zburînd în apropiere, sau a frunzelor desprinzîndu-se dintr-un copac, pînă cînd noi să putem concepe mental imaginea eroinei. O ipoteză ciudata, fără-ndoială, dar totuși extrem de interesantă. La urma urmelor, cum funcționează creierul nostru atunci cînd făpturi
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
în bucătărie vor să fie scutiți de surprizele unor dezbateri reale, care i-ar putea scoate de acolo. În congresele noilor partide bîntuie un duh al unanimității care amintește de triumfalismele congreselor PCR. Deosebirea e că în momente de criză, aripile își iau zborul din partid, nu sînt tăiate, ca în bunele vremuri cînd partidul dispunea de o minoritate incontestabilă de tip partidul sînt tovarășii 1 și 2. Sau, în termeni de bucătărie politică, cine face tortul îl și împarte și
Cutremurul bucătăriilor de partid by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16621_a_17946]
-
aceleiași înapoiate Reforme, atunci când un răgaz de zece ori mai generos încă n-ar fi suficient. De pe ultimul loc pe lista candidaților U.E. există riscul real și major de a ne trezi în plutire liberă, cum s-ar spune, pe aripi de vânt. Din păcate, acesta știe încotro bate, în buna suită a acelui destin istoric care a risipit prin vreme orice tentativă de a ne lua și păstra locul în rândul țărilor așezate. Un fenomen ușor de urmărit în îmbucarea
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
în accepția românească (precizez că modelul sovietic a funcționat și în România, între anii 1948-1964). Absolvind școala superioară, respectiv universitatea, poți să intri în aspirantură și, timp de trei ani, susții o serie de examene și îți scrii teza, sub "aripa" unui conducător științific. În cazul în care consiliul științific (și doi-trei oponenți oficiali) consideră teza valabilă (prin vot secret), aceasta este trimisă la VAK (Vîsșaia Attestaționnaia Komissia), care o lasă în grija experților și apoi îți înmânează diploma de candidat
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
au procedat altădată, prin extrapolarea doleanțelor lor istorice, un Goga, un Aron Cotruș, un Coșbuc, un Eminescu. Antiutopia nu e doar o monitorizare și o contrapondere teribilă a utopiei, ci și o creație autonomă, capabilă a se ridica, ajutîndu-se de aripile proprii, în văzduhul artei. Dorin Tudoran, Tînărul Ulise, cu o prefață de Mircea Mihăieș, Ed. Polirom, Iași, 2000, 376 pag., preț neprecizat.
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
putere se întorc, cu blazonul curat ca o vitrină de la Sacks, deciși să redemareze în trombă jafurile și corupția. Dacă în urmă cu zece ani au fost aduși la putere de K.G.B., armată și securitate, acum s-au cățărat pe aripile pleoștite ale algoritmicilor. Rămân la părerea că în 1996 nu s-a produs alternativa la putere, pentru că avantajul C.D.R.-ului și-al aliaților a fost, de la bun început, fragil. Ultimii patru ani au constituit, de fapt, un respiro acordat celei
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
a le trece "în viziune eschatologică, transcendentală". Poetica bacoviană e bizuită pe înțelegerea creației ca suprimare a vitalului, ca artificiu: "Lumea, la atingerea ei, se artificializează - ca florile care, plasate în cavou, alături de amorul întors cu fața în jos cu aripile atîrnîndu-i de pe catafalc, sînt și ele de plumb. Citită la acest cifru, opera poetică a lui G. Bacovia este o contemplare a universului artificializat de prezența poeziei, artificializat, adică frustrat de miezul lui viu, redus la a fi oarbă materie
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
manifeste", cu Valéry (La Pythie), cu Thomas Mann care a proiectat acțiunea dizolvantă a poeziei asupra lui Aschenbach și a lui Tonio Kröger. Universul din Plumb se înfățișează dominat de trei figuri emblematice: geniul atemporal, Amorul de plumb, răsturnat, cu aripile prăbușite, cadavrul feminin, expus pe catafalc. Lor le corespunde o figurare demoniacă, de asemenea întreită: "Demonii bacovieni nu sînt Monis, Eac și Radamante, judecători în infernul antichității, numele lor e Poe, Baudelaire, Rollinat - și este perfect de înțeles că într-
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
-ți fie bine. Te superi? Nu mă supăr, dar... Cînd o să văd că ești bine... Sînt bine. Nu ești. Nu bine ca acuma. Cînd o să văd eu că ești bine, o să plec. O să-ți trec pe la ureche, te va atinge aripa pe codițe... nu codițe, plete, c-așa porți tu. Atunci o să dispar. Ții minte? Porumbel, aripă, codițe..." Autenticitatea personajului principal este obținută printr-o serie de procedee clasice: sînt descrise în amănunt gîndurile (cam prea standard-"feminine" ale Tinei), vestimentația
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
bine. Nu ești. Nu bine ca acuma. Cînd o să văd eu că ești bine, o să plec. O să-ți trec pe la ureche, te va atinge aripa pe codițe... nu codițe, plete, c-așa porți tu. Atunci o să dispar. Ții minte? Porumbel, aripă, codițe..." Autenticitatea personajului principal este obținută printr-o serie de procedee clasice: sînt descrise în amănunt gîndurile (cam prea standard-"feminine" ale Tinei), vestimentația (pasajele cele mai reușite ale cărții), nu lipsesc punerile în abis (Tina scrie un roman, cel
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]