16,589 matches
-
a ajuns la unguri și totul s-a întâmplat cu concursul europarlamentarului român, Monica Macovei, care a pledat la CEDO împotriva statutului român și în favoarea Ungariei, ca să primească acest manuscris. Care au fost etapele procedurale care au dus la pierderea manuscrisului Maria Atanasiu a cerut la dreptul de proprietate asupra Codex Aureus deși nu are dreptul efectiv să îl primească pentru că România nu are o legislație în acest domeniu. Maria Atanasiu a cerut la CEDO restituirea mai multor proprietăți fiind o
Codex Aureus pierdut de România în favoarea Ungariei la CEDO. Monica Macovei a pledat împotriva statului român by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101988_a_103280]
-
local din Alba Iulia și a primit Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Valorea Codex Aureus este atât de mare încât, în 1968, Nicolae Ceaușescu a garantat un împrumut de 10 miliarde de dolari cu el. Codex Aureus,cel mai valoros manuscris din Biblioteca Batthyaneum și din întreaga Europă. Este vorba de o carte scrisă în jurul anului 810 din porunca împăratului Carol cel Mare. Codex Aureus, scris cu litere de aur Această Evanghelie a fost scrisă cu litere de aur, pe foi
Codex Aureus pierdut de România în favoarea Ungariei la CEDO. Monica Macovei a pledat împotriva statului român by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101988_a_103280]
-
111 file Evangheliile lui Matei și Marcu, s-a aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Partea a doua din Codex Aureus, cuprinzând în cele 124 de file Evangheliile lui Luca și Ioan, se află la Biblioteca Apostolică din Vatican. Manuscrisul a fost realizat între anii 778 și 820, în timpul lui Carol cel Mare. Volumul s-a aflat mai întâi la mănăstirea Lorsch din Germania, apoi, în secolul al XVI-lea, a fost dus la Heidelberg, de unde, în 1622, în urmă
Codex Aureus pierdut de România în favoarea Ungariei la CEDO. Monica Macovei a pledat împotriva statului român by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101988_a_103280]
-
a vândut-o apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cărții a ajuns în biblioteca Vaticanului, unde se păstrează sub un clopot de sticlă. În România cartea a intrat în proprietatea statului în anul 1918. Manuscrisul este un evangheliar, de unde și numele: Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas (Evanghelie scrisă cu cerneală de aur având table de fildeș). Cum a ajuns patrimoniul Bibliotecii Batthyaneum în posesia poporului român După Marea Unire de la Alba Iulia
Codex Aureus pierdut de România în favoarea Ungariei la CEDO. Monica Macovei a pledat împotriva statului român by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101988_a_103280]
-
Aureus, care au fost date ilegal comunității maghiare care nu are personalitate juridică și care niciodată nu a fost proprietara acestei biblioteci, a Codex Aureus și a uriașului fond de carte, respectiv 115.992 unități bibliografice, din care: 1.778 manuscrise din secolul al IX-lea; 300 codice medievale (reprezentând 80% din cele existente în România); 571 incunabule și 24.000 cărți vechi din secolele XV-XVIII. Biblioteca, situată pe strada Gabriel Bethlen din incinta Cetății, este destinată doar studiului științific și
Codex Aureus pierdut de România în favoarea Ungariei la CEDO. Monica Macovei a pledat împotriva statului român by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101988_a_103280]
-
necunoscute, obiectivele strategice. Printre spionii ruși figurau și oamenii de știință: geologi, botaniști, zoologi... Unii dintre ei nu scapă prilejul de a achiziționa diverse obiecte vechi. În 1880, un colecționar englez cumpăra de la un traficant de obiecte furate 51 de manuscrise din scoarță de copac cu inscripții în limba sanscrită, manuscrise datând din secolul al V-lea, prima dovadă care atesta existența unei civilizații budiste, în deșertul Taklamakan. În acea vreme, arheologii ruși, englezi, francezi erau implicați în explorarea unor situri
Legende INCREDIBILE, spionaj și arheologie extremă. Cum au încercat occidentalii să jefuiască Asia () [Corola-website/Journalistic/102072_a_103364]
-
știință: geologi, botaniști, zoologi... Unii dintre ei nu scapă prilejul de a achiziționa diverse obiecte vechi. În 1880, un colecționar englez cumpăra de la un traficant de obiecte furate 51 de manuscrise din scoarță de copac cu inscripții în limba sanscrită, manuscrise datând din secolul al V-lea, prima dovadă care atesta existența unei civilizații budiste, în deșertul Taklamakan. În acea vreme, arheologii ruși, englezi, francezi erau implicați în explorarea unor situri din Grecia, Egipt, Mesopotamia. „Far West”-ul chinez nu părea
Legende INCREDIBILE, spionaj și arheologie extremă. Cum au încercat occidentalii să jefuiască Asia () [Corola-website/Journalistic/102072_a_103364]
-
care mai târziu va deveni „Cinci săptămâni în balon”. După mai multe refuzuri de publicare, prin intermediul lui Alexandre Dumas tatăl a reușit să ia legătura cu unul dintre cei mai importanți editori francezi, Jules Hetzel, care a fost încântat de manuscris. L-a publicat și a devenit un succes neașteptat. Romanul era atât de bine documentat, încât acțiunea părea că a și avut loc în realitate. Această reușită editorială a pus bazele unei prietenii de-o viață între Jules Verne și
Jules Verne, vizionarul, cel mai iubit autor din copilărie - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102111_a_103403]
-
limbi. Fiind bogate în ilustrații, la sugestia lui Hetzel, cărțile lui Verne erau mai credibile când în fața cititorului se înfățișa mașinăria fantastică ce putea naviga pe sub ape sau fel de fel de locuri, aparate și ființe fantastice. Pierre-Jules Hetzel Următorul manuscris pe care Verne l-a prezentat lui Hetzel a fost respins deoarece era o critică la adresa societății burgheze. Deși Verne nu a fost vreun simpatizant socialist, a intuit bine că lumea capitalistă va ajunge să pună mai mult accent pe
Jules Verne, vizionarul, cel mai iubit autor din copilărie - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102111_a_103403]
-
lui Hetzel a fost respins deoarece era o critică la adresa societății burgheze. Deși Verne nu a fost vreun simpatizant socialist, a intuit bine că lumea capitalistă va ajunge să pună mai mult accent pe profit decât pe dezvoltarea culturii. Următorul manuscris s-a dovedit a fi un nou succes: ”Călătorie spre centrul Pământului”. A treia mare încercare literară a avut un caracter profund vizionar: ”De la Pământ la Lună”. Peste ani Frank Borman, comandantul primei nave care a dat ocolul Lunii i-
Jules Verne, vizionarul, cel mai iubit autor din copilărie - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102111_a_103403]
-
și scriitorul a putut să își cumpere o ambarcațiune cu care deseori evada în larg. În 1871, Pierre Verne a murit și Jules Hetzel a devenit ”tutorele” lui Verne. Îl sfătuia în viața de zi cu zi și îi corecta manuscrisele. Sub îndrumarea sa, Jules Verne a publicat în 1873 cel mai mare succes al său: ”Ocolul Pământului în 80 de zile”. În zilele noastre acest titlu este ”revendicat” și de ”20.000 de leghe sub mări”. În epoca lui Verne
Jules Verne, vizionarul, cel mai iubit autor din copilărie - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102111_a_103403]
-
ci electivă), atributele puterii sale și lista cuceririlor. Acestea din urmă sunt mai mult sau mai puțin fictive, dar folosesc la legitimarea limitelor teritoriilor regale. În afară de stelele și lintourile gravate, există și alte inscripții pe care este reprezentat timpul, acele manuscrise pictate în general pe piele de cerb pe care aztecii le numeau „tonalamatl” - „cartea zilelor” sau „cartea destinelor”. Ele aparțineau anumitor preoți însărcinați cu descifrarea timpului, adică analizarea influenței timpului asupra fiecărei zile. Una dintre aceste cărți, folosită în secolul
Filosofia timpului la mayași. TIMPUL, inseparabil de PUTERE () [Corola-website/Journalistic/102241_a_103533]
-
copertelor (senzațională fotografia lui Ioan Viorel Cojan), de obiectele artizanale ale meșterilor populari de odinioară. Cert e că volumul are o culoare, o textură și un miros cu totul aparte, cum numai un iubitor de frumos putea scoate dintr-un manuscris încredințat tiparului. Cât privește versurile de la interior, lucrurile sunt ceva mai complicate. Complicate de însuși „managerul de verbe“, Val Mănescu, care și-a elaborat un discurs atipic, în care mixează registre dintre cele mai variate. Împrumutând o mască de cinic
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise georgiene din Sinai au rămas acolo, dar altele sunt păstrate în Tbilisi, Sankt-Petersburg, Praga, New York, Paris sau în colecții particulare. O parte dintre cercetători biblici moderni cred că israeliții au traversat peninsula Sinai în traseu direct, mai degrabă decât să
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
cunoscător al scrierii cuneiforme în România. În anii 1970-1990 a publicat în seria Bibliotheca Orientalis studii privitoare la culturi ale Orientului Antic - feniciană, asiro- babiloniană, hitită, conținând traduceri în limba română ale textelor semițiilor antici și ale hitiților, și despre manuscrisele de la Marea Moartă și la data serbării Paștilor. Din cauza calității sale de preot, în anii regimului comunist cărțile publicate de Editura Științifică și Enciclopedică în seria Bibliotheca Orientalis nu menționau numele autorului pe copertă, ci numai, cu discreție, în interiorul volumelor
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
importante (Aevum, Scriptorium, Medium Aevum, Neuphilologische Mitteilungen, Notes & Queries, Comptes rendus de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres...), precum și la edituri prestigioase (Brepols, Palgrave-Macmillan, Presses de l’Université de Paris-Sorbonne...). Volume publicate: Boethiana mediaevalia, 2010; ABC-Darul creștin-democrației, 2012; Vocabularul cărții manuscrise (coord.), 2013; Wyrd: Ideea destinului în literatura engleză veche, 2014. S-a implicat în viața publică din România, sprijinind mai multe proiecte de reformă a Dreptei democratice.
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]
-
importantă de venit. Prin urmare, el a încercat să găsească un post de profesor în țara sa natală, dar nu a reușit din diverse motive. În Novi Sad a studiat literatura sârbă și antichitățile, și a achiziționat multe cărți și manuscrise rare - mai ales în limba slavă veche - , pe care le-a folosit mai târziu la Praga. El a publicat o colecție de cântece și poezii populare slovace în colaborare cu Ján Kollár și cu alții. În 1826 a publicat lucrarea
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Unua Libro" („Prima Carte”), care conținea limba esperanto așa cum este astăzi. Într-o scrisoare către Nikolai Borovko, el a scris mai târziu, Gaston Waringhien, în cartea sa "Lingvo kaj Vivo" ("Limbă și viață"), a analizat evoluția limbii prin studierea unor manuscrise din 1881, 1882 și 1885.
Proto-esperanto () [Corola-website/Science/336048_a_337377]
-
a axat pe critica literară. S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
disputa legată de autenticitatea poemului epic "Rukopisy královedvorský a zelenohorský", presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest subiect. În 1931 a fost amplasată în Piața Carol din Praga
Eliška Krásnohorská () [Corola-website/Science/336188_a_337517]
-
spațiile verzi de lângă Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Teatrul Național "Vasile Alecsandri", Palatul Culturii, și din jurul mănăstirilor Frumoasa și Cetățuia. Moștenirea sa include circa 400 lucrări artistice (desen, grafică și pictură) și peste 200 de lucrări științifice, plus o serie de manuscrise și periodice, unele dintre acestea regăsindu-se la Biblioteca Academiei din Iași, ca urmare a unei donații a soției sale. Arhitectul peisagist Vsevlad Carmazinu Cacovschi. 25 de ani de la moarte. Reportaj, Ziarul Evenimentul.
Vsevlad Carmazinu-Cacovschi () [Corola-website/Science/336205_a_337534]
-
femei. Fiecare număr conținea poezii, articole și gravuri create de renumiți scriitori și alți artiști ai timpului. Sarah Josepha Hale (autoare a poeziei „Mary Had a Little Lamb”) a fost redactorul ei din 1837 până în 1877 și a publicat numai manuscrise americane originale. Deși revista era citită și conținea articole scrise atât de bărbați, cât și de femei, Hale a publicat trei numere speciale, care au inclus doar creații realizate de femei. Când Hale a început să lucreze la "Godey's
Godey's Lady's Book () [Corola-website/Science/336329_a_337658]
-
Suita nr. 3 pentru orchestră „Săteasca”, op. 27 Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Ea a fost prima compoziție de după Simfonia nr. 3 și "Oedipe", fiind una dintre cele mai compoexe lucrări ale lui Enescu și una dintre cele mai
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
deja o bună parte a Suitei și lucra deja la partea a IV-a a compoziției, „Pârâu sub lună”. Se poate presupune astfel că patru părți ale lucrării erau terminate cu mult timp înaintea datei înscrise pe ultima filă a manuscrisului. Se cunoaște faptul că Enescu nu își considera o creație încheiată decât în momentul finisării definitive, iar deseori acestă finisare se întindea pe un interval de timp îndelungat. Emanoil Ciomac afirma cu privire la Enescu că „ani de zile câte un manuscris
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
manuscrisului. Se cunoaște faptul că Enescu nu își considera o creație încheiată decât în momentul finisării definitive, iar deseori acestă finisare se întindea pe un interval de timp îndelungat. Emanoil Ciomac afirma cu privire la Enescu că „ani de zile câte un manuscris e păstrat fiindcă un mic fragment, uneori o măsură doar, nu-l satisface.” În 1939 lucrarea a fost dirijată de autor în primă audiție în România, în interpretarea Filarmonicii „George Enescu”, în 26 octombrie. Spre deosebire de primele două suite pentru orchestră
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]