16,540 matches
-
alternativ trei intrigi, cea a lui Lorenzo care dorește să se răzbune omorându-l pe Alexandru de Medici, cea a marchizei Cibo care dorește să-l regenereze pe Alexandru prin iubirea ei, cea a familiei Strozzi care vrea să-l omoare pe tiran pentru a instaura republica. I se întâmplă chiar să introducă scene care nu au un raport direct cu una din cele trei intrigi, și care sunt destinate numai să arate în același timp că tirania lui Alexandru este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
consoane, răsuflând la vocale, mestecând, marșând foarte tare la asta, găsești cum respiră acest lucru și cât este de ritmat. Se pare chiar că îți găsești ritmul și respirația consumându-te cu violență pe parcursul textului, pierzându-ți suflul. Să-ți omori, să-ți extenuezi corpul dintâi pentru a-l găsi pe celălalt (alt corp, altă respirație, altă economie) care trebuie să joace. Lectură profundă din ce în ce mai înceată, mai apropiată de fond. Textul devine pentru actor hrană, trup." Dacă realizările teatrale ale lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trei piese independente. 16 Ariane Mnouchkine a creat Les Atrides (Atrizii) la Cartoucherie, în 1992. Trilogia lui Eschil, Agamemnon, Hoeforele, Eumenidele, e precedată aici de Ifigenia la Aulis a lui Euripide, pentru a explicita motivele conduitei Clitemnestrei. Dacă ea îl omoară pe Agamemnon, o face pentru că îi reproșează sacrificarea Ifigeniei pentru care poartă, în ochii ei, întreaga responsabilitate. 17 În italice în textul lui Corneille. 18 Aristotel se ferește să-l citeze pe Euripide, care folosește mult deznodământul cu mașinării, căci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea totdeauna probleme. O dată s-a recurs la un condamnat la moarte pentru a juca rolul lui Christos în acel moment și a fost omorât în mod real pe scenă. 5 Aceată reabilitare a teatrului, chiar corespunzând unui interes real al lui Richelieu pentru scenă, nu este chiar atât de dezinteresată. Pentru el este cel mai sigur mijloc de a pune mâna pe cultură și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma pe Desdemona, îi frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un blestemat de negru a omorât o femeie albă". 85 În anul precedent a fost creat Ubu-Rege (Ubu-Roi) a lui Jarry, piesă care instituie modernitatea, așa cum vom arăta în capitolul următor. 86 Fr., paravan pentru prostie. (n. tr.) 87 Autorul face referință la inversiunea ca tip
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
toți cei din jur, cu excepția mamei, îl consideră mort, are simpatii legionare și este nevoit să se ascundă în permanență. Mama încearcă să amâne inevitabilul, dar când acesta se produce, ea nu ezită să echilibreze balanța unei justiții majore: îl omoară pe ucigaș, după care se sinucide. Ritmul și maniera de soluționare a conflictului, precum și puternica figură a mamei amintesc de tiparele tragediei. Următorul roman, Caloianul (1975), face figură aparte în proza lui L. prin problematică, prin formula narativă și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
lui Anatxe "Anat", care Încearcă să obțină arcul ademenindu-l pe Aqhat și promițându-i În plus viața veșnică alături de zeii. La refuzul categoric al tânărului, foarte conștient de soarta muritoare a oamenilor, zeița decide să se răzbune și Îl omoară pe Aqhat În timpul unei Întreceri de vânătoare folosindu-se de un ucigaș plătit. În spatele redactării actuale a textului se recunoaște o temă mitică străveche ce se referă la figura arhaică a „Stăpânei animalelor”; aceasta se răzbună pe un vânător ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zei și, În același timp, definea spațiul omenesc, sacrificiul lui Prometeu era cu siguranță un act cosmogonic. El Își află o paralelă Într-o povestire babiloniană În care Mardukxe "Marduk" clădește lumea din părțile trupului lui Tiamat, după ce a omorât-o și a tăiat-o În bucăți, dar și În sacrificiul lui Purusaxe "Purusa", protoindivid gigantic jertfit de aceiași zei În tradiția Indiei vedice, ale cărui membre au dat naștere părților constitutive ale universului. Dacă am admis acum că, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un proces de degradare ce duce la neființă și la viața individuală. Pe ea se altoiește o antropogonie care Îi atribuie umanității o parte divină, Întrucât ea s-a născut din cenușa titanilor fulgerați de Zeusxe "Zeus" fiindcă l-au omorât pe Dionysosxe "Dionysos" și s-au ospătat cu carnea lui. Dacă omul trebuie să Își redobândească unitatea originară desăvârșită, existența lui individuală se dovedește victima unui nou concept de vină, atribuită canibalismului titanilor. Dar acest lucru pune În discuție și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndurare (cf. Rig-Veda I,25): 1 Dacă se Întâmplă ca Într-o zi noi, ca supuși (necredincioși), să Încălcăm legământul (care ne leagă) de tine, o Varuna, o zeule, 2 tu, Însă, nu ne lăsa pradă armei tale ucigătoare, care omoară; o tu, care ești plin de furie, nu ne lăsa pradă mâniei tale, o tu, care ești mâhnit! 3 Pentru a câștiga Îndurarea ta, noi vrem să dezlegăm gândul tău, prin cuvintele noastre, așa cum un vizitiu dezleagă calul, o Varuna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că trăsăturile caracteristice omului de tip nou modifică schizofrenia și melancolia actuală, Întreține nevrozele sau le anulează când aceste nevroze semnifică o adaptare, că omul de tip nou trăiește Într-un stil care Îi este specific și moare - sau se omoară - În felul lui. Paradoxal, dar nu inexplicabil, este doar că nu Îl putem totuși defini cu destulă siguranță, că nu avem, Încă, un bun portret al său. Istoria deteriorării sufletului contemporan românesc este un fenomen de o complexitate prea mare
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
document de propagandă politică, în sensul larg al cuvântului, care-l laudă pe regele Moabului. 4. Stela de la Tel Dan Al treilea document important este deja menționata stelă de la Dan în care regele Hazael al Damascului pretinde că l-a omorât pe regele lui Israel, Ioram, și pe regele lui Iuda, Ahazia (regele din „casa lui David”). Cum stela este incompletă, nu se știe exact ce conținea începutul inscripției. Textul este scris în aramaică și comportă unele dificultăți de traducere. Din
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub regnul căreia agenții destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu forța în proiect și l-a dresat în numele lui. Ambii sunt produsele prostiei ca încremenire în proiect; numai că unul este prostul activ, prostul care prostește, prostul care de dragul proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să omoare; celălalt este prostul pasiv, prostul care suportă proiectul celuilalt, prostul prostit. „Omul nou“ este rezultatul dresării prin preluarea forțată în proiect; „omul nou“ este prostul prostit. A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL Din clipa în care hotărăsc în privința
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Că această porție nu e chiar cea sperată? Dar în așteptarea părintelui celui bun, ne putem oricând mulțumi cu cel care acceptă să preia rolul despovărării noastre și care rămâne un părinte, chiar dacă, hotărând pentru noi, pedepsește, terorizează și uneori omoară. Dar există acest altul ? Există altul care să facă în locul nostru ceea ce noi înșine nu vrem să facem pentru noi? Există altul care să se ia și să ne ia atât de tare în serios, încât să vrea să ne
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pierdut al libertății sale. Pentru că sursa libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertății lui s-a mutat în altul, altul este în chip firesc zeificat. El îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dădea seama de existența pericolului. Această ignorare a primejdiei nu era mai puțin copilărească decît inocența și capacitatea lui de a se înfuria. Uneori, după cum își amintea doamna Liliana, atunci cînd afla de nelegiuirile și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar nu și sora ei, doamna Lucia! Aceasta era cea mai conștientă de pericol și se străduia din răsputeri să-l îmboldească și să-l convingă pe Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la asasinarea lui Iorga. Cu toate acestea, după război, s-a lăudat în cercurile românești cu această participare. Unii dintre români (oameni cu adevărat de nădejde și profesioniști foarte serioși) își aminteau că Boeru se lăuda față de ei: "L-am omorît ca pe un pui!" Întrucît autorul a apelat adesea la relatările lui Traian Boeru ca sursă, el vrea să sublinieze faptul că aceste relatări sînt demne de încredere doar în privința cîtorva elemente fundamentale: organizarea Echipei Morții, numele membrilor acestora, ruta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost de o intensitate aparte, În mare măsură din cauza atitudinii naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În Germania secolului al XVII-lea, prusacii În Franța, după 1815) trăiau pe seama localnicilor, pe care Îi atacau sau Îi omorau frecvent, uneori fără nici un motiv. Însă popoarele intrate sub stăpânire germană după 1939 au fost fie puse În slujba Reichului, fie programate pentru exterminare. Acest lucru nu se mai Întâmplase pe continent. Peste mări, statele europene au subjugat sau aservit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ungaria), În mai 1946, dar un adevărat pogrom s-a desfășurat la Kielce (Polonia), unde, pe 4 iulie 1946, 42 de evrei au fost uciși și mulți alții răniți, din cauza zvonului că un copil din localitate a fost răpit și omorât În cadrul unui ritual. Într-un sens, și aceste acte erau Îndreptate Împotriva colaboraționiștilor, pentru că, În ochii multor polonezi (inclusiv ai foștilor partizani antinaziști), evreii erau suspectați de afinități cu ocupantul sovietic. Nu se cunoaște numărul exact al oamenilor uciși În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
una eliberatoare. Sunt celebre cuvintele lui Sartre din prefața la ediția franceză a cărții lui Frantz Fanon Les damnés de la terre (Blestemații pământului, 1961): violența revoluțiilor anticoloniale este cea a „omului care se reinventează... să Împuști un european Înseamnă să omori doi dintr-o lovitură, să distrugi opresorul și pe cel oprimat În același timp: În urmă rămân un om mort și un om liber; supraviețuitorul, pentru prima oară, simte sub tălpi pământul național”. Această admirație plină de abnegație pentru modele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmă, studentul ceh Jan Opletal fusese ucis de naziști. Însă atunci când participanții au Început să strige sloganuri anticomuniste, poliția i-a atacat, Împrăștiind mulțimea și agresând victime izolate. Poliția Însăși a alimentat apoi zvonul că unul dintre studenți a fost omorât, ca o reeditare a asasinatului lui Opletal. Deși mai târziu știrea a fost dezmințită, la momentul respectiv ea a provocat, cum era de așteptat, furia studenților. În următoarele 48 de ore, zeci de mii de studenți s-au mobilizat, universitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
animozități criminale, alimentate de amintirea nedreptății și dorința de răzbunare. Cum spunea În septembrie 1992 secretarul de stat american Lawrence Eagleburger, „cei din afară nu pot face nimic până când bosniacii, sârbii și croații nu se hotărăsc să nu se mai omoare Între ei”. La polul opus, unii istorici și observatori străini au emis ipoteza că, dimpotrivă, tragedia balcanică e În mare măsură vina celor din afară. Pradă intervențiilor străine și ambițiilor imperiale, teritoriul fostei Iugoslavii fusese În ultimele două secole ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
i-a Îndemnat pe oficialii de la Haga să-l pună sub acuzare pe Miloševiæ pentru „crime de război, crime Împotriva umanității și genocid”. Plauzibilitatea acestor capete de acuzare creștea cu fiecare zi. Unități de poliție speciale recrutate din Serbia Îi omorau acum cu sutele pe „teroriștii” albanezi și existau dovezi indubitabile că, sub pretextul acestui conflict, Belgradul plănuia să „Încurajeze” exilul albanezilor, obligându-i să-și părăsească pământurile și mijloacele de trai pentru a scăpa cu viață. Toată iarna 1998-1999 au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]