18,714 matches
-
pe noapte. Îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de amenințarea cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
peste altele, ca într-o pictură suprarealistă. Vorbesc la telefon în limbi străine, lucru care trezește și mai mult antipatia lucrătorilor. Unul a început să-mi facă un fel de curte, interpretând greșit amabilitatea mea de a-i da un pahar de apă minerală când se simțea rău din cauza prafului de la demolarea unui zid. Arătăm cu toții obosiți, iritați de inhalarea prafului, dar vecinii sunt deciși să nu părăsească apartamentele, pentru a nu-i da proprietarului ocazia să ne mărească chiria, care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dea mamei lui. Ajungând la spital, apropiindu-se de patul mamei sale, a scăpat „colierul” de căpșune, și mama lui nu l-a îmbrățișat. Ochii îi sunt umezi când povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-se de patul mamei sale, a scăpat „colierul” de căpșune, și mama lui nu l-a îmbrățișat. Ochii îi sunt umezi când povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen). Impresionată de figurile lor expresive (mai ales
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lungă, el e sprijinul meu moral și spiritual în toate împrejurările. Voi bea în cinstea lui un Grand Marnier cu miros de portocală, imitând gesturile lui iubite la deschiderea „sigiliului” sticlei și la momentul vărsării licorii, culoare de aur, în paharul de cristal. Am primit o scrisoare de la Ileana (Mălăncioiu), care m-a bucurat mult. I-am tradus câteva poeme în superba revistă Lyrikvännen,‚cu un mic eseu despre Libertățile poetice. Până la mine, nimeni nu s-a gândit s-o traducă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e adesea plină de ironii de acest fel! Într-o zi - poate în curând - voi scrie o carte mare despre familia mea, despre lupta disperată a micii burghezii belgiene pentru a supraviețui. (E ora șapte seara și am băut două pahare de țuică pentru a-mi fortifica moralul, pentru a-mi salva inima. Sunt singur acasă - părinții mei sunt plecați la Paris, pentru o vizită la sora mea.) Când am ajuns, joi, la Bruxelles, am telefonat la Amsterdam, unde se găsește
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ea și a mânat-o pe calea credinței, devenind suportul moral în clipele grele... După piesa care mi-a plăcut și despre care am vorbit mult și pe drum, și la mine, ne-am întors ca să ne încălzim cu un pahar de vin roșu. Am vorbit despre arta Katarinei de a crea acea atmosferă unică în care prezența inorogului, fie el chiar împăiat, dădea magie celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca René), după multe operații pe inimă. Brodski făcuse multe încercări să se abțină de la fumat (exact ca René!), dar i-a fost imposibil, fumatul era ceva intrat deja în fiziologia și psihologia ființei sale. Am băut cu Andrei un pahar de vin în amintirea poetului. Citesc mai departe (în suedeză) din extraordinarul poet persan Attar, Conferința (sau Dialogul) păsărilor. Este vorba mereu despre iubire, obsesia mea de o viață. Se scrie negru pe alb: „Trebuie să fii nebun ca să iubești
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
liberal. I-a plăcut afișul antialcoolic făcut de mine și pus pe peretele primăriei. Reprezenta o pereche de bețivi cu niște poziții și mutre atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege nimeni de tânărul ăsta muncitor și doritor de carte. Jur pe Fernanda ( era soția sa, o franțuzoaică ajunsă prin miracol pe aici), jur pe Fernanda că va fi vai de el. Pe cuvântul meu de senator
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
membri erau numiți molocani (de la moloko - lapte, în rusește). și iată-l în cămăruța noastră pe domnul predicator Lukov pentru o partidă de dezbateri bilblice cu Guțaga. Vorbă, vorbă dar gâtul? Trebuie ceva udătură și de aici pănă la paharul pus în mâna predicatorului nu era decât un pas. Să fie păcatul vostru, zice el. Al nostru să fie, răspundem. și păcatul era al nostru cum vinul era al predicatorului, că de la el îl cumpăram. Dar cum "protopopul" molocan avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
era plătitorul, decontul făcându-l mereu fetele domnului Abrumcic. Mâncam dar ceva nu era în regulă. Petrică tot ieșea și se uita în noapte spre răsărit. Cădea un cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină lăutarii! Ce
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
preparam singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea, care trimitea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
oamenilor ai căpătat totul. Sătenii ne caută, așteaptă de la noi deslegarea unor probleme personale. Cât ne pricepem, spunem. și nu avem aici în sat nici un proces la judecătorie. I-am convins pe oameni să cânte cu inima și nu cu paharul șiĂAsta-i. Au mai întârziat pentru o gustare și pentru alte vorbe și, la sfârșit, ne-a întrebat dacă n-am vrea să ne apropiem de Ismail. Vorbe. Duminică, cerc cultural la Cairaclia, la 25 kilometri depărtare. Steluța îmbrăcase frumos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
belșug ai Câșliței, singurul loc de pe pământ unde sărbătoarea toamnei scotea din adâncul sufletelor cele mai frumoase obiceiuri prin ancestralitatea lor? Doar aici am văzut , ca o lege nescrisă obligatorie dar și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor la marele hram al naturii. Vinul se putea bea doar din pahare vegetale, ardeii decapați sau dovlecii supuși unui proces special de uscare. Era o continuare firească a ceremonialului poate păgân al lui Bachus, divina băutură neavând voie să fie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
adâncul sufletelor cele mai frumoase obiceiuri prin ancestralitatea lor? Doar aici am văzut , ca o lege nescrisă obligatorie dar și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor la marele hram al naturii. Vinul se putea bea doar din pahare vegetale, ardeii decapați sau dovlecii supuși unui proces special de uscare. Era o continuare firească a ceremonialului poate păgân al lui Bachus, divina băutură neavând voie să fie atinsă de fier sau orice alt material oxidant. Mă uit și acum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în ruptul capului față de noi. Ningea 55 abundent și apoi îngheța, astfel încât nu prea mai puteam ajunge acasă. La contabila primăriei, în camera foarte mică, cu două paturi, dar primitoare și curată, era cald și întotdeauna avea mâncare gătită, un pahar cu vin fiert și o cafea naturală. Casa ei era mereu plină. Veneau șeful de post, preotul de la Ghiduleasa sau preoteasa, casierul primăriei, președintele de la Cooperația de Consum, doctorul veterinar nou sosit în comună sau medicul de la dispensar, un macedonean
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și pe profesori la casele lor. Arșița era cumplită. Nu adia nici o boare de vânt. Tocmai mă pregăteam să stau jos la marginea pădurii, la umbră, când au apărut noii șefii cu Aro-ul. Mâncaseră undeva în sat, băuseră un pahar de vin vechi și o cafea bună. Erau veseli, miroseau a usturoi, a țuică și erau puși pe glume. Pană, fostul primar de la B., văzându-mă, îi spune instructorului fără nici o jenă, ca și cum ar fi fost ceva firesc: Ce-ar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
coborât din mașină și a venit iar la ușă: Dacă nu ieșiți imediat din casă, vă scot cu miliția, a spus furios din cale afară. Încercarea de a-l pofti și pe el la semințe, la cafea și la un pahar cu vin a eșuat. Cu greu s-a calmat și l-am convins să nu ne spună la șefii cei mari. Cum între funcția de instructor și de codoș-șef nu era nici o deosebire, promisiunea era valabilă cel mult douăzeci și patru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a ridica foile de drum ale celor care urmau să plece la muncă. Biroul era încălzit, iar șefii stăteau relaxați la o gustare, cu o cafea fierbinte în față și cu pachetul de Kent pe masă. Evident că nu lipsea paharul de tărie. Secretarul cu agricultura povestea impresii din recenta vizită în America, din care tocmai se înapoiase. Eram vânătă de frig și aveam picioarele înghețate. M-am apropiat de caloriferul încins pentru a mă încălzi puțin. Secretarul cu agricultura de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mergeau în centrul satului și discutau vrute și nevrute cu o băutură în față. Șeful de post avea o Dacie pe care o folosea destul de rar datorită suspiciunilor și geloziei soției sale, dar și pentru că uneori conducea mașina după ce bea câte un pahar, două de vin sau câte o țuică tare din prune. Acesta primise sarcină de la secretarul de județ Țăpoi să asigure cu mașina proprie deplasarea mea la circumscripțiile de votare. Primise tichete de benzină. Eram repartizată la secția de votare din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de băut, tanti Ana îmi spunea cu glas rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin. Refuzam. Voiam apă, nu vin! Tanti Ana era secretară de partid în satul Cocârț. La ședințele de la centru venea nenea Voineac. El nu era membru de partid pentru că nu avea școală, dar avea memoria bună și îi transmitea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
venea nici la sfârșitul săptămânii, mă simțeam singură și aș fi dorit să știu un loc, o casă de oameni în care să intru, să stau pe un scaun sau pe un colț de pat și să-mi dea un pahar cu apă sau o cafea, fără a-mi cere în schimb să fac o ilegalitate. Mă împrietenisem cu tanti Maria de la Boiereasca, care avea întotdeauna ceva pus deoparte pentru mine și care manifesta bucurie când mă vedea. Nu mergeam la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
are trebuință, și ce îi place pentru a-i oferi sau a-i sări în ajutor la nevoie. Oricine venea în control la primărie era bine primit în casa ei unde găsea o masă caldă îmbelșugată, o cafea sau un pahar de vin bun sau de tărie. Gospodină vrednică, toamna se ocupa cu pregătirea conservelor. Colinda cu șareta primăriei, însoțită de guard, grădinile de zarzavat din fiecare sat taman când acestea erau coapte. Făcea sute de borcane cu dulcețuri, zacuscă și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la interviu, noi, cei de la "ziariști străini", trebuia să ne ascuțim la maximum "vigilența revoluționară": să avem grijă ca în seara dinaintea zilei "Z" ziaristul sau ziariștii, uneori fiind mai mulți de la același trust de presă, să nu exagereze cu "paharele", să nu se combine cu vreo "jună Rodică" aflată "întâmplător" în holul hotelului, să fie îmbrăcați corespunzător, la costum și cravată. Ziaristului i se făcea la CC un scurt instructaj de către consilierul de presă, asupra derulării interviului: după intrarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]