19,447 matches
-
au timp pentru comploturi, ei sunt prea ocupați. August rămâne inflexibil în judecata sa severă despre poetul care pervertește moravurile romane : Cinismul fără margini, brutal cât și o stâncă,/ Nebuna cutezare și vițiul abject/ În mintea lui secat-a tot simțul de respect./ Corumpător de inimi, poet de saturnale,/ El ofensează cerul cu scrierile sale,/ [...] Am vrut să fac din Roma regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o curtizană (III 6). Victimă a propriei glorii, care i-a atras
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la masa mea a pus :/ În patul meu, pe tronul cetăților atreie,/ Călcându-mi în picioare mândria de femeie - V, p. 395), dar decide să-l omoare ca răzbunare pentru sacrificarea inutilă a Ifigeniei. Ea ajunge astfel la crimă din simțul matern ultragiat (Sunt mamă, Agamemnon, sunt mai presus de zei ! - II, p. 306), ceea ce nu o împiedică ulterior să-și modifice atitudinea față de ceilalți copii : se bucură de vestea falsă a morții lui Oreste, ca și de îndepărtarea Electrei printr-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că Marghioala are vedere bună, vede luna când nu se vede pe cer (I, p. 614) și o numește Regina zăpezilor : aduci zăpezile, ce spui, aia se întâmplă (III, p. 640). Ulterior, el își amintește că avea o sensibilitate deosebită, simțurile ei ieșite din comun o făceau să observe norii de zăpadă, ori de ploaie... pe care orice ins normal nu-i vedea [...] prevedea când va ninge și va ploua (IV, p. 653). Marian e convins că soacra lui vede răul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o arată ca pe o înțeleaptă... (III, p. 649). Chiar după moartea ei, el simte prezența femeii cu privire ascuțită căreia nu-i scapă nimic : Și dacă ești departe, tu tot m-ai zărit... Am știut c-aveai al șaselea simț, vedeai invizibilul... (V, p. 684). Romanița confirmă insolita capacitate de orientare a mamei : de-o lăsai în miezul pădurii, la miezul nopții, venea acasă cu ochii închiși... Parcă avea o busolă în cap (IV, p. 653). Cu calități senzoriale deosebite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bine știe autorul, pe grija uneori meschină pentru confortul propriu : ambiția personală, liniștea cabinetului de lucru, părerea vecinilor, măruntele ocupații ale zilei, opera la care migăliți de ani de zile, armonia familială, conștiința profesională, prieteniile, așteptarea, rutina, speranța, mila, bunul simț, precum și senti mentul unei ușoare superiorități, toate acestea sunt mai prețioase decât restul lumii pentru omul mărunt [...] fiecare dintre voi este un astfel de om (p. 16). Chemat să dea lămuriri asupra unor realități prea îndepărtate în timp pentru a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
investigați. Viziunea coerentă a clasicistului reiese din examinările sale individuale, teza despre vinovăția absolută a eroilor eschilieni fiind susținută prin evidențierea păcatelor acestora. Spre a lua doar exemplul cel mai frapant, Prometeu este văzut ca tipul aroganței lipsite de orice simț de măsură, cu o violență fără corespondent de partea cealaltă la Zeus (p. 28). Contestatar al ordinii stabilite, titanul are mania persecuției fiind lipsit de vederi largi. Obsedat de ideea sa de binefăcător al omenirii, el intervine în planurile mari
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numele în râul "Turcul". Drumul vechi urma în general culmea dealului cu foarte mici abateri, astfel încât să poată fi parcurs normal de un atelaj tras de doi cai sau de doi boi. Ușoarele serpentine răspundeau formelor de relief, cu un simț practic vizibil și astăzi pe cele trei tronsoane mai ample, lungi de aproape câte un kilometru fiecare. Remarcabil este faptul că mai mult de jumătate din vechiul drum a putut fi modernizat fără modificări esențiale de traseu, ci numai prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
a 4-a românească..." Dacă toate afirmațiile din respectivul volum sunt la fel de veridice precum falsa informație că Moeciu era sat ungur, atunci ar trebui să punem la îndoială toată scriitura neamțului. Cu toate acestea, apelăm la mărturiile lui de bun simț, cu caracter militar:"Lupta de ambele părți ale șoselei era foarte grea, fiindcă terenul de acolo avea coaste prăpăstioase și nu oferea loc suficient pentru desfășurarea batalioanelor la atac...Șoseaua spre trecătoare era dominată cu totul de artileria română care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
deștept e acela care știe să elimine cartea proastă.” Eugen Frunză 687. „O seară nemaipomenit de tristă: răsfoind o carte cumpărată de la anticar, am descoperit în ea, o floare de Nu-mă-uita.” Eugen Frunză 688. „Există și cărți proaste cu bun simț, care îți cer scuze pe parcursul lecturii.” Eugen Frunză 689. „Judecând după faptul că fiecare carte are un preț, s-ar putea ajunge la concluzia că nu există cărți... neprețuite.” Eugen Frunză 690. „Nu puține cărți proaste își ascund fața după
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
alta, ba mai mult, se completează în așa fel, încât una fără alta nu poate viețui... Cartea este mijlocul necesar de a trăi, o necesitate vitală pentru omul înzestrat cu pasiunea cunoașterii adevărului și a noului, pentru omul dotat cu simțul a tot ce este frumos în lume.” Dan Simonescu 727. „Să te ferească Dumnezeu de omul care n-a citit decât o carte, acela ajunge mai curând sau mai târziu la o sistemă absolută, merge până la a voi să prefacă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
un anumit teritoriu care, din motive la fel de artificiale ca orice altă formă de cucerire, au fost presate împreună într-un mulaj comun sau sub o dominație comună pe durata mai multor secole. Elementele care îl compun merg până la apariția unui simț de moștenire comună, manifestări ale unei culturi comune, precum și dezvoltarea unui consens privind existența națiunii și a identificării membrilor săi cu ea, dar acestea în proporții adesea foarte diferite. De exemplu, în Europa estică există națiuni cu o lungă conștiință
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
identificării membrilor săi cu ea, dar acestea în proporții adesea foarte diferite. De exemplu, în Europa estică există națiuni cu o lungă conștiință a similarității, moștenirii comune și culturii comune, în special o limbă primordială, toate acestea contribuind la un simț destul de clar al identității naționale; vorbitorii de limbă germană, însă, au fost împărțiți între cel puțin trei grupuri naționale separate (germani, austrieci și elvețieni), în special datorită unor necesități de ordin spațial, iar italienii au dobândit un simț al naționalismului
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
la un simț destul de clar al identității naționale; vorbitorii de limbă germană, însă, au fost împărțiți între cel puțin trei grupuri naționale separate (germani, austrieci și elvețieni), în special datorită unor necesități de ordin spațial, iar italienii au dobândit un simț al naționalismului abia după unificarea Italiei (1870) și în urma presiunile exercitate de statul italian și sistemul său educațional în acest scop9. Trebuie să avem în vedere, însă, întotdeauna, deosebirea dintre națiuni și state. Națiunile reprezintă fenomene etnice care pot căuta
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
hotărât de soartă, atunci..." Atunci pendula, atârnată pe perete, începu să bată, cu un sunet grav, de bronz. Toată lumea izbucni în râs și unii gândiră că locotenentul și Lilly nu ar fi o pereche nepotrivită. Dar Lillișu conchise cu bun simț: "Am zis, când Nel o să se ducă la Chișinău, la liceu, o să mă întorc în cătunul meu și o să găsesc un podgorean de ispravă să mă mărit. Dar o să vin, serile, să vă văd. Și de Crăciun o să trimit un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gândea, cred eu, că partea trupului era foarte puternică, ba chiar prea puternică în cântecul Panaoiotei. Lillișu îi aruncă o privire cu coada ochiului și poate că, în clipa aceea, sub farmecul senzual al melodiei, care acționa încă, în bunul simț al fetei a apărut o primă falie. "Nu suspectăm niciodată suficient Muzica", observă în chip enigmatic și cam intempestiv învățătorul. Grigore preferă să dea o interpretare simplă emoționantului intermezzo al soției sale: "Trebuia să facem o vizită în Creta!" Când
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
improvizează cu simplitate și umor"). Locotenentul nu o uită, bineînțeles, pe fata care locuia la ei, pe masă și casă ("e o nemțoaică: ten limpede care roșește ușor, ochi albaștri și păr blond, subțire. Cam robustă. Înzestrată cu un bun simț solid care ar putea e intuiția mea s-o părăsească tocmai când ar avea mai multă nevoie de el..."). Și în sfârșit, mutrița lui Nel ieșea de sub pana alertă a locotenentului, însoțită bineînțeles de câinele Hector ("un personaj, acesta, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai tare pe o parte, parcă făcând cu ochiul: N-o fi potopul, dar seamănă! Vine în sfârșit un instalator să repare scurgerea. E înalt, cu umeri largi, silueta lui puternică umple culoarul căptușit de cărți. Omul remarcă, cu bun simț și un pic de melancolie: "N-o să-mi spuneți că poți citi atâtea cărți, o viață întreagă nu ți-ar ajunge..." Și pentru ce ar ajunge o viață, puteți să-mi spuneți? VI Hector a murit de bătrânețe la începutul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Irina sau, cel mult, Irinel)... Ce fac părinții tăi?" " Tata s-a prăpădit..." "Ah, Constantin, fratele meu, a murit... Trebuie să-ți spun că bănuiam. Am niște viziuni care îmi dau de știre, corpul meu a căpătat un al șaselea simț: simțul nenorocirii." Aflând circumstanțele în care murise Constantin, învățătorul își șterse două lacrimi: "Și Caterina?" "Mama stă la Galați. Împarte un mic apartament cu prietena ei, Silvia, pe care trebuie că ai întâlnit-o altădată pe la noi..." " Da, da, mi-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sau, cel mult, Irinel)... Ce fac părinții tăi?" " Tata s-a prăpădit..." "Ah, Constantin, fratele meu, a murit... Trebuie să-ți spun că bănuiam. Am niște viziuni care îmi dau de știre, corpul meu a căpătat un al șaselea simț: simțul nenorocirii." Aflând circumstanțele în care murise Constantin, învățătorul își șterse două lacrimi: "Și Caterina?" "Mama stă la Galați. Împarte un mic apartament cu prietena ei, Silvia, pe care trebuie că ai întâlnit-o altădată pe la noi..." " Da, da, mi-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe care soarta tristă a micului cerc de prieteni, numiți în treacăt "neisprăviții din Bugaz", nu făcea decât s-o agraveze. Ne-a dus cu preșul pe toți drăguța de Lillișu, mai spuse învățătorul, care sub aparența lui de bun simț comun ascundea o fire pătimașă și răzbunătoare. Era cât pe-aci să se încaiere cu Panaiota, dar am mușamalizat noi afacerea din cauza lui Grigore. Doar Caterina, maică-ta, a rămas în afara oricărei ispite extraconjugale. N-am văzut niciodată femeie mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dovedește anormal de ridicată, sunt cu siguranță cele două obiecte neidentificate care i-au strivit pieptul în momentul decolării. Vai! sferele dansează prea departe, oricum, nu la îndemâna lui, s-ar putea de altfel să fi pierdut, în timpul deplasării în spațiu, simțul distanței. "Ehh", face el, și acest sunet abia articulat provoacă rumoare în asistență: "Vorbește! Vorbește!" Își deschide ochii, ostenit de lunga călătorie: da, vorbesc, și ce-i cu asta? Când își deschide iar ochii, un roșcovan în halat alb, cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
locului, democratic, pentru a azvârli lumii cu praf în ochi, în cadru legal. Și cine ar fi cel mai indicat să facă bucătăreala asta măruntă?.. Se simte tentat și totodată reticent. Ezitările îi sunt înțelese. Nu a pierdut cu totul simțul filosofic al vieții, nici ambiția de a fi un exemplu pentru "tineret", dar nu a renunțat nici la meritata lui avansare. Ăsta-i momentul sau niciodată... Vârsta și poliția secretă nu iartă. Curios, tocmai atunci soția lui își pierde răbdarea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu Pușkin, exilată la Bugaz, are desigur și alte merite pe lângă acela de a fi posedat mari proprietăți în Basarabia, achiziționate în contextul colonizării rusești. Asta nu justifică atașarea prenumelui ei la Bugaz. Denumirea asta vă satisface, știu bine, atât simțul comercial, cât și sentimentul panslavist (când trebuie, vă pricepeți să lăsați deoparte divergențele cu Rusia), dar e destul de ridicolă. Și cum se face că, pentru a compromite identitatea locului, n-ați găsit nimic mai bun? Nicio personalitate ucraineană care să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să servească în continuare drept referință oricărei prietenii, precum Ideea lui Platon pentru realitatea umbrelor. Geloziile, rivalitățile, invidia, ideologiile, dușmanii care distrug sau pervertesc prietenia sunt mulți și de o subtilitate ingenioasă. Să te resemnezi atunci la ideea de bun simț care vrea ca viața să aibă dreptate în toate, în prietenie ca și în dragoste? Ea însăși e ispitită, odată cu întoarcerea în timp, să deslușească, în împărtășirea secretului, o formă de iubire prin contagiune, cum se vede deseori între prietenele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din Abruzzi pentru iubita lui, din Harold în Italia. Dar nu vocea alto planând pe deasupra vieții simple cu indiferența unui Child Harold îl făcea să retrăiască în memoria ei pe acel tânăr bărbat de familie bună, cu maniere perfecte și simț muzical al existenței: Italia populară era aceea pe care o iubea cu frenezia tinereții și sensibilitatea artistului, Italia riturnellei, imitând sunetele flautelor primitive, pifferari, precum și Italia serenadei. O Italie pe care Mozart nu ar fi respins-o. Și, la sfârșit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]