167,887 matches
-
11.000 de oameni erau postați în extrema dreaptă a liniei unioniste, nu a luat măsuri de apărare în caz de atac-surpriză, deși Hooker îi ordonase explicit aceasta. Flancul drept unionist nu era ancorat de vreun obstacol natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către desiș. De asemenea, Corpul XI avea și moralul scăzut. Comandantul lor fusese generalul de brigadă Franz Sigel, un general numit politic pe baza părerilor sale aboliționiste. Deși incapabil ca
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
piloții avioanelor militare. Puține dintre celelalte personaje observa aceste lucruri sau experimentează anomalii similare. Singură excepție o constituie presupusul cumnat al lui Gumm, Victor "Vic" Nielson, căruia i se destăinuie. O vecină, Dna. Keitelbein, îl invită la un curs de apărare civilă unde vede machetă unei fabrici militare ciudate, despre care are sentimentul ciudat că a vizitat-o cândva. Confuzia lui Gumm crește treptat. Observând asta, vecinul său, Bill Black, începe să își facă griji: Dacă Ragle se face bine?" În
Editura Timpul dezarticulat () [Corola-website/Science/320776_a_322105]
-
furios că aceasta a organizat petrecerea, cu toate că el dorea să o anuleze - a lovit-o cu palmele și cu pumnii și a împins-o, cu piciorul, pe scări . Această a recunoscut că i-a apucat testiculele că o măsură de apărare. După ce a fost obligat să depună mărturie în timpul cazului Seymour, Everly și-a depus propria acuzație în martie 1994, acuzându-l pe Roșe de atacuri fizice și emoționale și de abuz sexual. Everly a declarat ca pe parcursul relației lor de
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]
-
zonă ale Aliaților și pentru a consolida teritoriul invadat. Japonezii au căutat să-i elimine pe cei din Singapore care susținuseră China în al Doilea Război Chino-Japonez. Etnicii Han chinezi din Malaya și Singapore ajutaseră financiar și economic efortul de apărare al chinezilor împotriva japonezilor. Efortul suferea însă de facționalism, fiind împărțit între taberele opuse din războiul civil chinez. În ciuda incidentului Xi'an, care ar fi unit Partidul Kuomintang (la guvernare) și Partidul Communist Chinez împotriva japonezilir, luptele între cele două
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
au fost supuși tirului artileriei japoneze. Atacurile aeriene japoneze asupra Singaporelui s-au intensificat de-a lungul următoarelor cinci zile. Bombardamentele aeriene șide artilerie s-au intensificat, perturbând grav comunicațiile dintre unitățile aliate și comandanții lor și afectând pregătirile pentru apărarea insulei. Celebrele tunuri de coastă de mare calibru din Singapore - inclusiv o baterie de trei tunuri cu calibrul de 15 țoli () și una cu două astfel de tunuri - au primit mai ales proiectile anti-blindaj și câteva cu explozibil puternic. Proiectilele
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
aerisite și ținuți acolo peste noapte fără apă. Unii au murit pe timpul nopții. Restul au fost uciși a doua zi dimineață; doar cinci oameni au supraviețuit. Până în dimineața de Anul Nou Chinezesc, 15 februarie, japonezii rupseseră și ultima linie de apărare a Aliaților care rămăseseră aproape fără rezerve de hrană și muniție. Tunurile antiaeriene nu mai aveau muniție și nu mai puteau respinge atacurile aeriene japoneze care amenințau să producă numeroase victime în centrul orașului. La ora 9:30 a.m
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Este absolventa a Facultății de Administrație Publică din cadrul Universitătți „Gheorge Cristea”și a Institutului Sociologie Juridică, Oniati Spania. În 2000 urmează cursuri Postuniversitare de Criminalistică la Academia de Poliție Al. I. Cuza (2000). În 2001 a absolvit Colegiul Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. În prezent, urmează cursurile Facultății de Studii Iudaice din cadrul Universității București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Este membru în „Club România” și în „Chatham House”. A avut contribuții în volumele „Forță politică
Floriana Jucan () [Corola-website/Science/320792_a_322121]
-
Administrație Publică din cadrul Universitătți „Gheorge Cristea”și a Institutului Sociologie Juridică, Oniati Spania. În 2000 urmează cursuri Postuniversitare de Criminalistică la Academia de Poliție Al. I. Cuza (2000). În 2001 a absolvit Colegiul Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. În prezent, urmează cursurile Facultății de Studii Iudaice din cadrul Universității București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. Este membru în „Club România” și în „Chatham House”. A avut contribuții în volumele „Forță politică a femeilor”(2011-Editură Polirom) și
Floriana Jucan () [Corola-website/Science/320792_a_322121]
-
apăra pe ucraineni și pe belaruși care locuiau în părțile estice ale Poloniei, deoarece statul polonez se prăbușise în fața atacului Germaniei Naziste și nu mai putea oferi siguranță cetățenilor săi. Înfruntând un al doilea front, guvernul polonez a realizat că apărarea Capului de pod român nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea de urgență a tuturor trupelor în România neutră. Armata Roșie și-a atins obiectivele, depășind numeric rezistențele poloneze și capturând aproximativ 230.000 de prizonieri de război polonezi
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
sovietică cuprindea inițial Letonia, Estonia și Finlanda. Germania și Uniunea Sovietică vor împărți Polonia, zonele de la est de râurile Pisa, Narev, Vistula, și Sanna vor intra în componența Uniunii Sovietice. Pactul le-a oferit sovieticilor un spațiu în plus de apărarea în vest, prezentând o oportunitate să recâștige teritoriile cedate în Pacea de la Riga și să unească popoarele belarus și ucrainean din est și vest sub guvernul sovietic. A doua zi după ce germanii și sovieticii au semnat pactul, delegațiile de negocieri
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Având în vedere că situația politică s-a schimbat, nici un scop util poate fi de folos în continuarea conversației.” În aceeași zi, Marea Britanie și Polonia au semnat Pactul de asistență reciprocă anglo-polonez. În acest acord, Marea Britanie s-a angajat să apărarea Polonia, garantând să mențină independența poloneză. La 26 august, Hitler a încercat să-i descurajeze pe britanici și francezi să intervină în conflictul care urma să izbucnească, promițând că în viitor forțele Wehrmacht-ului vor fi prezente în Marea Britanie. La
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Japonez au decis să invadeze și să ocupe Port Moresby din Noua Guinee și din Insulele Solomon aflate la sud-est. Planul a fost numit Operațiunea MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze, inclusiv trei portavioane, pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare, sub comanda lui . Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză. În zilele de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și evacuat) au fost avariate, iar portavionul "Yorktown" a fost deteriorat. Cum ambele părți au suferit pagube mari concretizate în pierderea unor avioane și avarierea sau distrugerea unor portavioane, flotele s-au retras din zona de conflict. Pentru că a pierdut apărarea aeriană asigurată de portavioane, Inoue a retras flota din Port Moresby cu intenția de a ataca mai târziu. Deși a fost o victorie tactică a japonezilor din punctul de vedere al numărului navelor scufundate, bătălia se va dovedi a fi
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
ocupat Filipine, Tailanda, Singapore, Indiile Olandeze de Est, Insula Wake, Insula Noua Britanie, Insulele Gilbert și Guam provocându-le forțelor terestre, navale și aeriene aliate pierderi grele. Japonia a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului. Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea susținând că nu are forța necesară și nici capacitatea navală corespunzătoare pentru a efectua o asemenea operațiune. În același timp, viceamiralul Shigeyoshi Inoue, comandantul Flotei a 4-a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
atac aerian devastator executat de aliați cu avioane cu baza la sol sau pe portavioane asupra forțelor navale japoneze pentru invadarea regiunii - din Noua Guinee în cursul lunii martie, Inoue a cerut să i se trimită portavioane pentru a asigura apărarea aeriană a forțelor implicate în operațiunea "MO". Inoue era îngrijorat mai ales din cauza bombardierelor aliate staționate la bazele aeriene din Townsville și din Australia, care se aflau în afara razei de acțiune a propriilor bombardiere găzduite la și . Marina Statelor Unite, condusă
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
din Tulagi", comandată de contraamiralul Kiyohide Shima, detașamentul constând în două puitoare de mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze. Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei canoniere
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
constând în două puitoare de mine, două distrugătoare, șase dragoare, două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze. Apărarea convoiului a fost asigurată de "Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei canoniere, a asigurat, alături de "Compania de apărare", protecția necesară
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Compania de apărare" compusă din "Shōhō", 4 crucișătoare și un distrugător, comandate de contraamiralul . O armată de acoperire separată, comandată de contraamiralul și care consta din două crucișătoare, un transportor de hidroavioane și trei canoniere, a asigurat, alături de "Compania de apărare", protecția necesară forței de invazie care se îndrepta spre Tulagi. După ce Tulagi a fost ocupat, pe 3 sau 4 mai, cele două armate de acoperire s-au îndreptat spre Port Moresby pentru a ajuta armata invadatoare de acolo. Inoue a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
sau 4 mai, cele două armate de acoperire s-au îndreptat spre Port Moresby pentru a ajuta armata invadatoare de acolo. Inoue a condus Operațiunea "MO" de pe crucișătorul "Kashima", care ajunsese de la Rabaul la Truk pe 4 mai. "Compania de apărare", condus de contraamiralul Gotō, a plecat din pe 28 aprilie, a trecut prin Insulele Solomon printre Insula Bougainville și Insula Choiseul și a ancorat lângă Insula Noua Georgie. Armata de acoperire a lui Marumo a plecat din Insula Noua Irlandă pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a forțelor aeriene de pe portavioane. Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta. Pe drumul către Marea Coralilor, portavioanele lui
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal. O dată ce au ajuns în Marea Coralilor, portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare, să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta. Pe drumul către Marea Coralilor, portavioanele lui Takagi trebuia să trimită nouă avioane de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
întâlnească pe Takagi care terminase realimentarea și se îndrepta spre el. Târziu în seara de 6 mai sau dimineața devreme în ziua de 7 mai, nava "Kamikawa Maru" a stabilit o bază pentru hidroavioane în Insulele Deboyne pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare care se apropia de Port Moresby. Restul forței de acoperire conduse de Marumo s-a oprit lângă Insulele D'Entrecasteaux pentru a ajuta convoiul condus de Abe care se apropia. Pe 7 mai la ora 06
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Jomard. Fletcher a înțeles că Crace va trebui să opereze fără sprijin aerian din moment ce portavioanele care aparțineau de "Task Force 17" vor fi ocupate cu localizarea și atacarea portavioanelor japoneze. Detașamentul de nave de război conduse de Crace a redus apărarea antiaeriană a portavioanelor lui Fletcher. Oricum, Fletcher a hotărât că riscul era necesar pentru a se asigura că flota japoneză nu putea să se strecoare spre Port Moresby în timp ce el era angajat într-o luptă cu portavioanele. Crezând că portavioanele
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
sale de recunoaștere localizau celelalte portavioane japoneze, ar fi fost prea târziu să mai lanseze un atac în aceeași zi. De aceea, Fletcher a hotărât să anuleze un alt atac și să rămână ascuns de nori cu luptătorii pregătiți în apărare. Fletcher a întors „Task Force 17" spre sud-vest. Informat de pierderea portavionului "Shōhō", Inoue a ordonat convoiului de nave pentru invazie să se retragă temporar spre nord și i-a ordonat lui Takagi, la acel moment aflat la 417 km
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]