166,875 matches
-
Țiclete Mihai Călin, Grigore Borș, Teodor Pop, Emil Ciortea, Ballai Csaba Zoltán, Ioan Vălean, Ioan Inclezan, Corina Luminița Misan, Ioan Chira, Dinu Adrian Smical, Ioan Rusu, Gheorghe Adrian Nasc, Szabó Ștefan, Ioan Sabău, Alexandru Pop, Iosif Cionca, Fanel Ciupitu Chican; "(notă: persoanele marcate cu simbolul s au fost împușcate în Piață Libertății din Cluj, vezi materialul fotografic)" http://www.youtube.com/watch?v=H NSfeWluxU Nemeș Alexandru Călin (actor), Nagy Eugenș, Danea Mihaiș, Nagy Abaș, Lupșa Dorelș, Csudom Ștefanș, Machek Mircea Eduardș
Eroi ai Revoluției Române din 1989 () [Corola-website/Science/317030_a_318359]
-
Lăpușan Dorelș, Czegheni MArianaș, Feher Victorș, Bărdaș Liviaș, Mureșan Emilș, Ilea Danielș, Păscu Traianș, Ducla Augustinș, Pastor Gheorghelș, Lung Ioana Dans, Doboș Mihai Odonș, Jașcău Vasileș, Nemeți Cristea Niculaeș, Falup Alexandrina Laurențiaș, Borhidi Ioanș, Durdeu Mariusș (6 ani), Bălan Ioan "(notă: persoanele marcate cu simbolul s au fost împușcate în Piață Libertății din Cluj, vezi materialul fotografic)"http://www.youtube.com/watch?v=H NSfeWluxU Asociații ale revoluționarilor sau victimelor revoluției din Cluj-Napoca: Materiale fotografice: Asociații ale revoluționarilor sau victimelor revoluției din
Eroi ai Revoluției Române din 1989 () [Corola-website/Science/317030_a_318359]
-
pot fi sesizate de auzul uman. Cântarea bizantină și gregoriană folosesc scări sonore apropiate de intonația naturală, temperamentul mezotonic a fost dominant în baroc, iar temperamentul egal este dominant în prezent. Intervalul muzical este un concept mai general decât înălțimea notelor individuale. Din această cauză, o scară sonoră este caracterizată de mărimea intervalelor care o alcătuiesc. Într-un interval acustic pur, raportul frecvențelor celor două note poate fi simplificat la numere prime mici (1, 2, 3 sau 5) și multipli ale
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
temperamentul egal este dominant în prezent. Intervalul muzical este un concept mai general decât înălțimea notelor individuale. Din această cauză, o scară sonoră este caracterizată de mărimea intervalelor care o alcătuiesc. Într-un interval acustic pur, raportul frecvențelor celor două note poate fi simplificat la numere prime mici (1, 2, 3 sau 5) și multipli ale acestora (4, 6 etc.). În acest caz, prin interferența destructivă, amplitudinea frecvențelor superioare din seria armonică (multiple ale frecvenței fundamentale) este mai mică. Astfel, intervalul
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
sistemul Pitagora are cvinte pure, iar scara sonoră temperată mezotonic cu 1/4 coma are terțe mari pure. Problema esențială de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o scară sonoră cu un număr finit de note a cvintelor și terțelor pure cu o octavă. În mod practic, această incompatibilitate se manifestă prin apariția unor intervale disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
incompatibilitatea într-o scară sonoră cu un număr finit de note a cvintelor și terțelor pure cu o octavă. În mod practic, această incompatibilitate se manifestă prin apariția unor intervale disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
au fost ajustate în diferite scări sonore. Temperamentul mezotonic rezolvă problema specifică de mai sus, dar alte posibilități similare rămân nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile unor astfel de disonanțe. O altă consecință este necesitatea introducerii continue a unor noi note. În exemplul de mai sus, nota finală și cea inițială sunt separate cu aproximativ un sfert de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
sonore. Temperamentul mezotonic rezolvă problema specifică de mai sus, dar alte posibilități similare rămân nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile unor astfel de disonanțe. O altă consecință este necesitatea introducerii continue a unor noi note. În exemplul de mai sus, nota finală și cea inițială sunt separate cu aproximativ un sfert de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel de spirală. Coma sintonică și a
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile unor astfel de disonanțe. O altă consecință este necesitatea introducerii continue a unor noi note. În exemplul de mai sus, nota finală și cea inițială sunt separate cu aproximativ un sfert de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
astfel de disonanțe. O altă consecință este necesitatea introducerii continue a unor noi note. În exemplul de mai sus, nota finală și cea inițială sunt separate cu aproximativ un sfert de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari. Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
O altă consecință este necesitatea introducerii continue a unor noi note. În exemplul de mai sus, nota finală și cea inițială sunt separate cu aproximativ un sfert de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari. Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte minus 2 octave
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
Melisma (gr: μέλος, melos, însemnând „arie, melodie, cântec” în muzică, reprezintă un ornament muzical ce constă în interpretarea unei singure silabe pe o succesiune de note. În culturile antice, această tehnică vocală a fost utilizată pentru hipnoză, în ritualurile de inițiere și în cele de venerare religioasă. Vechii greci o foloseau pentru incantațiile dedicate zeităților, melisma întâlnindu-se și la majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu. În secolul
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
descoperim acest caracter al nemișcării vii în melisme, trebuie să le interpretăm nu ca frazele «legato» clasice (...), ci ca pe niște momente momente tăcute. ce vin de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri, ca și cum cântăreții ar putea rămâne la orice notă, în orice moment”. Anthony Heilbut, producător muzical și autorul cârții "The Gospel Sound: Good News and Bad Times" consideră că melisma utilizată în muzica gregoriană „poate face ca sensul cântecului să devină mai înălțător, atât pentru interpret cât și pentru
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
cât și pentru credincioși”, iar cele folosite în bisericile afro-americane „își au rădăcinile în bocetele din folclor și în tonalitatea tristă”. PopEntertainment.com critică utilizarea în exces a acestui ornament muzical, afirmând faptul că „vocea interpreților actuali dansează pe o notă” și că „prin supra-interpretarea cântecului (...), soliștii contribuie fără să știe la banalizarea muzicii de azi. Este destul de trist că interpreții, în mare parte din cauza folosirii în exces a melismelor, ucid piesa”. Melisma este divizată în patru categorii: tril, grupetto, fortis
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
azi. Este destul de trist că interpreții, în mare parte din cauza folosirii în exces a melismelor, ucid piesa”. Melisma este divizată în patru categorii: tril, grupetto, fortis și mordent. Trilul () este un ornament muzical ce constă în alternarea rapidă intre două note adiacente, de obicei un ton și un semiton. Tactarea trilului se face de obicei împreună cu nota naturală ce urmează conform scării diatonice, iar mărimea intervalului dintre acestea depinde de armură. În muzica modernă, trilul este în general indicat de literele
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
piesa”. Melisma este divizată în patru categorii: tril, grupetto, fortis și mordent. Trilul () este un ornament muzical ce constă în alternarea rapidă intre două note adiacente, de obicei un ton și un semiton. Tactarea trilului se face de obicei împreună cu nota naturală ce urmează conform scării diatonice, iar mărimea intervalului dintre acestea depinde de armură. În muzica modernă, trilul este în general indicat de literele "tr" (sau se notează doar cu "t") puse deasupra trilului. Uneori, mai ales în notațiile din
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
în general indicat de literele "tr" (sau se notează doar cu "t") puse deasupra trilului. Uneori, mai ales în notațiile din perioadele clasicismului și barocului, este urmat de o linie ondulată. Mordent () este un ornament muzical ce implică interpretarea unei note foarte rapid împreună cu cea de deasupra ei (mordent superior) sau cu cea de sub ea (mordent inferior). În general, se notează cu o buclă deasupra notei. Grupetto () este un ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) format din execuția
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
este urmat de o linie ondulată. Mordent () este un ornament muzical ce implică interpretarea unei note foarte rapid împreună cu cea de deasupra ei (mordent superior) sau cu cea de sub ea (mordent inferior). În general, se notează cu o buclă deasupra notei. Grupetto () este un ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) format din execuția a patru sunete într-o singură bătaie (împreună cu sunetul principal), făcându-se abstracție de cele două sunete vecine, cel inferior și cel superior. Fortis () reprezintă
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
implică interpretarea unei note foarte rapid împreună cu cea de deasupra ei (mordent superior) sau cu cea de sub ea (mordent inferior). În general, se notează cu o buclă deasupra notei. Grupetto () este un ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) format din execuția a patru sunete într-o singură bătaie (împreună cu sunetul principal), făcându-se abstracție de cele două sunete vecine, cel inferior și cel superior. Fortis () reprezintă o articulare a organelor vorbirii cu o considerabilă tensiune musculară sau cu
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
cei de la "Australian Idol" au primit recenzii negative: „ei urlă și înfrumusețează [cântecul] cu o pseudo-pasiune, vocile lor fiind pline de un vibrato provenit din țipatul fălcilor. Ei produc sunete grandioase ce nu înseamnă nimic, în afara necesitații interpretului de grandoare. Notele sunt întinse și contorsionate fără a mai putea fi recunoscute, ca și cum solistul este disperat să găsească o melodie pe care nici el, nici audiența, nu o recunoaște.”
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
ortodox și administrativ depinde de Protopopiatul Ceahlău - Arhiepiscopia Iașilor - Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI:NT-II-m-B-10619. Însemnarea de deasupra pridvorului, în ceea ce privește data construirii edificiului trimite la anul 1818, dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la București menționează că aceasta a fost dăruită bisericii din satul Galu în 8 noiembrie 1780. Ar rezulta că actuala biserică s-a construit la începutul veacului al XIX-lea pe locul unui lăcaș mai vechi
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
pensie militară. Astăzi memorialul Robi pe Uranus este considerat una dintre mărturiile documentare privitoare la latura întunecată a dictaturii comuniste ceaușiste din România și este amintit în celebrul Raport al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (pagina 609, nota de subsol 49), document oficial al statului român, redactat sub coordonarea cunoscutului istoric Vladimir Tismăneanu. Debutează în literatură cu poezia "Vis" pe care o publică sub pseudonimul Emil Georgius în revista literară Luceafărul (nr. 746 din 14 august 1976). Tot
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]