17,527 matches
-
C. Iotu și Arghir Culina, a realizat Monumentul funerar al lui Aurel Vlaicu, în Cimitirul Bellu Militar. În 1922, a făcut parte din echipa de sculptori, condusă de Dimitrie Paciurea, care a decorat Arcul de Triumf din București, proiectat de arhitectul Petre Antonescu. Lucrările sale decorative de la Arcul de Triumf realizate în 1922 nu au mai fost folosite la refacerea definitivă a Arcului de Triumf, în anii 1935-1936. În 1923, a deschis prima sa expoziție personală, la Ateneul Român, unde a
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
din vremea sa, amenajând în una din camerele castelului o farmacie, medicamentele fiind oferite țăranilor de pe domeniu. Astăzi, în castel funcționează un sanatoriu. Situat în centrul satului, castelul are un parter și etaj. A fost ridicat în jurul anului 1860 de către arhitecți și meșteri italieni, fiind restaurat în anul 1964. Fațada decorată cu patru coloane de piatră și capiteluri corintice având în cele trei spații câte o ușă considerabilă, iar deasupra lor câte o fereastră pătrată, este prevăzută deasupra în toată lungimea
Castelul Teleki din Căpâlnaș () [Corola-website/Science/323365_a_324694]
-
Hotel Crucea Albă") este un monument istoric din peisajul arhitectural al Municipiului Arad (). Pe locul actualei clădiri se afla încă în secolul al XVIII-lea stația de poștalioane a Aradului. Clădirea actuală a fost construită între anii 1840-1841, după planurile arhitectului Franz Mahler. În 1868 după inaugurarea căii ferate Arad - Alba Iulia, activitatea de poștalion pe Strada Eminescu încetează, astfel în clădire va funcționa Hotelul Crucea Albă. În 1872, în sala de festivități, s-au adunat peste 300 de fruntași români
Hotel Ardealul () [Corola-website/Science/323361_a_324690]
-
aniversarea a 400 de ani de la nașterea lui Martin Luther. Biserica evanghelică se afla în 1909 într-o stare de degradare, fiind observate o serie de fisuri ale zidurilor. Comunitatea evanghelică a încercat să repare acest edificiu, fiindu-i solicitat arhitectului Hans Eder să întocmească un deviz de cheltuieli. Analizele efectuate au remarcat existența unui pericol de prăbușire, motiv pentru care s-a decis evacuarea bisericii până la sfârșitul lunii ianuarie 1910. Orga a fost transferată în biserica din cimitir. Presbiteriul Bisericii
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
biserica să fie demolată în întregime, iar pe locul ei să se construiască un nou lăcaș de cult. În iunie 1910, Biserica evanghelică "Sf. Ioan" era demolată în întregime. S-a organizat un concurs de proiecte la care au participat arhitecții locali Gustav Matz și Fritz Buertmes, precum și arhitectul berlinez Josef Bedeus von Scharberg. Reprezentanții comunității evanghelice au hotărât în martie 1912 să construiască noul lăcaș de cult după planurile lui Josef Bedeus von Scharberg. Conform proiectului, turnul clopotniță urma să
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
locul ei să se construiască un nou lăcaș de cult. În iunie 1910, Biserica evanghelică "Sf. Ioan" era demolată în întregime. S-a organizat un concurs de proiecte la care au participat arhitecții locali Gustav Matz și Fritz Buertmes, precum și arhitectul berlinez Josef Bedeus von Scharberg. Reprezentanții comunității evanghelice au hotărât în martie 1912 să construiască noul lăcaș de cult după planurile lui Josef Bedeus von Scharberg. Conform proiectului, turnul clopotniță urma să fie mutat spre interior cu 30 de centimetri
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
basorelief în care este reprezentat Isus Cristos înconjurat de copii. Pe aici se intră într-o antecameră. În partea de vest a bisericii se află galeria corului, unde este amplasată orga. Pe vitralii se află înscrise numele donatorului și a arhitectului, precum și anul 1912. Aranjamentul liturgic din altar este format dintr-o masă pe care se află o cruce albă, o strană din lemn în stil neogotic și un pupitru. Printre obiectele liturgice aflate în biserică sunt de menționat două clopote
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
personalul angajat la sonde și la mină de petrol, toate acestea pe terenuri deținute de familia sa. La inaugurarea stațiunii - care a avut loc la 1 iulie 1895, băile aveau pe lângă cele două hoteluri și un cazinou - edificate după planurile arhitectului german Eduard Honzik de constructori italieni din regiunea Veneto, si un stabiliment balnear pentru băi calde și reci, dotat cu instalații și băi aduse din Anglia. Ulterior, aici a fost construit și un al treilea hotel cu 120 de camere
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]
-
o lume în care aprecierea socială este dată de un joc al inteligenței, un aspirant are ocazia să constate că diferența dintre învingători și învinși este iluzorie. Un eseu despre esența iluzorie a fericirii. O pledoarie despre motivele pentru care arhitecții ar trebuie să fie considerați stăpânii lumii. O încercare de descifrare a unor căi de comunicare lingvistică între lumile rezultate după prăbușirea turnului Babel. Povestirea prezintă o lume întoarsă pe dos, în care fiecare om acționează în contradicție cu poziția
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
să fie o ofrandă votivă pentru salvarea lui Franz Joseph și "un monument al patriotismului și al devotamentului oamenilor față de Casa Imperială". Planurile de biserici au fost elaborate în urma unui concurs din aprilie 1854, la care au participat mai mulți arhitecți. Au fost trimise 75 de proiecte provenind din Imperiul Austriac, landurile germane, Anglia și Franța. Inițial, planurile urmăreau să includă "Allgemeines Krankenhaus" și să creeze un campus modelat după planurile universităților de la Oxford și Cambridge. Un alt plan a fost
Biserica Votivă din Viena () [Corola-website/Science/324207_a_325536]
-
o biserică gotică originală. Cu toate acestea, Biserica Votivă nu este o simplă imitație a unei catedrale gotice franceze, ci mai degrabă întruchipează un concept de design nou și individual. În plus, Biserica Votivă a fost construită cu un singur arhitect supraveghetor al lucrărilor și nu de mai multe generații, așa cum au fost construite catedralele din Evul Mediu. Construcția bisericii a început în 1856, iar lăcașul de cult a fost sfințit 26 de ani mai târziu, în 24 aprilie 1879, cu
Biserica Votivă din Viena () [Corola-website/Science/324207_a_325536]
-
Gheorghe Emil Săsărman (n. 1941, București) este un arhitect, dramaturg, jurnalist, nuvelist, romancier și scriitor român, stabilit în Germania din 1983. s-a născut la București într-o familie greco-catolică refugiată din Ardealul de Nord. După război, familia s-a reîntors la Cluj, unde urmează școala și își ia
Gheorghe Săsărman () [Corola-website/Science/324220_a_325549]
-
războaielor napoleoniene. Inițial numele ar fi trebuit să fie Piața „Regele William al IV-lea”, dar George Ledwell Taylor a propus numele „”. În deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, Regele George al IV-lea l-a angajat pe arhitectul John Nash să restaureze zona. Nash a demolat construcțiile din piață în cadrul proiectului său denumit "Îmbunătățirea Sistemului Charing Cross". Arhitectul Charles Barry a creat proiectele clădirilor care în prezent mărginesc piața și a căror construcție a fost terminată în anul
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
propus numele „”. În deceniul al treilea al secolului al XIX-lea, Regele George al IV-lea l-a angajat pe arhitectul John Nash să restaureze zona. Nash a demolat construcțiile din piață în cadrul proiectului său denumit "Îmbunătățirea Sistemului Charing Cross". Arhitectul Charles Barry a creat proiectele clădirilor care în prezent mărginesc piața și a căror construcție a fost terminată în anul 1845. Piața Trafalgar aparține Reginei, face parte din Crown Estate (domeniul coroanei specific monarhiei britanice) și este administrată de Greater
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
un sistem de străzi cu sens unic. În urma reconstrucției din anul 2003 a fost redusă lățimea drumurilor și a fost închisă traficului rutier latura de nord. Columna lui Nelson se află în centrul pieței fiind flancată de fântâni proiectate de arhitectul Edwin Lutyens în 1937. Aceste fântâni au înlocuit două fântâni mai vechi din granit de tip Peterhead, care în prezent se află în Canada. În jurul columnei se află statuile a patru lei de bronz sculptate de pictorul și sculptorul Edwin
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
pompată dintr-o fântână arteziană de un motor cu aburi amplasat în spatele National Gallery. La sfârșitul anilor 1930 s-a luat hotărârea ca bazinele de piatră și pompa să fie înlocuite. Noile fântâni au fost construite conform unui proiect al arhitectului Edwin Lutyens și au costat aproape 50.000 de lire. Vechile fântâni au fost cumpărate de guvernul canadian și se află acum în Ottawa și în Regina. Fântânile actuale au fost ridicate în memoria Lordului John Jellicoe și a Lordului
Piața Trafalgar () [Corola-website/Science/324218_a_325547]
-
inamice. Fiind ținta a unui atac aerian continuu, "Hiei" s-a scufundat în seara de 14 noiembrie 1942. "Hiei" a fost al doilea crucișător de linie din clasa Kongō construit de Marina Imperială Japoneză. Clasa Kongō a fost proiectată de arhitectul naval bitanic George Thurston. Această clasă de crucișătoare de linie a fost cerută în 1910 de legea japoneză privind expansiunea navală de urgență, care a fost adoptată după ce HMS "Invincible" a intrat în serviciu în anul 1908. Cele patru crucișătoare
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
al Meșterului Manole. Vocea actorului Florian Pittiș, prieten al formației și cel care a contribuit la promovarea acesteia, este prezentă în partea de început a compoziției „Fântâna suspinelor”, unde recită poezia „Era o fântână” de Elena Farago. Pentru acest album, arhitectul și muzicianul Alexandru Andrieș a venit cu o propunere grafică ce înfățișa contradicția între clădirile vechi și cele moderne, cu arhitectură agresivă. Propunerea nu a trecut însă de cenzura vremii, pe motiv că făcea aluzie la demolarea centrului vechi al
Celelalte Cuvinte I () [Corola-website/Science/326526_a_327855]
-
(1531 - 1612) a fost un matematician, arhitect, poet, compozitor și desenator italian. Nu se știu prea multe date biografice despre el. A posedat un cabinet de instrumente matematice atât de valoros, încât împăratul Rudolf al II-lea și-a manifestat dorința de a-l achiziționa. De la el
Ercole Bottrigari () [Corola-website/Science/326544_a_327873]
-
vest, mai puțin expusă atacului, a fost întărită în secolul XVII, printr-un zid rectangular, ce cuprinde sectorul nord-vestic al incintei, două turnuri devansate, plasate în nord și vest (cel din nord, cu trei nivele fiind construit în 1630 de către arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu patru nivele, ridicat în 1648-49). Turnurile clădite pe panta platoului sunt mult mai înalte în exterior decât în incintă, unde al doilea cat al lor se află la nivelul solului. În al treilea nivel
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
bisericii-cetate, inclusă în 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial a UNESCO. Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și Australia. Șeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Armeniu Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia „Europa Nostra”. În anul 1775, în apropierea Biertanului, în "pădurea Chimdru" a fost descoperit un obiect ritual, cunoscut sub numele de Donariul de la Biertan, des invocat pentru a argumenta prezența
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
Mansarda (cuvânt provenit din limba franceză: "mansarde", după numele arhitectului francez François Mansart) reprezintă ultimul nivel locuibil al unei construcții, situat imediat sub acoperișul înclinat al acesteia. Elemente caracteristice ale mansardei sunt pereții săi înclinați la două unghiuri diferite. Panta învelitorii este mai mare pe partea inferioară a acoperișului, unde
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
numele său"”. Acest lucru este improbabil din multe motive: Mansart era un risipitor al banilor clienților săi și, dacă a existat o astfel de taxă in Franța, ea a fost adoptată în 1798, la 132 de ani după moartea vestitului arhitect. Exemple mai recente sugerează că clădirile din Franța sau America au fost taxate în funcție de numărul de etaje sau în funcție de înălțimea lor (considerată până la cornișă). Așadar, mansardele erau excluse din restricții. Această ultimă explicație se apropie mai mult de adevăr: în
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a fost folosit în mod remarcabil în proiectele sale. Stilul a fost preluat de numeroși arhitecți printre care se numără nepotul său Jules
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a fost folosit în mod remarcabil în proiectele sale. Stilul a fost preluat de numeroși arhitecți printre care se numără nepotul său Jules Hardouin Mansart, (1675-1683). Mansarda s-a răspândit încă o dată după anul 1850, cu planurile de renovare ale lui Haussmann pentru capitala Franței, într-un curent arhitectural numit „Stilul Al doilea Imperiu”. Stilul Al
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]