17,832 matches
-
recăpătat regatul. În 1070 românii, pecenegii și rutenii au participat la o expediție împotriva regelui Boleslav al Cracoviei. În 1085 Solomon cere și primește ajutorul cumanilor, românilor și rutenilor; sub comanda lui Kutesk aceștia fac un nou raid în Ungaria, bătălia finală având loc la Kisvarda/Oradea Mică în nord-estul Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Mică în nord-estul Ungariei. În 1087, românii, pecenegii și cumanii (conduși de Tzelgu) alături de exilatul Solomon au participat la o mare invazie împotriva Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Imperiului Romano-Bizantin (invazia a fost descrisă de Ana Comnena). Solomon și Tzelgu au fost uciși în ultima bătălie din această invazie. În 1091 împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a românilor la bătălie - susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
împăratul Alexios I Comnenul aliat cu românii balcanici și cumanii, i-a înfrânt decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a românilor la bătălie - susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
decisiv pe pecenegi în Bătălia de la Levounion determinând declinul acestora. Există dispute legate de identificarea asiaticilor: Pecenegi, cumani, sau uzi, precum și despre certitudinea participării a românilor la bătălie - susținută de un număr mic de surse. Cronicarul Simon de Keza amintește bătălia, ca pe un conflict între maghiari și pecenegi, dar o plasează în timpul domniei lui Ladislau I și nesigur undeva după 1077.. Cronica pictată de la Viena vorbește despre invazia cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
Dăbâca stronghold.”" În limba română, numele satului ar putea proveni de la Chiraleisa ("Kírie eléison"), o formulă liturgică rostită de cei care însoțesc pe preotul creștin ortodox când acesta umblă cu sfințirea caselor, de sărbătoarea Botezului Domnului. La mult timp după bătălie, a apărut o legendă bazată pe o poveste orientală - care circula înainte de venirea maghiarilor în Transilvania, la care s-a atașat figura regelui Ladislau în secolele XII-XIII. Aceasta îl are ca eroi principali pe Ladislau (de 14 ani !), văr al
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
de artă religioasăsau laică. La începutul secolului XIX (1825) scriitorul și dramaturgul romantic Mihály Vörösmarty scrie un poem epic intitulat „Cserhalom”, care capătă o mare popularitate. În 1998 în localitatea năsăudeană Țigău de lângă Chiraleș a fost inaugurat un monument dedicat bătăliei. Acesta are 10 m înălțime, simbolizează un mâner de spadă și un scut frânt și a fost creat de către sculptorul Tibor Kolozsi, pe unul dintre versanții dealului pe care se află cimitirul reformat. În limba română, este descrisă ficțional din
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
până pe 18 octombrie 1016 și al Wessexului din 23 aprilie până pe 30 noiembrie 1016. Potrivit Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord să împartă regatul, Edmund luând regatul Wessex și Knut restul teritoriilor. Edmund a murit la scurt timp
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
Cronicilor anglo-saxone, porecla i-a fost acordată datorita vitejiei sale de a rezista în fața invaziei daneze condusă de Knut cel Mare. A luptat în cinci bătălii împotriva danezilor, încheiând cu înfrângerea împotriva lui Knut la data de 18 octombrie, în Bătălia de la Assandun, după care au fost de acord să împartă regatul, Edmund luând regatul Wessex și Knut restul teritoriilor. Edmund a murit la scurt timp după aceea, pe 30 noiembrie, iar Knut a devenit regele întregului regat al Angliei. Edmund
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a învins pe Eduard. Este posibil să mai fi fost o luptă în pădurea Dean, după care cei doi regi au negociat o pace între
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
pe Domnall mac Cairill și Mael Brigte mac Dubacain, identintățile lor fiind necunoscute, însă ei trebuie să fi fost oameni importanți. Mael Brigte ar putea fi un fiu al Dubacan mac Indrechtaig, Mormaer de Angus, care a fost ucis în bătălia de la Brunanburh în 937. În 971, Culen, împreună cu fratele său Eochaid, au fost uciși într-o sală în flăcări în Lothian de către Amdarch, un prinț din Strathclyde. Uciderea a fost declarată a fi o răzbunare pentru violul fiicei sale Amdarch
Culen al Scoției () [Corola-website/Science/331042_a_332371]
-
lui Ethelred cel Neinspirat. Sweyn și succesorii săi au condus până în anul 1042. După Harthacanute, a existat o scurtă restaurare a Saxonilor între 1042 și 1066, sub Eduard Confesorul și Harold Godwinson, care a fost membru al Casei Godwin. După Bătălia de la Hastings, un punct decisiv în istoria englezilor, William de Normandia a devenit rege al Angliei. Anglo-saxonii au încercat să restabilească domnia prin Edgar Atheling, un nepot al lui Edmund Braț-de-Fier, însă nu au avut succes și urmașii lui William
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
s-a răzbunat prin distrugerea estului Angliei, însă când s-a retras în sud, populația din Kent nu au vrut să-i asculte ordinele de retragere, astfel a fost interceptat de armata daneză. Cele două armate s-au întâlnit în Bătălia de la Holme la 13 decembrie 902. Potrivit cronicii anglo-saxone, danezii "au păstrat locul de sacrificare" dar au suferit pierderi grele, inclusiv Æthelwold și regele Eohric, în estul Angliei. Relațiile cu nordul s-au dovedit problematice pentru Eduard. Cronica anglo-saxonă menționează
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
luat prin luptă. În 909, Eduard a trimis o armată pentru a hărțui regiunea Northumbria. În anul următor, oamenii din Northumbria s-au răzbunat prin atacarea Merciei, însă au fost întâmpinați de armata din Mercia și Saxonia de vest în Bătălia de la Tettenhall, unde danezii au fost distruși. Din acel moment, aceștia nu mai aveau să meargă la sud de râul Humber. Eduard a început construirea unor cetăți la Hertford, Witham și Bridgnorth. Această serie de cetăți au păstrat danezii la
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
el a invadat Scoția și l-a forțat pe regele Constantin al Scoției să i se supună, însă domnia lui Athelstan a fost resimțită de către scoțieni și vikingi, iar în 937 aceștia au invadat Anglia. Athelstan i-a învins în Bătălia de la Brunanburh, o victorie care i-a adus un mare prestigiu atât în Insulele Britanice cât și pe continent. După moartea sa în 939, vikingii au preluat din nou controlul în York, și nu a fost recucerit până în 954. Athelstan
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
stabilit ca rege. Regele Eadred a răspuns dur dezertorilor din nord prin lansarea unui raid distructiv în Northumbria, care includea în special arderea bisericilor și a mănăstirii Ripon, fondată de Sf. Wilfrid. Deși forțele sale au suferit pierderi grele în Bătălia de la Castleford, Eadred a reușit să-și verifice rivalul, promițându-i susținătorilor acestuia că va fi un haos și mai mare dacă aceștia nu-l părăsesc pe prințul străin. Poporul din Northumbria l-au ascultat pe rege și i-au
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
Abația Shaftesbury la începutul anului 980. În 1001, rămășițele sale au fost mutate într-un loc mai important în mănăstire, probabil, cu binecuvântarea fratelui său vitreg, Regele Ethelred. Eduard a fost socotit ca sfânt și canonizat. În anul 991 pierde bătălia de la Maldon, în fața lui Olaf Tryggvason, căruia i-a plătit 10000 de lire sterline. În același an va încheia un tratat cu Richard, duce de Normandia, prin care s-a angajat să nu-i sprijine pe rivalii săi. Între 991-1012
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a învins pe Eduard. Este posibil să mai fi fost o luptă în pădurea Dean, după care cei doi regi au negociat o pace între
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
după o perioadă de dominație daneză, de când Knut cucerise Anglia în 1016. Când Eduard a murit în 1066, el a fost urmat de Harold Godwinson, care a fost învins și ucis în același an de către normanzii lui William Cuceritorul în Bătălia de la Hasting. Eduard este numit "Confesorul", fiind porecla unuia care a trăit o viață de sfânt, dar care nu a fost martir. El a fost canonizat în 1161 de către Papa Alexandru al III-lea și este comemorat pe 13 octombrie
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
lupta, în timp ce nu avea putere din partea rudelor pentru a-i susține cauza. În consecință, Witenagemont l-a ales pe Harold Godwinson, fiind omul cel mai bine plasat pentru a apăra țara împotriva aspirărilor străine concurente. După moartea lui Harold în Bătălia de la Hastings împotriva normanzilor care au invadat în octombrie, Witanagemot l-a ales rege pe Edgar. Noul regim stabilit a fost dominat de cei mai puternici membrii supraviețuitori ai casei conducătoare engleze, Stigand, Arhiepiscopul de Cantebury, Ealdred, Arhiepiscopul de York
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
doilea vas al US Navy care a fost numit după insula Guam, un teritoriu american în Pacific. Deoarece a fost disponibilă abia spre sfârșitul războiului, "Guam" a servit relativ puțin timp. Ea a participat la operațiunile din Iwo Jima (vezi Bătălia de la Iwo Jima) și Okinawa (vezi Bătălia de la Okinawa) între martie-iulie 1945, incluzând apărarea antiaeriană a grupului de sprijin al unui portavion și efecutarea unor bombardamente pe coastă. În iulie-august 1945 a participat la operații contra navelor de transport japoneze
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
fost numit după insula Guam, un teritoriu american în Pacific. Deoarece a fost disponibilă abia spre sfârșitul războiului, "Guam" a servit relativ puțin timp. Ea a participat la operațiunile din Iwo Jima (vezi Bătălia de la Iwo Jima) și Okinawa (vezi Bătălia de la Okinawa) între martie-iulie 1945, incluzând apărarea antiaeriană a grupului de sprijin al unui portavion și efecutarea unor bombardamente pe coastă. În iulie-august 1945 a participat la operații contra navelor de transport japoneze în China de Est și Marea Galbenă
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
din ținuturile numite acum Brix, situate între Cherbourg și Valognes în Normandia, Franța. Primul din această familie în Marea Britanie a fost Robert Bruș, primul Lord de Annandale, care a venit în Anglia cu regele Henric I, după victoria să în Bătălia de la Tinchebray, din 1106. I s-au oferit 80 de conace în Yorkshire iar mai tarziu, alte 13 conace în jurul regiunii Skelton. El a primit domnia regiunii Annandale de la regele David I al Scoției, la scurt timp după aderarea să
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
împărăția. Atunci când a inzbucnit un război civil în Anglia, între împărăteasa Matilda și vărul ei, Ștefan, David a condus o armată în Anglia. Cu toate acestea, Bruș nu l-a urmat pe regele sau ci s-a alăturat englezilor în Bătălia de la Standarda, în 1138, și-a luat că prizonier pe propriul său fiu, care era stăpânul terenurilor din Annandale. Robert Bruș, a murit pe 11 mai 1141 și a fost îngropat la Gysburn. În continuarea liniei masculine, un alt Robert
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
Eduard l-a ales pe Balliol, care a jurat credință monarhului englez. Nu după foarte mult timp, înainte ca Balliol să se răzvrătească împotriva lui Eduard, totul a dus la înfrângerea lui John și la forțarea de a abdica, după Bătălia de la Dunvar, în 1296. Odată cu abdicarea lui John Balliol, Scoția nu avea nici un monarh. Robert Bruce a jurat credință regelui Eduard la Berwick, însă a încălcat acest jurământ când s-a alăturat revoltei scoțiene în anul următor. În vara anului
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]