17,991 matches
-
kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot încercasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă facă să înțeleg că el avusese roluri hotărâtoare în momente-cheie, zicea el, în acei ani. Cum evitase el un atac românesc asupra Bulgariei, în vara lui 1939, când unui curier diplomatic de la legația noastră din Sofia i s-a furat valiza cu documente pe care urma să le ducă la Belgrad. Curierul, speriat, s-a sinucis și Trombă a făcut în așa fel încât afacerea s-a mușamalizat, spunându-se că valiza aceluia era goală. De parcă diplomații noștri făceau schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avans. N-am numărat zilele, dar și câteva în plus tot contează. La cât de protocronici ne dăm, și puținul înseamnă mult.“ După el, lucrurile stăteau astfel. „Noi atacam, la nervi, atunci Bulgaria. O declarație de sanchi, că ne-a furat planurile de mobilizare, să zicem, și așa ei ne frecau cu comitagii în Cadrilater. Ungurii, și ei, ce așteptau, bun înțeles că săreau și ei, ne încercaseră deja la Sighet sau Satu Mare cu niște atacuri ale patrulelor lor de grăniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și face rânduiala. Mansoneria a venit de schimbă lumea, ordinea, dă cu curățenia...“. Pufni amuzat, așezându-se și umplându-și paharul din proprie inițiativă. „Pă români să-i schimbe? Ordine? Fugi d-aci, coane! Pă român lasă-l să te fure, nu mult, cât apreciezi tu că poți sacrifica la jertfire, adică te faci că te uiți pă pereți, la directive și la plan, de-o pildă, cifre, tabeluri, carioca, dai pă bemoluri și surdină, și să vezi p-ormă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face românu’ el singur! Adică nu mai lasă și p-altul să se bage peste unde-și umple omu’ nostru rostuiala, da’ numa’ el, sarsanaua lui. Comunismu’ de ce crezi că a ieșit bine la început? Pen’ că dăduse liber la furat. Case, moșii, cocoșei, penteleu, ce voiai luai, că nu era a statului. Era de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sarsanaua lui. Comunismu’ de ce crezi că a ieșit bine la început? Pen’ că dăduse liber la furat. Case, moșii, cocoșei, penteleu, ce voiai luai, că nu era a statului. Era de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pen’ că dăduse liber la furat. Case, moșii, cocoșei, penteleu, ce voiai luai, că nu era a statului. Era de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu era a statului. Era de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată viteza», a zis Securitatea. Adică păstrăm urzeala bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea supraveghea ce și cum se fura, «gata, băieți, s-a încâlcit urzeala, acu’ ăștia nu prea se mai fură între ei, a prins zvâc de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată viteza», a zis Securitatea. Adică păstrăm urzeala bună, ai noștri care știe să fure, devotații, de i-am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de-a trecut să ne fure pă noi», că Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată viteza», a zis Securitatea. Adică păstrăm urzeala bună, ai noștri care știe să fure, devotații, de i-am verificat la statistică, de fură cu plan și metodă, și p-ăialanți, buluciții, la muncă cu ei. Și n-a început românu’ să muncească? Da’ ce muncă-i aia fără să mai furi? Nu te calicește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Securitatea era doar statu’, și a intrat la idei că le strică toată construcția. «Tăiați uruioacili cu toată viteza», a zis Securitatea. Adică păstrăm urzeala bună, ai noștri care știe să fure, devotații, de i-am verificat la statistică, de fură cu plan și metodă, și p-ăialanți, buluciții, la muncă cu ei. Și n-a început românu’ să muncească? Da’ ce muncă-i aia fără să mai furi? Nu te calicește la conștiință?!“ Își mai turnă un pahar, ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noștri care știe să fure, devotații, de i-am verificat la statistică, de fură cu plan și metodă, și p-ăialanți, buluciții, la muncă cu ei. Și n-a început românu’ să muncească? Da’ ce muncă-i aia fără să mai furi? Nu te calicește la conștiință?!“ Își mai turnă un pahar, ridică din umeri, ca și cum îmi prezentase numai adevăruri obiective, inevitabile. „Cunosc viața, doctore. Istoria asta nu-i decât o afacere de hoții. Ceaușescu a trecut de Crăciun direct la răcituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din umeri, ca și cum îmi prezentase numai adevăruri obiective, inevitabile. „Cunosc viața, doctore. Istoria asta nu-i decât o afacere de hoții. Ceaușescu a trecut de Crăciun direct la răcituri că a vrut să-l facă pe român să nu mai fure. Om fără carte, de-asta a jucat cu idealuri, cu om nou, chestii de-astea de Scânteia. Când era atât de simplu să... În fine, nu mă bag la comentatoriile care le face specialiștii, profesorii. Da’ fii pe fază, profesore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
muncă. Intosicat, dar a rămas la munca care face omu’ om. Cine să stea să-l mai învețe acu’ tot tacâmul hoțiilor? Alfabetizarea aia, de-am făcut-o și io, a fost atunci, când încă mai era posibile lucrurile cu furatu’ la liber. Acu’... Ai să vezi ce jale vine peste noi, că n-au pregătit psihiologia poporului la evenimente.“ Nu știu acum, când, oprit în fața cinematografului, privesc în sus spre fereastra odăiței în care locuia Vichi, dacă chiar din cauza acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
brîu, salvele neîncetate, exploziile și moartea, convins că nici marea, nici tunurile nu se puteau pune cu el. Ocrotit de Întuneric, Înotă apoi printre rechinii care abia dacă reușiră să-l atingă, cîștigă teren, traversă insula și, ajuns În Mayagüez, fură o barcă În care mai apoi Înconjură coastele Republicii Dominicane pînă ajunse În refugiul sigur din La Tortuga, la nord de Haiti. Acolo ucise un negru și, cîteva luni după aceea, Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În golful care de atunci avea să-i poarte pentru totdeauna numele, incapabil să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi cu iscusință intrarea cu pietre și crengi. Înarmat cu harponul și cuțitul său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă și veșminte elegante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele din urmă, Înapoindu-i-o. Nimeni n-a vrut să mă Învețe, niciodată. Celălalt nu răspunse, Închise cartea grea și o puse la spate, ca și cum ar fi fost vorba despre o comoară pe care i-ar fi putut-o fura, și Îl cercetă, Încercînd să-și Învingă repulsia, pe bărbatul care se așezase În fața lui și care contempla absent marea ce se Întindea, negrăit de liniștită, plumburie, ca o oglindă lustruită, lipsită de cea mai mică pată, pînă cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult de cîțiva ani din viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se jucă În nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În orașul Quito, străvechea capitală a provinciei nordice a Imperiului Incaș, unde se spunea că s-ar fi născut, de asemenea, ca rod al iubirii dintre Împăratul Huayna Capac cu o băștinașă, Prințul Atahualpa, care mai tîrziu avea să-i fure tronul fratelui mai mare, Huascar. Huascar avea să moară de mâna lui Atahualpa, pe eșafodul lui Pizarro, Pizarro - Înjunghiat de pumnalele ucigașe ale partizanilor vechiului său prieten Almagro, care la rîndu-i fusese asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele lanțurilor de călcîie, ca să nu zornăie și să nu-l deranjeze la mers, și se furișă În cele din urmă, tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămas latentă. Și nu pentru asta mă socotesc un monstru, continuă pe un ton liniștit, cu privirea ațintită asupra mării care Își schimba culoarea din albastru indigo În cenușiu oțelit, pe măsură ce norii Înaintau spre ea. Nu am ucis, nu am furat și nici nu am făcut rău cuiva În mod conștient... Problema mea se limitează la o imperioasă nevoie de a mă ști posedată, ocrotită și dominată. Tot răul mi-l fac mie Însămi și, dacă aș fi știut să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă-i apă, Îl imploră ea de mai multe ori. Dă-i apă, altfel moare. Oberlus se aplecă deasupra omului inconștient, cercetă cu luare-aminte fața lui trasă, brațele scheletice, mîinile Însîngerate și trupul Învins și acoperit de răni supurînde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
interes. - O să te las să pleci, răspunse În cele din urmă. Dacă te Îndrepți spre nord, pe lîngă mal, mai devreme sau mai tîrziu o să dai peste oameni... Făcu o pauză. Poți să iei cu tine banii și bijuteriile. SÎnt furate și Îți vei da seama dacă trebuie să-ți spui povestea sau să taci pentru totdeauna. Ridică din umeri. Nu-mi pasă ce faci, pentru că la vremea respectivă eu voi fi traversat deja munții, Întrînd În pădure.. Acolo n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]