17,002 matches
-
căreia Eminescu îi dedică un număr impresionant de articole. Cronicar de politică externă la un jurnal de provincie fără resurse materiale și umane adecvate, gazetarul întâmpină greutăți în strângerea informațiilor și în comunicarea lor operativă: "Lipsa unui birou telegrafic notează jurnalistul în 20 iunie 1876 și greutatea cu care ziarele noastre își procură noutățile din străinătate, ne face ca mai întotdeauna să înregistrăm știri, publicate cu două, trei zile înainte în jurnalistica vieneză"208. Recurgând la surse externe, îndeosebi la publicațiile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
20 iunie 1876 și greutatea cu care ziarele noastre își procură noutățile din străinătate, ne face ca mai întotdeauna să înregistrăm știri, publicate cu două, trei zile înainte în jurnalistica vieneză"208. Recurgând la surse externe, îndeosebi la publicațiile germane, jurnalistul reușește să ofere cititorilor informații bogate, anticipând de multe ori articolele din presa bucureșteană. "Problemele puse în discuție îl arată pe Eminescu un ziarist cu o înaltă conștiință profesională, interesat să țină cititorii ziarului ieșean la curent cu desfășurarea evenimentelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Războiul diplomatic vizând demersurile marilor puteri pe lângă Poartă, pentru încheierea păcii și acordarea de drepturi popoarelor aflate sub stăpânirea sa, constituie un alt subiect dezbătut pe larg de Eminescu în paginile Curierului de Iași. Diplomația europeană se distinge în viziunea jurnalistului prin practicile birocratice, în opoziție cu puterea otomană care vede soluționarea problemelor pe calea armelor. Imperiul Otoman respinge însă propunerile Marilor Puteri și, astfel, în 12/24 aprilie 1877, Rusia declară război Porții. Proclamarea Independenței României, în 9 mai 1877
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Turciei; dar în ochii diplomației engleze și a unei părți din jurnalistica austriacă România era ceea ce e și după opinia lui Savfet Pașa: parte integrantă a Imperiului otoman"211. În articolele "România și cestiunea Orientului" și "România și cestiunea orientală", jurnalistul dezbate pe larg revendicările României, stipulate în Memoriul înaintat de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu Porții, și ecoul acestora în presa străină. Textele publicate în gazeta ieșeană cuprind și o retrospectivă a evenimentelor care preced declararea Independenței. Evenimentele de pe frontul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gazeta ieșeană cuprind și o retrospectivă a evenimentelor care preced declararea Independenței. Evenimentele de pe frontul de luptă din Balcani sunt înfățișate de Eminescu într-o rubrică specială, " De pe câmpul de război", care sintetizează informațiile furnizate de agențiile străine de presă. Jurnalistul acordă atenție și poziției adoptate de marile puteri necombatante, în special politicii Imperiului Austro-Ungar care, deși se erijează în apărător al păcii, sprijină Imperiul Otoman și formulează declarații războinice la adresa României. Preocupat să ofere cititorilor o imagine cât mai fidelă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
tribună: Timpul Cea de-a treia etapă a publicisticii eminesciene circumscrie activitatea desfășurată în perioada octombrie 1877 iunie 1883, când este redactor, redactor șef și responsabil cu partea politică la ziarul Timpul. Este cea mai intensă etapă din cariera de jurnalist a lui Eminescu, atât prin amploarea și diversitatea tematicii abordate, cât și prin varietatea mijloacelor de expresie folosite. Înființat în 1876, Timpul era publicația Partidului Conservator, aflat atunci la putere, sub conducerea lui Lascăr Catargiu. Noul cotidian conservator vizează "expunerea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de altfel în presa vremii, iar puținele texte semnate apar sub pseudonimele "Fantasio" sau "Varro". Poetul semnează cu numele său un singur articol, "Materialuri etnologice", din aprilie 1882218. De regulă, asumarea materialelor se face de către întreaga redacție, iar atunci când opiniile jurnaliștilor nu coincid cu politica editorială a gazetei, articolele apar sub semnătură. Numele lui Eminescu apare pentru prima oară în paginile Timpului în septembrie 1877, când Slavici reproduce articolul "Observații critice", publicat în Curierul de Iași, în luna august a aceluiași
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu de-a sila și nu vrea să vadă"219. Eminescu este recunoscut drept unul dintre cei mai acizi redactori de la Timpul, cu un discurs bine argumentat, care se distinge în presa vremii prin erudiția și bogăția mijloacelor de expresie. Jurnalistul nu ezită să intre în polemică cu gazetarii de la publicațiile adverse sau cu oamenii politici ai timpului. Campania de presă inițiată de Slavici și Eminescu în noiembrie 1877, pentru apărarea drepturilor poporului român, culminează cu studiul "Basarabia", publicat în martie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noiembrie 1877, pentru apărarea drepturilor poporului român, culminează cu studiul "Basarabia", publicat în martie 1878. Eminescu redactează materialul ca un memoriu ce ar fi servit delegației române care însă nu va fi primită la masa tratativelor, în timpul Congresului de la Berlin. Jurnalistul critică dur politica anexionistă a imperiilor vecine și prezintă argumente în favoarea păstrării Basarabiei. Poziția lui Eminescu privind retrocedarea Basarabiei generează îngrijorarea conducerii publicației conservatoare, care solicită sprijinul lui Maiorescu pentru a tempera elanurile gazetarului. În februarie 1880, Eminescu este numit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
retrocedarea Basarabiei generează îngrijorarea conducerii publicației conservatoare, care solicită sprijinul lui Maiorescu pentru a tempera elanurile gazetarului. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul, funcție pe care o va deține până în decembrie 1881. Este perioada în care jurnalistul se bucură de libertate deplină de exprimare, generalitățile programului Partidului Conservator, elaborat de Emanoil Costache Epureanu, favorizând dezvoltarea opiniilor politice personale. Eminescu "înțelegea să facă politica țării și nu a unui anumit partid. Marea lecție oferită confraților, contemporani sau de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fi prezent în redacție. Problematica abordată în această perioadă vizează aspecte legate de: legislația agrară, răscumpărarea căilor ferate, chestiunea dunăreană, propaganda catolică în țara noastră și situația românilor din provinciile aflate sub dominație străină. Referindu-se la subiectele dezbătute de jurnalist în această perioadă, D. Vatamaniuc afirmă: "Eminescu face la Timpul gazetărie cotidiană și răspunde, prin însăși natura lucrurilor, la problemele la ordinea zilei. Publicistica sa se constituie, astfel, într-un "jurnal" al unei epoci dintre cele mai dramatice din existența
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
unei epoci dintre cele mai dramatice din existența poporului nostru"222. Timpul își va înceta aparițiile în martie 1884, după înfrângerea suferită de "opoziția coalizată" în alegeri. Articolele publicate de Eminescu în paginile publicației conservatoare au atras acestuia critici radicale, jurnalistul fiind acuzat de antisemitism, xenofobie și extremism. Excerptându-se fragmente din textele date tiparului și însemnări din manuscrise, se ajunge la interpretări ideologizante, mistificatoare. Relevant în acest sens este un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vieții politice interne, în contextul mutațiilor care au loc la nivel național. Activitatea editorială de la Timpul se distinge prin amplificarea discursului critic și accentuarea vervei polemice, prin amploarea studiilor abordând subiecte variate, prin libertatea de gândire și de exprimare a jurnalistului care refuză să-și alinieze scrisul la ideologia conservatoare și la interesele de partid, urmărind redarea cu obstinență a adevărului, chiar și atunci când acesta intră în contradicție cu ideile și opțiunile conducătorilor publicației. "Poetul desfășoară la Timpul, încununându-și astfel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Iași, cuprinzând critici la adresa formelor fără fond și a introducerii instituțiilor apusene în țara noastră, subliniind necesitatea îmbunătățirii condițiilor de viață ale țărănimii, singura forță productivă a țării. Articolul 1888 prezintă situația politică din Franța, Germania, Italia, Rusia și Spania, jurnalistul dovedind o bună cunoaștere a evenimentelor de pe scena politică internațională. Cea de-a treia etapă a publicisticii eminesciene marchează atenuarea spiritului virulent, cu care ne obișnuise jurnalistul în etapele anterioare, și restrângerea spațiului de desfășurare a discursului critic. Interesantă este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
țării. Articolul 1888 prezintă situația politică din Franța, Germania, Italia, Rusia și Spania, jurnalistul dovedind o bună cunoaștere a evenimentelor de pe scena politică internațională. Cea de-a treia etapă a publicisticii eminesciene marchează atenuarea spiritului virulent, cu care ne obișnuise jurnalistul în etapele anterioare, și restrângerea spațiului de desfășurare a discursului critic. Interesantă este opțiunea gazetarului de a-și semna textele cu inițialele M.E., după ce o carieră întreagă refuzase să facă acest lucru sau recursese la pseudonime. Poate fi aceasta semnul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Moldova primele publicații românești (Albina românească, cu suplimentul Alăuta românească, condusă de Gh. Asachi, Dacia literară, editată de Mihail Kogălniceanu) au ca scop principal educarea gustului estetic al cititorilor, alocând spații largi traducerilor și producțiilor literare autohtone, în Transilvania, pana jurnaliștilor abordează îndeosebi subiecte politice, de importanță vitală pentru situația românilor aflați sub stăpânirea Imperiului Habsburgic. Cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea se caracterizează printr-o precipitare a evenimentelor de pe scena politică internațională și națională și prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înglobează, alături de comunicate oficiale, traduceri din presa străină, fragmente literare, scrisori, telegrame, anunțuri publicitare ș.a. Treptat, paginile de ziar se structurează în rubrici și acordă spații extinse informațiilor de politică internă, reportajelor bine documentate, făcând dovada apariției unei generații de jurnaliști profesioniști. Afirmarea unor personalități publicistice de marcă conferă discursului jurnalistic al vremii autoritate, transformându-l într-una dintre armele redutabile ale luptei pentru afirmarea identității naționale. Desigur că această nouă orientare afirmă Nicolae Iorga nu se putea căuta la talentele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care tratează teme dintre cele mai variate și prin soliditatea discursului ergumentativ. Paradigma publicisticii eminesciene marchează aptitudinea gazetarului de a impune un model discursiv în presa vremii, contribuind decisiv la modernizarea și diversificarea mijloacelor de expresie specifice scrisului jurnalistic. Distanțarea jurnalistului de stilul gazetăresc cultivat până atunci se face simțită atât la nivelul problematicii abordate, care vizează chestiuni esențiale pentru politica țării, cât și la nivelul expresiei. Lectura articolelor evidențiază apelul la surse de autoritate în domeniile abordate, folosirea constantă a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din poezii reflectă aceeași atitudine fundamentală față de societate și diferă numai mijloacele prin care se comunică"232, afirmă D. Vatamaniuc. Continuator al generației pașoptiste, Eminescu este inserabil din punct de vedere tipologic alături de gazetari ca Cezar Bolliac, considerat primul nostru jurnalist profesionist 233, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, de care îl apropie pasiunea pentru publicistică și elocința demonstrativă. Gazetarul însuși se va compara cu Cezar Bolliac în ce privește anumite consonanțe de atitudine față de soarta țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nivelul expresiei, sunt depășite în publicistica eminesciană prin stăpânirea deplină a limbajului, prin simbioza realizată între mijloacele expresiei jurnalistice. Fără îndoială că publicistica eminesciană mai poartă aluviunile discursului pașoptist, dar conștiința saltului calitativ și a responsabilității față de opinia publică impune jurnalistului acribie și profesionalism, atât în planul informațiilor cât și în planul expresiei. Intrat în focul polemicilor, Eminescu nu evită însă nici formulările de o violență accentuată, astfel încât "locvacitatea nestrunită, virulența polemică, îndrăznelile lexicale profane, imagistica provocatoare se află etalate emfatic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a opiniei publice. De la evenimentele de politică internă la mutațiile din planul politicii internaționale, gazetarul surprinde prin documentarea serioasă a materialelor pe care le dă tiparului, prin respectul față de adevăr și spiritul critic care guvernează redactarea articolelor. Pasiunea cu care jurnalistul își comunică concepțiile politice, verva cu care intră în polemică cu alte publicații ale timpului oferă imaginea unui om angajat, extrem de receptiv la problemele epocii și cu vocația scrisului jurnalistic. Indiferent de ținuta și caracterul publicațiilor la care colaborează de-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mai înverșunate polemici din istoria presei românești. Redactori la publicații adverse, Eminescu și Rosetti se disting în epocă prin superioritatea calitativă a discursurilor și prin argumentația solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și, într-un strigăt de durere, ne îndeamnă să fim gata, căci
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în amestecul de vechi și nou, înregistrat atât la nivelul lexicului, cât și la nivelul formelor gramaticale. Prin dezbaterile pe tema limbii literare, Eminescu atrage atenția opiniei publice asupra necesităților de normare și modernizare ale limbii române. Limba constituie pentru jurnalist un argument și o armă politică, principalul mijloc de cultivare și conservare a identității naționale, într-o epocă în care problema independenței și a păstrării specificului național în context european devin imperioase. Eminescu desfășoară o campanie acerbă împotriva "limbii păsărești
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
identității naționale, într-o epocă în care problema independenței și a păstrării specificului național în context european devin imperioase. Eminescu desfășoară o campanie acerbă împotriva "limbii păsărești", cultivată de presa vremii, și a fluctuațiilor lingvistice vizibile la nivelul discursului gazetarilor. Jurnalistul susține că fiecare înnoire pe terenul limbii trebuie să aibă la bază tradiția, subliniind în același timp pericolele modernizărilor pripite. În acest sens, gazetarul vede în limba în care și-a scris Bălcescu Românii supt Mihai Voievod Viteazul un model
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]