16,589 matches
-
de vis" și partea a treia rondo, în care Gál a sesizat „creativitatea sănătoasă, exuberanta”. Rezultatul a fost o lucrare în trei părți, cum era de obicei structura concertelor clasice. Deja la începutul lui februarie 1858 Joachim i-a retrimis manuscrisul lui Brahms „revizuit în întregime”, sperând că acestuia îi vor plăcea părțile reorchestrate. Brahms a realizat până la urmă un nou tip de concert pentru pian și orchestră, descris de obicei că o „simfonie cu instrument solo obligat” Concertul a fost
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
și ultimul concert pentru pian de Beethoven, „Concertul imperial”. Felix Mendelssohn Bartholdy a dirijat „Gewandhaus” din 1835 și până la moartea să în 1847. În timpul conducerii sale, orchestră a cântat în premieră, postum, Simfonia a 9-a de Schubert. Schumann descoperise manuscrisul la Viena și i-a dat o copie lui Mendelssohn. Gewandhaus a interpretat și premieră Simfoniei a-3-a Scoțiene de Mednelssohn și renumitul concert pentru vioară în mi minor al lui Mendelssohn. Se pare că după moartea lui Mendelssohn, standardul la
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
eșuat în îndatoririle sale de consultant responsabil", a acționat atât împotriva intereselor pacienților săi cât și "necinstit și iresponsabil" în cercetarea publicată. "The Lancet" a retras complet cercetarea în 1998 pe baza constatărilor GMC, remarcând faptul că unele elemente ale manuscrisului au fost falsificate. Redactorul-șef al publicației The Lancet Richard Horton, a declarat că documentul a fost "complet fals" și că jurnalul a fost "înșelat". La trei luni de la retractarea din "The Lancet", Wakefield a fost șters din registrul medical
Andrew Wakefield () [Corola-website/Science/336431_a_337760]
-
imbecil, acceptând acest apelativ cu supunere. Cezar Petrescu a redus semnificativ acest dialog în varianta finală, modificând originea geografică a soldatului din Soroca (în prima variantă) peste Nistru (în varianta finală) și eliminând o referire antisemită a soldatului la „jîdani”. Manuscrisul romanului a fost încredințat pentru publicare mai multor edituri care l-au ținut în sertare aproape trei ani, ferindu-se să publice o carte de 800 de pagini scrise mărunt și cu multe idei incomode, despre care credeau că le-
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
ținut în sertare aproape trei ani, ferindu-se să publice o carte de 800 de pagini scrise mărunt și cu multe idei incomode, despre care credeau că le-ar fi putut aduce pierderi financiare. Editura Cartea Românească i-a restituit manuscrisul după un an, afirmând că romanul este prea gros, prea complex și prea ambițios în atacarea unor probleme atât de grave. O altă editură a cerut reducerea textului cel puțin la jumătate, iar o a treia a condiționat publicarea cărții
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
la meseria sa de actor, fiind angajat la Teatrul Național din Iași. Revoluția ungară din 1956 a avut ca urmare un val de arestări și în România, una din victime fiind și Ion Omescu, după ce Securitatea a descoperit asupra sa manuscrisul unei cărți în care descria ororile de la Canal. A fost deținut în lagărele din bălțile Dunării (Salcia, Balta Brăilei, Stoenești). S-a remarcat printre deținuți ca un foarte bun orator și profesor de limbi străine (conform declarațiilor lui Alexandru Zub
Ion Omescu () [Corola-website/Science/336557_a_337886]
-
poporului său, sentimentul acut național”. Pe lângă poeziile amintite, Tache Caciona a publicat și povestirea în proză "Inima tu platări""." După mărturisirea pe care Dumitru Caciona o făcea, printr-o scrisoare adresată lui Tache Papahagi, în 1922, ”"un caet întreg cu manuscrise i-a dispărut în timpul războiului pentru întregirea neamului nostru nord-danubian"”. Norocul face, totuși, ca la intervenția scriitorului aromân Dina Cuvata, în anul 2000, să se publice, la Editura Cartea Aromănă, în SUA, o carte de 102 pagini a lui Caciona
Tache Caciona () [Corola-website/Science/336610_a_337939]
-
al astrologiei, el a apărat utilizarea sa în medicină în lucrarea "De astrologica ratione" (Veneția, 1607). Magini a colaborat îndeaproape cu Valentine Naibod și a publicat în această carte studiile "De annui temporis mensura în Directionibus" și "De Directionibus" din manuscrisul neterminat "Claudii Ptolemaei Quadripartitae Constructionis Apotelesmata Commentarius novus et Eiusdem Conversio nova" al lui Naibod. El a fost, de asemenea, interesat de metoposcopie. A corespondat cu Tycho Brahe, Clavius, Abraham Ortelius și Johann Kepler. Corespondența lui a fost editată în
Giovanni Antonio Magini () [Corola-website/Science/336678_a_338007]
-
Nicolas Ysambert, a candidat cu succes pentru un post de profesor la catedră de filosofie de la Bourges. S-a împrietenit la Paris cu Isaac Casaubon, bibliotecar pe atunci la bibliotecă regală, unde și-a petrecut tot timpul liber studiind vechile manuscrise grecești. La Orléans a fost hirotonit diacon. În 1603 a fost numit lector la Universitatea din Bourges, dar a demisionat doi ani mai târziu cu scopul de a intra în Societatea lui Isus. După ce a petrecut doi ani la Bourges
Denis Pétau () [Corola-website/Science/336689_a_338018]
-
țarului David pe lângă prea înalta Curte împărătească a Rusiei și a sfârșit aici la Iași la 40 de ani - 1791, ianuarie 24. La trecători cer iertare”. Din cauza vieții agitate și a călătoriilor permanente în străinătate ale lui Besiki, multe dintre manuscrisele sale au fost iremediabil pierdute. Poeziile sale nu au fost publicate în cursul vieții sale, dar sute de copii ale manuscriselor sale au circulat zeci de ani după moartea lui; titlurile multor poezii pot fi invenții ale copiștilor amatori. Moștenirea
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
24. La trecători cer iertare”. Din cauza vieții agitate și a călătoriilor permanente în străinătate ale lui Besiki, multe dintre manuscrisele sale au fost iremediabil pierdute. Poeziile sale nu au fost publicate în cursul vieții sale, dar sute de copii ale manuscriselor sale au circulat zeci de ani după moartea lui; titlurile multor poezii pot fi invenții ale copiștilor amatori. Moștenirea poetică diversă a lui Besiki este notabilă pentru muzicalitatea deosebită a versurilor, bogăția aliterațiilor și varietatea rimelor. Cele mai frumoase poezii
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
a avut loc în 1966 cu traducerea romanului "Husarul de pe acoperiș" de Jean Giono. A colaborat la revistele "România literară", "Viața Românească", "Manuscriptum", "Steaua". El a moștenit toată arhiva literară a tatălui său, a inventariat cele 22 de mape cu manuscrise și fotografii și le-a donat Academiei Române în anul 1987. A îngrijit edițiile postume ale scrierilor tatălui său. Contribuția sa ca editor și biograf include o colecție de gânduri ale tatălui său pe tema antisemitismului intitulată " F. Aderca și problema
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
să fie ceea ce sunt acum, iar naratorul învață de la Zorbas multe lucruri despre viața omului pe care nu le-ar fi aflat niciodată din cărți. Cu toate acestea, el nu se desprinde complet de lumea cărților și lucrează la un manuscris despre viața și învățăturile lui Buddha. Filoanele sărace de lignit și prăbușirea unor galerii fac ineficientă exploatarea, iar cei doi se gândesc să arendeze o pădure montană de pini ce aparținea mănăstirii din vecinătate și să coboare buștenii printr-un
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
însă vreodată. Retras pe insula Eghina după un peregrinaj prin diferite locuri ale Europei, naratorul simte dorința irezistibilă de a relata întâmplările prin care trecuse alături de bătrânul miner și, împins de un presentiment funest, scrie timp de câteva săptămâni un manuscris în care încearcă să-i redea cât mai fidel imaginea. O scrisoare primită chiar în ziua încheierii scrierii îl anunță că Zorbas a murit la Skopje și că i-a lăsat santuri-ul ca amintire. Romanul este împărțit într-un
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
fii impus cu forța în țările catolice europene. Din ordinul său se înființează la Roma prima școală de cântăreți în care se predă teoria muzicii și se învață repertoriul de cult, cântăreți ce aveau să fie trimiși ca misionari, având manuscrise gregoriene, în diferite țări ale continentului pentru a organiza serviciul muzical religios unic. Această muzică plină de seninătate și liniște se cânta exclusiv vocal, la unison de către întreaga congregație alături de profesioniști, fără acompaniament instrumental și fără ornamentare armonică sau polifonică
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau "Leges Langobardorum". Astfel, este păstrat sub forma a trei manuscrise: Este o traducere liberă. Textul menționează insula Scandanan, teritoriul poporului Winnili. Conducătorul lor era o femeie numită Gambara care avea doi fii Ybor and Agio. Conducătorii vandalilor, ambrilor și a assilor le-au cerut să le plătească tribut, dar aceștia
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
un arheolog englez de origine maghiară, cunoscut în primul rând pentru explorările și descoperirile arheologice din Asia Centrală. El a fost, de asemenea, profesor universitar în India. Stein a fost, de asemenea, etnograf, geograf, lingvist și topograf. Colecția de cărți și manuscrise luate din peșterile Dunhuang este importantă pentru studiul istoriei Asiei Centrale și a artei și literaturii Budiste. El a scris mai multe volume despre expedițiile sale și descoperirile despre Khotanul antic, Serindia și Asia Interioară. Stein i-a avut ca
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
sale semnificative din timpul primei sale călătorii din 1900-1901 a fost oaza Dandan Oilik din deșertul Taklamakan, unde a descoperit o serie de relicve. În timpul celei de-a treia expediție din 1913-1916, a săpat la Khara-Khoto. Coleția lui Stein de manuscrise chineze, tibetane și Tangut, tablete de lemn din Prakrit și documente în mai multe limbi turcice de la British Museum este rezultatul călătoriilor sale prin Asia centrală din anii 1920 și 1930. Stein a descoperit manuscrise în limbi toharice (considerate dispărute
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
Khara-Khoto. Coleția lui Stein de manuscrise chineze, tibetane și Tangut, tablete de lemn din Prakrit și documente în mai multe limbi turcice de la British Museum este rezultatul călătoriilor sale prin Asia centrală din anii 1920 și 1930. Stein a descoperit manuscrise în limbi toharice (considerate dispărute) din Bazinul Tarim, Miran și alte orașe-oază și a înregistrat numeroase situri arheologice, mai ales în Iran și Pakistan. Când Stein a vizitat Khotan el a fost capabil să traducă în persană o parte din
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
a "Sutra diamantului", cel mai vechi text imprimat, datând din AD 868, împreună cu alte 40.000 de suluri (toate scoase treptat pe măsură ce a reușit câștige încrederea și să-l mituiască pe îngrijitorul Taoist). El a dobândit 24 de lăzi de manuscrise și 4 lăzi de picturi și relicve.Pentru eforturile sale a fost înnobilat, dar naționaliștii Chinezi l-au numit un hoț și au organizat proteste împotriva lui. Descoperirea sa a inspirat alți vânători de comori și exploratori francezi, ruși, japonezi
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
reabilitat post-mortem, în noiembrie 1989, fiindu-i redat gradul de general și decorațiile. O stradă din Brno-Řečkovice a primit numele său, iar muzeul din orașul său natal deține câteva portrete ale sale. Kadlec a descris bătălia de la Mariinsk într-un manuscris pe care a intenționat să-l publice sub forma unei cărți, dar intenția sa nu s-a materializat. A fost decorat cu mai multe decorații austro-ungare, cehoslovace, ruse, franceze, britanice și române.
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
ambele copiate în Italia la începutul secolului al 16-lea (probabil în jurul anului 1525) la cererea umanistului Italian Angelo Colocci. Cele șapte cântece de Martin Codax sunt cuprinse, alături de muzică ( toate înafară de un text), în "Pergaminho Vindel", probabil, un manuscris din secolul al 13-lea, unic în toată filologia romanică. În aceste "cantigas" interlocutorul este aproape întotdeauna o fată, mama ei, prietena fetei sau prietenul ei. Stilistic, ele sunt caracterizate printr-o formă simplă strofică, cu repetiție, variație, și paralelism
Cantiga de amigo () [Corola-website/Science/337061_a_338390]
-
Comul Sen și Prasanna Coomar Tagore. Pe 12 decembrie 1832 Ram Comul Sen a fost ales secretar nativ. Mai târziu, Rajendralal Mitra a devenit primul președinte indian în 1885. Una dintre principalele activități ale Societății Asiatice a fost colectarea de manuscrise vechi din India. Societatea a avut o colecție enormă de manuscrise sanscrite. În prezent, biblioteca Societății Asiatice are o colecție de aproximativ 117.000 de cărți și 79.000 de reviste tipărite în aproape toate limbile importante ale lumii. Ea
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
Comul Sen a fost ales secretar nativ. Mai târziu, Rajendralal Mitra a devenit primul președinte indian în 1885. Una dintre principalele activități ale Societății Asiatice a fost colectarea de manuscrise vechi din India. Societatea a avut o colecție enormă de manuscrise sanscrite. În prezent, biblioteca Societății Asiatice are o colecție de aproximativ 117.000 de cărți și 79.000 de reviste tipărite în aproape toate limbile importante ale lumii. Ea are, de asemenea, o colecție de 293 hărți, microfișe a 48
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
are în posesia sa un număr mare de cărți tipărite în India în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, precum și multe cărți rare. Ea mai dispune de o bogată colecție de aproximativ 47.000 de manuscrise în 26 de limbi. Printre acestea se află un manuscris ilustrat al "Coranului", un manuscris al textului "Gulistan" și un manuscris al "Padshah Nama" ce poartă semnătura împăratului Shahjahan. Numărul de reviste aflat în posesia bibliotecii este în prezent de
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]