18,714 matches
-
pentru pace... La închinarea în sănătatea Reginei Juliana, stareța s-a uitat la mine întrebător și eu i-am spus: "Maică, dacă nu închini, se supără oaspeții, e Regina lor". Maica a făcut un gest de "fie" și a băut paharul. Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Întrebarea s-a repetat când s-a închinat pentru Ceaușescu, eu argumentând: "Maică, poate cu Regina o mai scăldăm, cu al nostru n-ai cum și dacă se află... e de jale". Maica s-a supus, a mai băut un pahar, l-a mai băut și pe al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu deseară am slujba de Înviere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al treilea și pentru cel pentru pace... La un al cincilea toast, stareța ne-a spus foarte hotărât: "Domnilor, nu mai pot, să mă scuze înalții oaspeți. Eu deseară am slujba de Înviere și simt că dacă mai beau un pahar în loc să cânt în biserică Hristos a înviat, o să cânt Internaționala". Am râs în hohote, le-am tradus și invitaților, au râs și ei de s-au prăpădit. După o săptămână, aveam să revin la Sucevița cu delegația ce o însoțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară la ordinul expres al "Tovarășei" și depuse la Banca Națională!)... Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, și la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul era "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele și micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută", solicitată expres telefonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Club Palestinian", care, pe lângă restaurant, bancă, echipă de fotbal etc., mai deținea și cea mai mare și frumoasă piscină din oraș. Am găsit chiar și un restaurant unguresc, unde sâmbăta se întâlneau "vecinii noștri" la un gulaș și la un "pahar de vorbă" despre Tratatul de la Trianon! Nici în orașe cu câteva mii de emigranți români, ca de exemplu Sao Paulo sau Buenos Aires, nu i-am întâlnit pe români altfel. Mi-am propus nu să-i schimb, fiindcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici de sidef, meșteșugit prelucrate, iar personalul, fete și băieți din Insula Paștelui îmbrăcați în costume "tradiționale", frumoasele picolițe doar cu o "fustă" și o "bustieră" din banane, ceea ce mărea apetitul clienților. Mai era un local interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Institutului din Salcia" ar fi nu șeful Institutului, ci șoferul! Pentru a pune lucrurile la punct, șeful misiunii, într-o instituție serioasă cum este MAE, ar fi trebuit să-l expedieze acasă pe șofer pentru exces de zel în mânuirea paharelor, dar același lucru ar fi trebuit să-l facă și în cazul atașatului comercial, și el un "împătimit" deși într-un fel acționa "paharul" la șofer, 2 metri și 1oo kg și altfel la atașatul comercial, 1,65m și 55
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
MAE, ar fi trebuit să-l expedieze acasă pe șofer pentru exces de zel în mânuirea paharelor, dar același lucru ar fi trebuit să-l facă și în cazul atașatului comercial, și el un "împătimit" deși într-un fel acționa "paharul" la șofer, 2 metri și 1oo kg și altfel la atașatul comercial, 1,65m și 55 kg neto! Și dacă-l mai trimiteam acasă și pe atașatul cultural pentru indolență crasă și neprofesionalism, cu cine-l mai "combăteam" pe Pinochet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un "mini Gulag", "locatarii" având la dosar probleme cu "Cooperativa", "fluieratul în biserică", rude care au ales libertatea..., deci erau speriați și timorați că oricând ar putea cădea și mai jos dacă nu "colaborează". Simt că mi s-a umplut paharul cu urâtul notelor, stenogramelor, informărilor, declarațiilor, turnătoriilor, delațiunilor, de la ministere, departamente de stat, ambasade, UM-uri, "sifoane", "colectori", "referenți", colegi, "pretini", vecini... BASTA! AJUNGE! Se spune că hârtia suportă orice și se mai spune că și formele vegetale ale Creației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-mi atârne în Pom "cadourile" de mai sus, după ce, cu puține zile înainte, Moș Nicolae îmi "transferase" deja din "cizmele" de la "Cooperativă" în ghetele mele cu tălpile rupte un ultim și neprețuit "dar". Îl menționez ca "picătura care a umplut paharul" și respectiv dosarul de la CNSAS conform dictonului Finis coronat opus: Ministerul de Interne Strict secret DSS/ Direcția a III-a ex. unic 372/DM/0081 6 XII 1988 Aprob Col... RAPORT Cu propuneri de includere în mapa de verificare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a trebuit să facă din nou alt pod. Prin luna aprilie-mai se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească, dar el și-a dat ceva haine de pe el jos și a sărit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a trebuit să facă din nou alt pod. Prin luna aprilie-mai se produce o inundație mare, meșterii conduși de maistrul Vlădeanu păzeau construcția. Pe la amiazi, printre curajoșii trecători, s-a ivit și fostul marinar Caunic, care băuse, pe semne, câteva pahare de alcool și cum e bețivul mai ceva de cât voinicul, se laudă că pentru el apa asta-i fleac. Au încercat câțiva oameni să-l oprească, dar el și-a dat ceva haine de pe el jos și a sărit
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
o casă, de un gard, alt amănunt reținut de mintea bolnavă a lui Vasile. Altceva, nimic, obscuritate totală. În liniștea instalată într-un moment, devenisem oarecum suspecți. Dar am avut noroc. S-a apropiat, precaut, un tânăr voinic, cu un pahar de băutură în mână, spunând că el este cel căutat și, uitându-se lung la Vasile, cu ezitare, cu ochii împăienjeniți de băutură, s-a îndreptat către băiat: "tu ești Vasile, măi, ești Vasile...", rămânând, emoționat, cu mâna în mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eu, să mă realizez, din cauza acestui artificiu de educație supărările se răsfrâng asupra mea. Sunt laș chiar față de obiecte, spunându-mi, cu ipocrizie, că sunt bun, nu stric nici un pix, nici un ceas, nu-s în stare să stric nici măcar un pahar. În schimb, încărcat cu energie negativă (expresie odioasă, la modă) reușesc să jignesc pe oamenii pe care îi iubesc. Noroc de faptul că sunt rari cei pe care îi iubesc. Nenorocul constă în aceea că, fiind puțini cei pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sinea mea, identic, l-am simțit "acela care fusese al meu" și l-am confiscat, fără a avea sentimentul că l-aș fi furat. * Nu știu ce geometrie specială a decis această întâmplare. Dar, cum am spus, coincidențele nasc superstiții. Am așezat paharul la loc de cinste și aștept cu nerăbdare clinchetul lui, considerându-l un mesaj adresat mie. Numai că nu știu de unde, de la cine vine acest mesaj, nu înțeleg complicata geometrie a întâmplării. Dar nu îmi mai pun nici o întrebare. Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
alte povești care muriseră o dată cu timpul. Era foarte cald. Piața continua să existe, să funcționeze ca o jucărie scăpată de sub control, mergea de la sine. Eram năucit. Canicula mi se părea în creștere. "Te învăț un truc sigur "antitermic"; dă-mi paharul", mi-a spus Victor. A turnat în pahar pe trei sferturi lichidul negru de cola, adăugându-i un vârf de cuțit de sare. Soluția s-a umflat brusc, într-un proces de autofierbere ciudată, rece. M-a remontat imediat, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cald. Piața continua să existe, să funcționeze ca o jucărie scăpată de sub control, mergea de la sine. Eram năucit. Canicula mi se părea în creștere. "Te învăț un truc sigur "antitermic"; dă-mi paharul", mi-a spus Victor. A turnat în pahar pe trei sferturi lichidul negru de cola, adăugându-i un vârf de cuțit de sare. Soluția s-a umflat brusc, într-un proces de autofierbere ciudată, rece. M-a remontat imediat, cu toate că era scârboasă; dar funcționa ca o doctorie. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tot. "Sunt arii geografice inaccesibile, eu am ordin să vă duc peste tot unde ați fost sau ați visat." Spre seară, am cerut să ne oprească la "Rapidulețul", unde neam simțit dezlegați de vrăjile ademenitoare ale visării. Am închinat un pahar de vin în cinstea amintirilor. L-am invitat și pe misteriosul nostru însoțitor. Dar degeaba l-am căutat, degeaba am cercetat împrejurimile. Sus, undeva, abia văzută, falnica trăsură se pierdea în cer, ca o pasăre, ca un nor pufos, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din laboratoarele lui Bogdăneț și vânzând-o pe bani peșin elevilor amatori. Găinăriile lui au determinat o mișcare, s-ar zice pseudoștiințifică, în rândul celor care, pe măsura curiozității lor și a posibilităților pecuniare, își procurau tot felul de eprubete, pahare Berzelius, baloane Erlenmayer conice, rotunde și chiar piese mai complicate cum ar fi fost biuretele de titraj, tuburi de sticlă, câte-un furtun da cauciuc și spirtiere niciodată folosite în laboratoarele cu a căror existență se mândreau. Pentru culorile lor
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
afirmați, Labiș care, publicând mereu, avea în permanență bani, îi invita la restaurant. Gurile rele susțineau că se profita de dânsul și în felul acesta poetul a ajuns un chefliu. În realitate lui Labiș îi plăcea să stea la un pahar de vorbă, pretext pentru o maturitate neîngăduită de vârsta reală, așa cum mai târziu un pretext a fost mustața sa de recuzită. Colegii de clasă îl puteau vedea grizat, niciodată altfel. Deși scurtă, perioada ieșeană i-a deschis și modelat orizontul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
capre din scânduri, se încropeau pereții unei scene. Localnici și invitați se înghesuiau într-o casă de alături ca să „servească” câte un ou fiert și, la discreție, același vin acru. Am căpătat și noi, curățat de coajă, un ou și paharul plin cu care am ieșit afară la aer. Băutura era așa de acră încât n-o puteai suporta decât în salată. Scena era îmbrăcată în covoare negre cu trandafiri roz și ornată cu crengi de brad aduse Dumnezeu știe de unde
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
participanților un ou fiert și mult vin acru. Oficialități și invitați de-a valma s-au îmbătat în asemenea hal încât nimeni nu ne-a mai băgat în seamă. Ne-am mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe foc. Regretul îl determină acum să se autopastișeze. Brumaru nu scrie decât poezia unei singure vârste, de multă dispărută, cea a inocenței. Universul poetului este lumea unui prunc care explorează camera, clătinându-se pe piciorușe. Constituite într-un leit-motiv, paharele pe care nu le poate atinge și care totuși pocnesc cu gingășie îl uimesc la fel de tare ca melcii, buburuzele și furnicile din iarbă. Obsesii și voluptăți de prunc îl îndeamnă s-o asculte pe fata care, noaptea, a ieșit afară
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai aproape de amintirea celui ce a fost mitropolitul Bucovinei, Nectarie. La fel de adevărat este că, tot trecerea timpului, va aduce un mai bogat material bibliografic în ceea ce privește viața și activitatea mitropolitului, căci „noutatea oamenilor mari nu se mântuie niciodată: ceilalți sunt un pahar, ei un izvor”. Dar oricum ar fi și oricât de mult sau de puțin s-ar scrie despre acest mitropolit, și nu numai despre el, ci și despre mulți alții, credem că numele lor sunt scrise în Cartea Vieții, acolo
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
banii respectivi cumpărându-mi caiete și cărți. Îmi aduc aminte că la lecția Electricitatea am primit vizita directorului. Eram pregătit pentru lecție; făcusem o pilă electrică pe care am pus-o în funcțiune în timpul lecției. Am pus soluția într-un pahar mai mare și larg, am fixat polii și am pregătit becul pentru încercare. Pe moment am avut o oarecare emoție, dar becul s-a aprins și am auzit în clasă un respiro accentuat la care luase parte și directorul. M-
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]