17,853 matches
-
în acel moment evrei în localitate. După cum era obișnuit în acea epoca, casele abandonate au fost alocate israelienilor eliberați din serviciul militar și unor noi imigranți evrei. În sudul orașului, la poalele colinei Akko („muntele Napoleon”) a fost înființată o tabără mare de imigranți - tabăra Givat Napoleon. Locuitorilor arabi li s-a impus un regim de guvernământ militar. În cursul anilor 1950-1960 guvernul israelian a construit în jurul Orașului Vechi cartiere de blocuri pentru a adăposti pe noii imigranți și pe aceia
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
în localitate. După cum era obișnuit în acea epoca, casele abandonate au fost alocate israelienilor eliberați din serviciul militar și unor noi imigranți evrei. În sudul orașului, la poalele colinei Akko („muntele Napoleon”) a fost înființată o tabără mare de imigranți - tabăra Givat Napoleon. Locuitorilor arabi li s-a impus un regim de guvernământ militar. În cursul anilor 1950-1960 guvernul israelian a construit în jurul Orașului Vechi cartiere de blocuri pentru a adăposti pe noii imigranți și pe aceia care până atunci se
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Locuitorilor arabi li s-a impus un regim de guvernământ militar. În cursul anilor 1950-1960 guvernul israelian a construit în jurul Orașului Vechi cartiere de blocuri pentru a adăposti pe noii imigranți și pe aceia care până atunci se aflau în tabăra de imigranți Givat Napoleon. Începând din anii 1960-1970 majoritatea populației evreiești au părăsit casele arabe abandonate și s-au mutat în cartierele zidite în nordul orașului. În anii 1980-1990 evreii au părăsit și blocurile-vagon construite în anii 1950, în locul lor
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Azincourt, într-un loc favorabil, și a plecat în ajutorul orașului, la rugămințile comandanților acestuia. Comandantul armatei franceze, Jean Bureau, se temea de Talbot, un redutabil strateg și de aceea a poruncit soldaților săi (circa 10.000 oameni) să înconjoare tabăra cu o palisadă și un șanț de pământ, plasând circa 300 de tunuri pe parapeți (la acea dată Bureau era și Mare-maestru al artileriei regale). A fost o excelentă desfășurare defensivă, în condițiile în care Bureau menținea asediul Castillonului. Când
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
șanț de pământ, plasând circa 300 de tunuri pe parapeți (la acea dată Bureau era și Mare-maestru al artileriei regale). A fost o excelentă desfășurare defensivă, în condițiile în care Bureau menținea asediul Castillonului. Când Talbot s-a apropiat de tabăra franceză, la 17 iulie 1453, el s-a confruntat mai întâi cu o trupă de arcași, pe care avangarda sa călare a pus-o rapid pe fugă. Aceasta acțiune a insuflat curaj englezilor, dar iscusitul lor comandant nu a făcut
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
după o noapte de marș și a preferat să le acorde odihnă. Dar, la câteva ore după prima ciocnire, un sol venit din Bordeaux i-a raportat contelui de Shrewsbury că francezii se retrag și că mii de călăreți părăsesc tabăra. Într-adevăr, dinspre zidurile orașului se ridica un uriaș nor de praf. Ceea ce nu știau nici cetățenii din Bordeaux și nici Talbot era că norul de praf fusese stârnit nu de soldați ci de uriașa „pleavă socială” (servitori, femei ușoare
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
pleavă socială” (servitori, femei ușoare, hamali etc.) care însoțea de obicei armatele în evul mediu. Crezând că îi scapă o victorie atât de dorită, Talbot n-a mai dat curs prudenței sale obișnuite și a poruncit atacul. Abia ajunși în preajma taberei franceze, pe care o credeau deja părăsită, englezii au avut neplăcuta surpriză să constate că parapeții erau apărați de mii de arcași și de sute de tunuri. Era prea târziu ca Talbot să mai dea semnalul de retragere. Cum contele
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
considerată drept un păcat grav, n-au constituit un obstacol. Romeii au mai încercat o dată să incendieze flota latină cu ajutorul vaselor incendiare, însă, iarăși, fără succes. A început luna aprilie. De pe zidurile orașului se vedeau bine pregătirile pentru asalt din tabăra cruciaților. Faptul că oștirea europeană de 20 000 de oameni s-a decis să asalteze un oraș excelent fortificat, cu o populație uriașă (în capitală se aflau nu mai puțin de câteva zeci de mii de bărbați apți să poarte
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
rezidențiat grupa specialităților chirurgicale (anii 2004-2007) și au devenit rezidenți în specialități precum Chirurgie Generală, Chirurgie Pediatrica, Obstetrică-Ginecologie, Ortopedie și Traumatologie, Chirurgie Orto-Maxilo-Faciala, Neurochirurgie, Urologie, Chirurgie Toracica. La nivel internațional, SSCR începe să devină cunoscută odată cu organizarea ediției 2009 a taberei de chirurgie din Constantă. SSCR este o organizație care promovează competența și performanța. Prin manifestările pe care le-a organizat sau încearcă să le organizeze, SSCR tinde să crească calitatea educației medicale românești, dar în special calitatea pregătirii individuale a
Societatea Studențească de Chirurgie din România () [Corola-website/Science/316719_a_318048]
-
Araújo mai amintea "„disputa nu se referea doar la locația sediului ci și la obiectivele clubului - spre deosebire de cei din Campo Grande, ceilalți considerau activitățile sociale prioritare celor sportive”". Această perioadă tulbure ar fi putut cauza o rupere între cele două tabere. José Gavazzo a fost primul care a abandonat clubul inițial, însoțit de circa două duzini de membri, printre care și José Alvalade, care a declarat: "„Am să-l iau pe bunicul meu de partea mea iar el îmi va da
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
Turturele” (T4), precum și în parcuri, un exemplu fiind Parcul Herăstrău din București. Toate formațiile din acea vreme concertau vară la Costinești, iar Harap-Alb nu a făcut excepție. Gabi Nacu își amintește că una din reprezentațiile trupei s-a ținut în tabăra de la Costinești. În afara celor câteva piese proprii, Harap-Alb cântau în acea perioadă multe preluări după Thin Lizzy, AC/DC ș.a. La sfârșitul lui 1979, Criști Minculescu și Anton Hașiaș părăsesc Harap-Alb pentru a se alătura lui Nuțu Olteanu și Nelu
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
paramedic la acordarea de prim ajutor soldaților cartiruiți în Tirol. De asemenea, ca student si apoi ca tânăr medic în anii 1915-1917 Iacob Levi a cunoscut de aproape problemele refugiaților din Tirolul de sud (Trentino-Alto-Adige) care au fost adăpostiți în tabăra din Mitterndorf an der Fische.Împreună cu un psiholog italian a elaborat un program cu propuneri vizând ameliorarea condițiilor de trai ale refugiaților și l-a trimis unui ministru din cabinetul austriac. Eforturi asemănătoare a facut si în tabăra de refugiați
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
adăpostiți în tabăra din Mitterndorf an der Fische.Împreună cu un psiholog italian a elaborat un program cu propuneri vizând ameliorarea condițiilor de trai ale refugiaților și l-a trimis unui ministru din cabinetul austriac. Eforturi asemănătoare a facut si în tabăra de refugiați de la Žilina, pe teritoriul Slovaciei de azi. În timpul liber a frecventat cafenelele literare din Viena, ca de exemplu cafeneaua Herrenhof. Acolo a cunoscut pe multi dintre oamenii de cultură care au făcut faima Vienei imperiale. Împreună cu Franz Werfel
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
inventator, în 20.12.1936, Ion Bungescu a devenit membru corespondent al Academiei de Științe din România iar în 05.06.1943 a devenit membru titular al acesteia, în Secțiunea VII - Geniu militar. În memoria acestei personalități din domeniul artileriei, "Tabăra de Instrucție și Poligon de Trageri Sol-Aer - Capul Midia" a primit numele onorific de "General de brigadă Ion Bungescu".
Ion Bungescu () [Corola-website/Science/315016_a_316345]
-
pe socoteala dragostei conjugale pe care împăratul o avea acum pentru soția lui. Până și în cort, până și la masă, Alexios găsea fițuici injurioase, în care era sfătuit să trimită în gineceu pe această suverană a cărei prezență încurca taberele. Nimic nu l convingea. Din zi în zi prințul suferea tot mai mult influența Irinei. În vremea când exercita asupra lui Alexe Comnenul o influență atotputernică, Irina se asociase soțului ei pentru a întemeia un așezământ cucernic. În partea occidentală
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
fică cu Constantin Diogenes, rudă apropiată a basileului; pentru fiul său Manuel, obținu cele mai înalte demnități. El primi comandamentul armatei din orient și în fruntea trupelor se distinse prin fapte strălucite. Mulțumită lui, numele Comnenilor devenea iar popoular în tabere și Ana Dalassena surâdea speranțelor sale, când deodată tânărul general căzu greu bolnav în Bitinia. La această veste, mama înspăimântată aleargă în grabă la căpătâiul fiului său; printr-o supremă sforțare de voință, Manuel, aproape mort, se ridică din pat
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
lor, căsătoriră pe Isac, șeful casei cu o vară a împărătesei Maria de Alania și puțin după aceea i se dădu comanda supremă a armatei din orient, pe care odinioară o avusese fratele său Manuel. Isac luă cu el în tabără pe fratele său mai mic, Alexios I Comnen. Alexe avea să se remarce ca un bun general în lupta împotriva răzvrătitului Roussel de Bailleul pe care îl învinge și îl ia prizonier. Puțin după aceasta se ridică împotiva lui Mihail
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
forțară lucrurile și jucară ultima carte. În noaptea de 14 feb 1081, Isac și Alexe, întovărășiți de principalii lor partizani, fugiră din capitală și având grijă să pună mâna pe caii din grajdurile imperiale, ajunseră, fără, a fi urmăriți, în taberele armatei din Tracia. Plecarea lor fu așa de grăbită și fuga lor așa de rapidă, că trebuiră să lase în urmă toate femeile din familia lor. Îndată Ana Dalassena își regăsi toată energia ei obișnuită. Ca femeie inteligentă ce era
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
însoțească. Și cu mare îngrijorare toate aceste femei așteptară sfârșitul evenimentelor. Ele nu avură de așteptat multă vreme. Conjurații cărora Cezarul Ioan Ducas le adusese sprijinul numelui și averile sale, se pregătea să le elibereze. Fără întârziere, ei proclamară, în tabăra de la Schiza, pe Alexe Comnen împărat, în favoarea căruia fratele mai mare, Isac renunțase cu generozitate, apoi înarmați, merseră asupra capitalei. În urma confruntărilor de pe străzile din Constantinopol, Botaniates pierde și Alexios I Comnen devine împărat. Ana Dalassena putea fi fericită: fiul
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
cântecul în fiecare seară la ora 21:55, exact înainte de finalul emisiunii. Postul era recepționat și de trupele aliate plasate în zona Mării Mediterane, astfel că în scurt timp a devenit cântecul favorit al tuturor soldaților din zonă, indiferent de tabăra în care se găseau. Una dintre primele variante ale cântecului în limba engleză a fost înregistrată de Anne Shelton, însă imediat după aceea i-au urmat mai multe cover version. La sfârșitul anior '40 și începutul anilor '50, Marlene Dietrich
Lili Marleen () [Corola-website/Science/315101_a_316430]
-
(n. la Beaune, în 1721 - d. în 1804, la "castelul Mimande", la Chaudenay (Saône-et-Loire)) a fost un senior de Mimande, "mareșal de tabără" francez. "" s-a născut la Beaune, în anul 1721. Era fiul cel mare al lui "Charles Viénot de Vaublanc", cu reședința la Beaune, (născut la 16 martie 1684) și al soției acestuia, "Philiberte Janel", cu care se căsătorise în 1719
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași zi primește o pensie de "2.800 de livre". Este admis la "retragere" în anul 1792. "Charles Viénot de Vaublanc" a murit în 1804 la "castelul Mimande" de la Chaudenay (Saône-et-Loire). "Charles Viénot de
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
Clerics, Trick Pony, Danny Dean și The Homewreckers (un trio de muzică country influențat atât de muzică rockabilly cât și de stilul honky-tonk), The Reverend Horton Heat, Rattled Roosters și Royal Crown Revue au avut de asemenea succes în ambele tabere. Încă există scene rockabilly active în multe dintre orașele importante ale Statelor Unite, în special pe coasta de vest, fiind de menționat festivaluri importante precum festivalul Viva Las Vegas, Hootenanny și festivalul de pe coasta de est, The Rebel Weekend. Fanii rockabilly
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
Cântecul acesta îl va cânta cu ocazia tuturor protestelor la care participă în această perioadă. Baez se alătură lui Martin Luther King Jr. în marșul său din 1965 între Selma, Alabama și Montgomery, Alabama, cântându-le celor ce mărșăluiau în tabăra din orășelul St. Jude, înaintea zilei în care trebuiau să ajungă în Montgomery. Devenind tot mai vizibilă în cadrul marșurilor pentru drepturile civile, artista devine din ce în ce mai vocală în ceea ce privește dezacordul ei în privința războiului din Vietnam În 1964, își exprimă în mod public
Joan Baez () [Corola-website/Science/315176_a_316505]
-
între care și Sandro, în vârstă de 10 ani, au fost îmbarcați în iulie 1946 din portul Napoli pentru a emigra în Palestina. Ajuns la Haifa, Sandro și ceilalți copii au fost reținuți de englezi pentru o perioadă scurtă la tabăra de arest de la Atlit iar de acolo au fost transferați în kibutzul Ramat David. În primii ani ai șederii în Palestina, copiilor, crescuți în Italia ca romano-catolici (și părinții lor se convertiseră la catolicism) nu le-a fost ușor să
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]