167,887 matches
-
și se îndreaptă către pădurea Krakovski (Krakovski gozd) lângă granița cu Croația. Întâlnește însă o blocadă slovenă lângă orașul Krško și este înconjurată de forțele STO. Între timp, conducerea JNA a cerut permisiunea de a schimba ritmul operațiunilor sale. Ministrul apărării Veljko Kadijević a informat cabinetul iugoslav că primul plan al JNA - o operațiune limitată de a asigura punctele de frontieră ale Sloveniei a eșuat și că era momentul pentru a pune în mișcare planul de rezervă, adică o invazie la
Războiul de Zece Zile () [Corola-website/Science/316486_a_317815]
-
satul Vama, în care se povestește despre salvarea satului și a locuitorilor de către o vămeancă, care și-a abandonat în pădure copilul care plângea și i-a anunțat pe locuitorii satului de venirea tătarilor, pentru ca aceștia să ia măsuri de apărare. În timpul războiului turco-austriac, izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului Carol al VI-lea de Habsburg (1711-1740) trecuseră în țările române, dorind să le scoată de sub stăpânirea otomană. La data de 25 noiembrie 1716, trupele austriece ocupaseră Bucureștiul și, cu ajutorul
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
datorate, în bună parte, influenței creației populare și mai ales oralității, ca în Banat, Transilvania și Bucovina. Alături de cântecul popular, cântarea bisericească a constituit al doilea izvor al fenomenului sonor muzical pe pământul românesc și o pârghie de nădejde în apărarea conștiinței etnice. Și, ceea ce este și mai important, e faptul că el a rămas fidel acestui filon muzical până astăzi. Încă din cele mai îndepărtate secole muzica a ocupat un loc important în structura spirituală a poporului român. Această artă
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
au ridicat voci care au susținut ca ar fi bine ca el să mulțumeasca pentru că i se dă posibilitatea să fie membru în Knesset. La aceasta a reacționat poetul Nathan Alterman, în rubrica sa din ziar "A șaptea coloană" , luând apărare drepturilor lui Tubi în versurile intitulate „Hanezifá beTufik Tubi” („Mustrarea lui Tufik Tubi”). În 1956 împreună cu colegul său Meir Vilner, bucurându-se amândoi de imunitate parlamentară, a dezvăluit în Knesset mărturii pe care le-a adunat de la persoane rănite în
Tawfik Tubi () [Corola-website/Science/322340_a_323669]
-
de la Haga l-a găsit vinovat pe Šljivančanin de „complicitate la torturarea prizonierilor” și l-a condamnat la 5 ani de închisoare. Totuși, el a fost achitat pentru acuzația de crime împotriva umanității, deoarece Curtea a considerat că Forțele de Apărare a Teritoriului și paramilitarii sârbi locali au comis asasinatele. Cu toate acestea, Šljivančanin, ca ofițer JNA, nu a împiedicat molestarea prizonierilor de către forțele sârbe locale. Sentința a stârnit revolta publicului și presei din Croația, liderii politici croați protestând cu vehemență
Veselin Šljivančanin () [Corola-website/Science/322359_a_323688]
-
16 august 1937, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, constructor fiind antrepriza "Inginer Emil Prager". În 29 august 1948, prin Decretul nr. 1803 al Prezidiului M.A.N., "Școala Superioară de Război" a fost desființată, cu motivarea lui Emil Bodnăraș, ministrul Apărării Naționale, că este o "instituție învechită și depășită de mersul evenimentelor", iar în locul ei, pentru pregătirea superioară și politică a cadrelor armatei s-a înființat "Academia Militară". În 14 septembrie 1949, prin Decretul nr. 371 al Prezidiului M.A.N.
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Forțelor Armate, cu cinci facultăți: Facultatea de arme întrunite și tancuri; Facultatea de arme (artilerie terestră, artilerie a.a., chimie, geniu, transmisiuni, aviație); Facultatea militară politică; Facultatea tehnică militară și Facultatea de servicii. În anul 1976, prin Hotărâre a Consiliului Apărării, s-a reînființat "Facultatea Politică Militară", ce avea ca obiectiv pregătirea specialiștilor-ofițeri cu studii militare superioare în domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
domeniul activității educative din unități, mari unități și comandamente. În 17 mai 1990, pin Hotărârea Guvernului României nr. 550 activitatea de învățământ din Academia Militară a fost reorganizată, precizându-se că aceasta ""este o instituție de învățământ superior subordonată ministrului Apărării Naționale și pregătește ofițerii-studenți pentru a deveni comandanți și ofițeri în statele-majore (...)"". Prin aceeași hotărâre, s-a reînființat Academia Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Tehnică Militară, ca instituție separată de Academia Militară. În 23 aprilie 1991, prin Hotărârea Guvernului României nr. 305, Academia Militară a primit o nouă denumire: "Academia de Înalte Studii Militare". La 1 februarie 1992 a fost înființat Colegiul Național de Apărare, ca structură distinctă în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, reprezentând forma postuniversitară pentru pregătirea politico-militară în domeniul strategiilor de securitate și apărare națională a persoanelor militare și civile. După numai 6 luni, prin Hotărârea Guvernului nr. 438 din 5 august
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
o nouă denumire: "Academia de Înalte Studii Militare". La 1 februarie 1992 a fost înființat Colegiul Național de Apărare, ca structură distinctă în cadrul Academiei de Înalte Studii Militare, reprezentând forma postuniversitară pentru pregătirea politico-militară în domeniul strategiilor de securitate și apărare națională a persoanelor militare și civile. După numai 6 luni, prin Hotărârea Guvernului nr. 438 din 5 august 1992, Colegiul Național de Apărare a devenit o instituție separată de Academia de Înalte Studii Militare, coordonată de un comitet consultativ, având
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Academiei de Înalte Studii Militare, reprezentând forma postuniversitară pentru pregătirea politico-militară în domeniul strategiilor de securitate și apărare națională a persoanelor militare și civile. După numai 6 luni, prin Hotărârea Guvernului nr. 438 din 5 august 1992, Colegiul Național de Apărare a devenit o instituție separată de Academia de Înalte Studii Militare, coordonată de un comitet consultativ, având ca președinte pe secretarul de stat și șef al Marelui Stat Major. La 1 decembrie 1993 s-a înființat "Colegiul Superior de Stat
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Înalte Studii Militare, pentru perfecționarea pregătirii postacademice la nivel strategic, intercategorii de forțe ale armatei. În data de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în "Universitatea Națională de Apărare", pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de "".
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
de 28 august 2003, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1027, denumirea Academiei de Înalte Studii Militare a fost schimbată în "Universitatea Națională de Apărare", pentru ca în data de 25 august 2005, prin Hotărârea de Guvern nr. 969 Universitatea Națională de Apărare să primească denumirea de "".
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” () [Corola-website/Science/322388_a_323717]
-
Forțele de Apărare a Teritoriului (TO) au fost o parte separată a forțelor armate ale fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Forțele de Apărare au acționat ca Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Forțele de Apărare a Teritoriului (TO) au fost o parte separată a forțelor armate ale fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Forțele de Apărare au acționat ca Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale oficiale. Fiecare stat constitutent al Iugoslaviei deținea propriile formațiuni militare de Apărare a Teritoriului, în vreme ce armata regulată a întregii federații
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
ale fostei Republici Socialiste Federative Iugoslavia. Forțele de Apărare au acționat ca Gărzi Patriotice, corespunzând în mare ca rol unei forțe militare de rezervă sau unor forțe paramilitare guvernamentale oficiale. Fiecare stat constitutent al Iugoslaviei deținea propriile formațiuni militare de Apărare a Teritoriului, în vreme ce armata regulată a întregii federații era Armata Populară Iugoslavă ("Jugoslovenska Narodna Armija" - JNA), care își menținea și ea propriile forțe de rezervă. Iugoslavia era un stat socialist, dar nu făcea parte din Blocul răsăritean. În 1948, ca
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
superior din punct de vedere calitativ și cantitativ. Poziționată strategic între două mari blocuri politico-militare, NATO și Pactul de la Varșovia, Iugoslavia a fost nevoită să-și dezvolte propria doctrină militară pentru un eventual Al Treilea Război Mondial. Prin promulgarea Legii Apărării Naționale din 1969, Iugoslavia a adoptat o doctrină militară a războiului total, numită "Apărarea Națională Totală" sau "Apărarea Populară Totală" (ONO). Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
politico-militare, NATO și Pactul de la Varșovia, Iugoslavia a fost nevoită să-și dezvolte propria doctrină militară pentru un eventual Al Treilea Război Mondial. Prin promulgarea Legii Apărării Naționale din 1969, Iugoslavia a adoptat o doctrină militară a războiului total, numită "Apărarea Națională Totală" sau "Apărarea Populară Totală" (ONO). Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să-i permită Iugoslaviei să-și mențină
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
de la Varșovia, Iugoslavia a fost nevoită să-și dezvolte propria doctrină militară pentru un eventual Al Treilea Război Mondial. Prin promulgarea Legii Apărării Naționale din 1969, Iugoslavia a adoptat o doctrină militară a războiului total, numită "Apărarea Națională Totală" sau "Apărarea Populară Totală" (ONO). Doctrina era inspirată de Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei împotriva ocupanților fasciști și a colaboratorilor lor din Al Doilea Război Mondial, și avea ca scop să-i permită Iugoslaviei să-și mențină sau eventual să-și
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
educația din școala elementară, continuând cu cea din licee, universități, organizații și companii, autoritățile pregăteau întreaga populație să se opună unei eventuale ocupări a țării și, în final, să o elibereze. În acest scop, s-a decis formarea Forțelor de Apărare a Teritoriului (TO) care să mobilizeze populația în cazul unei agresiuni. Continua pregătire de luptă a TO avea drept scop eliminarea etapelor de organizare și antrenament după începerea ostilităților. Forțele TO erau destinate să întărească trupele regulate ale Armatei Populare
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
pur și simplu pentru a-și impiedica inamicul să ocupe acest teritoriu. O astfel de acțiune ar fi fost considerată agresiune și i s-ar fi rezistat. Indiferent de ideologia sa, ocupantul ar fi fost considerat inamicul Iugoslaviei. Forțele de Apărare a Teritoriului au fost înființate în 1969, ca parte integrantă a doctrinei iugoslave a "Apărării Naționale Totale". Forțele TO erau alcătuite din civili bărbați și femei apți de luptă. Între 1 și 3 milioane de iugoslavi cu vârsta cuprinsă între
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
acțiune ar fi fost considerată agresiune și i s-ar fi rezistat. Indiferent de ideologia sa, ocupantul ar fi fost considerat inamicul Iugoslaviei. Forțele de Apărare a Teritoriului au fost înființate în 1969, ca parte integrantă a doctrinei iugoslave a "Apărării Naționale Totale". Forțele TO erau alcătuite din civili bărbați și femei apți de luptă. Între 1 și 3 milioane de iugoslavi cu vârsta cuprinsă între 15 și 65 de ani puteau lupta pe vreme de război în structurile TO ca
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
de război în structurile TO ca forțe neregulate sau de gherilă. Pe vreme de pace, însă, în jur de 860.000 de trupe TO beneficiau de pregătire militară și erau implicate în alte activități de acest gen. Conceptul Forțelor de Apărare a Teritoriului se baza pe unități mici de infanterie ușoară care să execute acțiuni defensive pe terenul local familiar lor. Peste 2000 de comune, fabrici și alte întreprinderi și-au organizat astfel de unități, care aveau scopul să lupte în
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
de infanterie ușoară care să execute acțiuni defensive pe terenul local familiar lor. Peste 2000 de comune, fabrici și alte întreprinderi și-au organizat astfel de unități, care aveau scopul să lupte în zonele lor de baștină, menținând producția de apărare locală esențială pentru efortul general de război. Trupele TO mai includeau și unități mai mari și mai bine echipate, cu responsabilități operaționale mai extinse. Batalioanele și regimentele TO operau în zonele de responsabilitate cu artilerie, armament antiaerian și un număr
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
unitățile TO aveau și misiuni navale. Ele operau îmbarcate pe canoniere, în sprijinul operațiunilor marinei militare. Unitățile TO erau destinate să apere unele zone costale strategice și facilități navale împotriva debarcărilor amfibii și a raidurilor inamice. De asemenea, Forțele de Apărare a Teritoriului dispuneau de scafandri antrenați pentru misiuni de sabotaj și alte operațiuni speciale. Forțele de Apărare a Teritoriului erau ajutate de faptul că majoritatea cetățenilor-soldați din alcătuirea lor fuseseră la un moment dat recruți ai Armatei Populare Iugoslave care
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]