20,565 matches
-
a avut ocazia să își dezvolte aptitudinile pentru necesare acestui efort. Printre cei ce s-au implicat în procesul creativ s-au aflat compozitorii Red One și Taio Cruz, cel din urmă participând și la un proiect adiacent al interpretei britanice Leona Lewis — aflată la aceeași casă de discuri ca și Ward — în acest sens cinci dintre înregistrările pregătite pentru ea având posibilitatea să ajungă în posesia artistului, conform informațiilor publicate de mass-media. Lansarea albumului a fost programată inițial pentru finele
Obsession (album) () [Corola-website/Science/321290_a_322619]
-
triburi nomade îi pun pe savanți în situații limită, din care singura cale de supraviețuire o constituie renunțarea la orgolii, împăcarea și munca în echipă. Prin intermediul lui sir John Murray și a boșimanului Mokum, Jules Verne prezintă fauna sud-africană. Vânătorul britanic ucide un hipopotam care le atacă ambarcațiunea în timpul traversării unui curs de apă, apoi un crocodil care amenință viața savantului rus Nikolai Palander. În continuare, participă la o vânătoare de elefanți, apoi la îndepărtarea unor lei care împiedicau accesul expediției
Aventurile a trei ruși și trei englezi în Africa Australă () [Corola-website/Science/321306_a_322635]
-
află că Nana Sahib este căutat de autorități. Între timp, după trecerea lor prin Varanasi, acesta din urmă a aflat de călătoria întreprinsă de Munro și de însoțitorii săi. Amanta lui Nana Sahib, prințesa din Bhopal, fusese ucisă de ofițerul britanic și astfel acesta caută acum răzbunarea. El îl însărcinează pe omul său fidel, Kalagani, să se apropie de Munro și să i-l dea pe mână. "Casa cu aburi", care și-a reluat drumul spre nord, găsește o zonă favorabilă
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
rolul ei fiind doar de a asigura un mijloc de transport prin care Jules Verne să exploreze India. Dacă nu pune accentul pe tehnologie "per se", autorul o folosește în schimb pentru a prezenta modul în care europenii tratează India Britanică, ei folosind acest teritoriu pentru a-și pune în practică excentricitățile. Astfel, este prezentat căpitanul Hod, care face parte dintr-un Club în care una dintre cerințe o constituie omorârea a 50 de tigri. Pe tot parcursul cărții, Hod încearcă
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
pe acesta și opera sa pe parcursul romanului (în special romanele "Ultimul mohican", "Vânătorul de cerbi" și "Preria"). Controlul exercitat de Marea Britanie asupra teritoriilor franco-canadiene este tot mai mare, iar asta duce la nemulțumirea populației. Un prim complot destinat înlăturării jugului britanic este dejucat după trădarea lui Simon Morgaz, unul dintre revoluționari. Gestul atrage oprobriul public asupra familiei sale, care este nevoită să-și piardă urma. După moartea lui Simon, soția lui Bridget renunță la numele de familie și-și crește cei
Familia fără nume () [Corola-website/Science/321316_a_322645]
-
Massachusetts Bay, în orașele Lexington, Concord, Lincoln, Menotomy (astăzi Arlington), și Cambridge, de lângă Boston. Bătăliile au marcat izbucnirea conflictului armat deschis între Regatul Marii Britanii și cele treisprezece colonii ale sale de pe continentul nord-american. Circa 700 de soldați din armata regulată britanică, sub comanda locotenent-colonelului Francis Smith, au primit ordine secrete să captureze și să distrugă proviziile militare despre care se știa că sunt stocate de milițiile din Massachusetts la Concord. Coloniștii au aflat, însă, cu mai multe săptămâni înainte de expediție, că
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Charlestown și Boston, declanșând asediul Bostonului. Ralph Waldo Emerson, în „Concord Hymn”, descrie primul foc de armă tras de coloniști la North Bridge ca fiind „împușcătura auzită în toată lumea”, deși nu a fost primul foc de armă al războiului. Infanteria britanică, poreclită de coloniști „tunicile roșii” (în ) și uneori „diavolii”, ocupaseră Bostonul încă din 1768 și fuseseră întăriți de forțele navale și infanteria marină regale pentru a pune în aplicare Legile Intolerabile, adoptate de Parlamentul Britanic cu scopul de a pedepsi
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
de armă al războiului. Infanteria britanică, poreclită de coloniști „tunicile roșii” (în ) și uneori „diavolii”, ocupaseră Bostonul încă din 1768 și fuseseră întăriți de forțele navale și infanteria marină regale pentru a pune în aplicare Legile Intolerabile, adoptate de Parlamentul Britanic cu scopul de a pedepsi Provincia Massachusetts Bay pentru Partida de Ceai de la Boston și pentru alte acțiuni de protest. Generalul Thomas Gage, guvernatorul militar al Massachusetts-ului și comandant al celor circa 3.000 de soldați britanici din Boston, nu
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
adoptate de Parlamentul Britanic cu scopul de a pedepsi Provincia Massachusetts Bay pentru Partida de Ceai de la Boston și pentru alte acțiuni de protest. Generalul Thomas Gage, guvernatorul militar al Massachusetts-ului și comandant al celor circa 3.000 de soldați britanici din Boston, nu avea control asupra zonelor din Massachusetts din afara Bostonului, unde implementarea Legilor dusese la escaladarea tensiunilor între majoritatea Whig insurgentă și minoritatea loialistă Tory. Planul lui Gage era de evitare a conflictului prin înlăturarea proviziilor militare ale milițiilor
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
între majoritatea Whig insurgentă și minoritatea loialistă Tory. Planul lui Gage era de evitare a conflictului prin înlăturarea proviziilor militare ale milițiilor Whig prin atacuri secrete, rapide și pe scară redusă. Această lupta pentru provizii a dus la un succes britanic și la și apoi la mai multe succese ale insurgenților într-o serie de ciocniri nu foarte violente, denumite "Powder Alarms". Gage se considera prieten al libertății și a încercat să-și separe îndatoririle de guvernator al coloniei de cele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
pregătire. Mai ales miliția din Lexington a început să se adune în acea seară, cu câteva ore înainte de a primi vești de la Boston. O poveste celebră susține că după căderea nopții, un țăran pe nume Josiah Nelson, a confundat patrula britanică cu niște coloniști și i-a întrebat: „Ați auzit cumva când or să iasă soldații?”, la care ar fi fost lovit în cap cu o sabie. Povestea datează, însă, de la o dată cu circa un secol mai recentă decât perioada, ceea ce sugerează
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
vor fi în siguranță față de perspectiva arestării imediate. Milițiile din Massachusetts strângeau, într-adevăr, arme, praf de pușcă și provizii la Concord, și o cantitate și mai mare în zonele vestice din Worcester, dar liderii rebeli au aflat că ofițerii britanici fuseseră observați examinând drumurile spre Concord. La 8 aprilie, Paul Revere s-a dus la Concord călare pentru a-i avertiza pe localnici că britanicii par să plănuiască o expediție. Localnicii au hotărât să desființeze depozitele, distribuind conținutul în orașele
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a-i avertiza pe localnici că britanicii par să plănuiască o expediție. Localnicii au hotărât să desființeze depozitele, distribuind conținutul în orașele din apropiere. Coloniștii știau și de misiunea din 19 aprilie, deși ea fusese ținută secretă de toți soldații britanici și chiar față de ofițerii misiunii. Există speculații nedemonstrate că sursa confidențială a acestor informații ar fi fost Margaret Gage, soția lui Gage, originară din New Jersey, care simpatiza cu coloniștii și avea relații amicale cu Warren. Între orele 9 și
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
drumul terestru din sud călare trecând istmul Boston și Great Bridge până la Lexington. Revere a dat instrucțiuni să se dea semnal la Charlestown după care a parcurs drumul nordic pe apă. A trecut cu barca râul Charles, trecând pe lângă nava britanică de război HMS "Somerset" ancorată. Traversările cu barca la acea oră erau interzise, dar Revere a acostat în siguranță în Charlestown și a continuat drumul călare până la Lexington, evitând o patrulă britanică și avertizând aproape fiecare casă de pe drum. Coloniștii
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
trecut cu barca râul Charles, trecând pe lângă nava britanică de război HMS "Somerset" ancorată. Traversările cu barca la acea oră erau interzise, dar Revere a acostat în siguranță în Charlestown și a continuat drumul călare până la Lexington, evitând o patrulă britanică și avertizând aproape fiecare casă de pe drum. Coloniștii din Charlestown au trimis și ei călăreți înspre nord. După sosirea în Lexington, Revere, Dawes, Hancock și Adams au discutat situația cu miliția adunată acolo. Ei credeau că forțele ce ieșeau din
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
aresta pe cei doi și că ținta era de fapt Concord. Lexingtonenii au trimis călăreți în localitățile din jur, iar Revere și Dawes au continuat pe drumul spre Concord însoțiți de Samuel Prescott. În Lincoln, s-au întâlnit cu patrula britanică a maiorului Mitchell. Revere a căzut prizonier, Dawes a căzut de pe cal, și doar Prescott a scăpat și a ajuns la Concord. Alți călăreți au fost trimiși și din Concord. Călătoria lui Revere, Dawes și Prescott a declanșat un sistem
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
aflate și la de Boston aflaseră de mișcările armatei în timp ce aceasta încă își descărca bărcile la Cambridge. Aceste avertismente timpurii au jucat un rol crucial pentru adunarea unui număr suficient de voluntari coloniali pentru a produce pierderi mari trupelor regulate britanice în acea zi. Adams și Hancock au fost transportați apoi în siguranță, întâi în actualul oraș Burlington și mai târziu la Billerica. Pe la orele serii, generalul Gage a convocat o ședință o ofițerilor la Province House. El i-a informat
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Pitcairn va fi ofițer executiv. Întrunirea s-a încheiat pe la orele 8:30 pm, după care Lord Percy s-a plimbat printre localnici în parcul Boston Common. Conform unei relatări, oamenii au început să discute despre neobișnuitele mișcări ale trupelor britanice din oraș. Când Percy l-a întrebat pe un om, acesta a răspuns: „păi, soldații n-o să-și atingă scopul”. „Ce scop?” ar fi întrebat Percy. „Tunul de la Concord”, i s-a răspuns. Auzind aceasta, Percy s-a întors repede
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
întors repede la Province House și a transmis informația generalului Gage. Uimit, Gage a dat ordine de a împiedica ieșirea curierilor din Boston, dar era prea târziu pentru a-i împiedica pe Dawes și pe Revere să plece. Trupele regulate britanice, circa 700 de infanteriști, proveneau din 11 dintre cele 13 regimente de infanterie ale lui Gage. Pentru expediție, maiorul John Pitcairn a comandat zece companii de infanterie ușoară de elită, iar locotenent-colonelul Benjamin Bernard a comandat 11 companii de grenadieri
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
și companie avea să se dovedească problematică. Britanicii au început să-și trezească soldații la 9 pm în noaptea de 18 aprilie și i-au adunat pe malul apei în capătul vestic al Boston Common la ora 10 pm. Marșul britanic înspre și dinspre Concord a fost dezorganizat de la început și până la sfârșit. Colonelul Smith a întârziat, iar operațiunile de încărcare a bărcilor nu au fost organizate, rezultând confuzie în zona de pregătire. Bărcile utilizate erau barje navale atât de înghesuite
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în piață. Maiorul Pitcairn a sosit din urmă și și-a condus cele trei companii spre stânga și i-a oprit. Restul companiilor conduse de colonelul Smith se aflau încă pe drum, la distanță mai mare, înspre Boston. Un ofițer britanic, probabil Pitcairn, dar relatările nu sunt sigure (ar fi putut fi și locotenentul William Sutherland), a trecut în față, și-a ridicat sabia, și a cerut mulțimii adunate să se împrăștie, și le-ar fi cerut și: „puneți armele jos
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
depus armele. Atât Parker cât și Pitcairn le-au ordonat oamenilor lor să nu tragă, dar s-a tras, totuși, dintr-o sursă necunoscută. Conform unui voluntar din miliția lui Parker niciun american nu a tras cu muscheta în fața trupelor britanice. Britanicii au avut o singură victimă, rănită ușor, fapt coroborat cu o depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că primul foc a fost tras de un colonist privitor de după un tufiș
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
depoziție a caporalului John Munroe. Munroe a declarat: Unii martori dintre trupele regulate au raportat că primul foc a fost tras de un colonist privitor de după un tufiș sau de după colțul unei taverne. Unii martori au relatat că un ofițer britanic călare ar fi tras primul. Ambele părți au căzut de acord că primul foc nu a venit de la niciunul din cei care stăteau față în față. În Lexington s-au ivit apoi speculații că un anume Solomon Brown ar fi
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
a avansat teza că ar fi fost mai multe focuri de armă aproape simultane. Istoricul Mark Urban afirmă că britanicii s-au năpustit înainte cu baionetele pregătite într-o manieră indisciplinată, provocând câteva focuri răzlețe ale voluntarilor. Ca răspuns, trupele britanice, fără ordin, au tras o salvă devastatoare. Această lipsă de disciplină a trupelor britanice a avut un rol-cheie în escaladarea violențelor. Pe atunci nimeni nu știa, și nu se știe nici azi cu siguranță, cine a tras primul foc de
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Istoricul Mark Urban afirmă că britanicii s-au năpustit înainte cu baionetele pregătite într-o manieră indisciplinată, provocând câteva focuri răzlețe ale voluntarilor. Ca răspuns, trupele britanice, fără ordin, au tras o salvă devastatoare. Această lipsă de disciplină a trupelor britanice a avut un rol-cheie în escaladarea violențelor. Pe atunci nimeni nu știa, și nu se știe nici azi cu siguranță, cine a tras primul foc de armă al Războiului de Independență al Statelor Unite. Martorii oculari au descris mai multe focuri
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]