21,524 matches
-
cadă pe panta viciilor. Dumitru Solomon schimbă radical destinul personajului. De la prima sa apariție, Eurites, fiul lui Anytos, care nu și-a declarat încă identitatea, constată că raționamentele lui Socrate cu privire la gradul de dificultate al diferitelor meserii reprezintă o aiureală curată (p. 37). În pofida interdicției paterne, el a venit să ia lecții de la filosof fiind dornic să cunoască lumea și este dezamăgit când acesta îi spune : nu te pot ajuta decât să te cunoști pe tine însuți (p. 37). Agitat de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de inși ce vor s-o otrăvească și s-o omoare, un stârv intrat nu atât în putrefacție fizică... da, da, cât mai ales mintală (I, p. 615). Romanița îi prezintă mamei avantajele unui sanatoriu unde ar primi zilnic rufe curate, i s-ar aduce mâncarea în cameră și nu ar fi deranjată, dar Marghioala susține că nu e bolnavă ca să aibă nevoie de astfel de îngrijiri și respinge liniștea de la spitalul de nebuni (II, p. 623). Remarcând că, de la misteriosul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tângui, motorul, ca să zic așa, acțiunilor tale nu e iubirea, ci ura... (V, p. 681). Analiza corectă nu îl face să prevină gestul celei care își străpunge cu sabia rivala reproșându-i apoi soțului că și-a păstrat mereu mâinile curate și s-a mulțumit să profite de pe urma faptelor comise de ea : Tu doar te-ai ghiftuit din crimele mele ! (V, p. 682). Cu o bruscă intuiție, Ionel o întreabă dacă ar fi în stare să-și omoare și copiii. Necruțătoare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât literatura despre castelul Bran este bogată, dar nu întotdeauna acordă atenția cuvenită ansamblului, adică întregii depresiuni, din punct de vedere istoric, peisagistic și poate cel mai mult potențialului său turistic. În același timp, informația recentă, conform căreia cel mai curat aer din România ar fi în spațiul Branului de sus, adică în Fundata și Șirnea, ambele fiind legate între ele prin Drumul Carului, mi-au oferit un argument suplimentar să mă aplec cu sârguință asupra prezentei încercări. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
și de hârtie, din Zărnești, care deja avea o bună tradiție în regiune. Mulți dintre tinerii din satele brănene au renunțat la profesiile tradiționale oierit, tăietori de lemne în pădure însușindu-și meserii moderne, mai bănoase și, poate chiar mai curate. Unii dintre ei au plecat definitiv, profitând de libertatea de mișcare în interiorul României Mari, au devenit muncitori la fabricile din Zărnești, Tohanul Vechi sau Brașov. Au fost și cazuri de trecere la rudele lor din depresiunea Dâmboviței. Alții și-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aflase, Dumnezeu știe de unde, că pe aici a fost cândva capăt de țară și au cugetat că ar fi locul potrivit pentru ei să-și aranjeze un "culcuș modest", unii demnitari județeni de mâna a doua, oricum nu toți foarte curați, chiar și un "om de afaceri" ne -a pricopsit cu un kitch-monstru de un bicolor violent, care mai apoi a locuit mai mult în pușcărie decât în opera lui sinistră, acum vândută, probabil, unei persoane distinse și destul de sărmane. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
compoziția aerului. Fără îndoială că în regiunea satelor Ciocănești și Iacobeni, cu abundență de păduri de brad, cu o rețea hidrografică numeroasă și cu un relief înconjurător ale cărui înălțimi trec de 1700-1900 m., aerul trebuie să fie mult mai curat și ozonificat, decât în regiunea Rădiului (Fălciuă unde apa este săracă, pădurea pâlcuită și unde vânturile ridică vara nouri groși de praf. Este de presupus apoi că și apa potabilă diferă mult între cele două regiuni. La Ciocănești și Iacobeni
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
iă din coconii noștri, or(i) dintralt niam, să aibă a da și a întări Sfânta Episcopie.Iar carele va strica danie și întăritura noastră acela să fie neertat de D(o)mnul D(u)mnezeu și de Pre(a)curată Maica sfintii Sali și de [............]. 7184 dec(embrie) 28, Iași D.A.N.I.C., Fond Manuscrise, nr. 545, f. 4v-5; Mențiune în Melchisedec Ștefănescu, op. cit., p. 141, care îl datează la 28 decembrie 1676; Mențiune în C.D.M., vol. III, p. 519, nr. 2508
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Samuel Smiles 287. „Se poate spune despre cărți că ele sunt dotate cu o natură nemuritoare; ele durează mai mult decât orice produs uman.” Samuel Smiles 288. „Cărțile cele bune - și anume cele bune pentru toate timpurile... sunt o societate curată a celor într-adevăr aleși și puternici ai pământului.” John Rușkin 289. „Toate cărțile se pot împărți în două grupuri: cărțile pentru o oră și cărțile pentru tot timpul.” John Rușkin 290. „O carte e o fereastră spre lume. Mai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
jignește, Iar comandantul oastei de-o glumă nu roșește. Așa cum râzi când joacă Latinus sau Thymele, La fel citește, Cezar și versurile mele. Nici cenzorul prea aspru cu râsul nu se-arată; Nerușinat mi-e scrisul, dar viața mea-i curată.” Marțial 612. „Citind aceste versuri, găsi-vei printre ele Și bune și mai slabe, și foarte multe rele; Avitus, eu ți-oi spune cinstit, nu pe departe, Că doar așa, nu altfel, se poate scrie-o carte.” Marțial 613. „Mi-
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
tinerei femei un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie ia poziție de drepți și salută militărește, gen George W. Bush, ducându-și mâna la un chipiu imaginar: "Gata, șefule!" Bărbatul deschide o carte și începe să bâiguie un text nesfârșit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întors la viața de celibatară, ceea ce, "pe cuvântul meu", nu-i ieșise deloc rău. Vine singură la spital, se întoarce singură acasă, trăiește singură. Dimineața, bătrâna doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A doua zi, în timpul unei scurte plimbări de înviorare pe coridor, o infirmieră tânără, al cărei chip nu-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna V.?" "Da, de ce?" Pentru că, acum câtva timp, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
găsit o slujbă, ajută un domn bătrân, care merge greu, cu un baston, să-și facă târguielile. Ea împinge căruciorul, potrivindu-și mersul ușor cu pasul lent și nesigur al bătrânului domn. A crescut mult. E deja o fetișcană. Îmbrăcată curat, poartă părul împletit într-o coadă pe spate. Florentina dispăruse, altă fată îi luase locul la intrarea în supermarket. "Unde e sora ta?" "Acolo." "Dar nu e ea." "Ah, vorbești de Florentina. S-a măritat. Bărbatul ei lucrează în clădire
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
apăreau din profil. Totul pe fundalul mării și aducând puțin a Rousseau Vameșul. "Nel a imortalizat un moment istoric, spuse Filip, întâlnirea noastră pe plajă." Și lăudă execuția tabloului. Pietricelele fixate cu ipsos își păstreaseră culorile frumoase, totul era lucrat curat, fără greș: "O adevărată operă de artist!" În clipa aceea, bătu cineva la ușă. Tăcere și teamă să nu-l vadă apărând pe vameș. Lillișu, cu obrajii înroșiți de căldura din bucătărie, se duse să deschidă: Panaiota și Grig își
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a ei, o altă viață decât a ei. Nu are nicio importanță, scrisul rămâne o lucrare asupra ta înseți și, ca atare, nu e scutit de egoism. Comisia îi dădu bursa pe loc. Nevoiașă și merituoasă, avea dosarul cel mai curat pe care un apostol al înnoirii l-ar fi putut ține vreodată în mână. Dacă nici Margareta nu va merge la studii în Uniunea Sovietică, atunci cine să meargă? Vremurile aveau nevoie de puritate pentru a o lua de la capăt
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mii de nuci au revenit fiecărui frate călugăr în acea toamnă și câte vedre de prune uscate, care era prețul de vânzare la nuci și la prune, cât ulei de nuci s-a putut obține și câte ocale de ulei curat a revenit fiecărui membru al obștii. Este un pasaj care impresionează nu numai prin acuratețea memoriei (de altfel, starețul Paisie era cunoscut pentru memoria sa extraordinară) dar și prin importanța pe care autorul o acordă unor astfel de amănunte, într-
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
mai oferi justificări de tot felul, reclamațiilor de la vecini le-am răspunde cu un zâmbet tăcut, iar reclamele am alege să le ignorăm, anul nostru drag, pe care singuri am ales să-l întâmpinăm cu atâta bucurie, ar rămâne mai curat, mai pur, fraged și delicat ca primele sale zile. Sfântul Isaac Sirul spunea că „tăcerea este o taină a vremii viitoare, pe când cuvintele sunt numai unelte ale acestui pământ”. Tăcerea este ea însăși un mod de comunicare, nici pe departe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nu este întotdeauna străin de politică. În fapt, alături de un cinematograf noir care în țările democratice urmărește să denunțe tarele și nedreptățile sociale, există și o producție care încearcă să mascheze aceste realități și să prezinte publicului imaginea unei lumi curate și fără probleme. Acest lucru se petrece chiar în Italia și Germania unde realizările explicit politice sînt excepții într-o producție cinematografică care urmărește în primul rînd recreerea realității. Efectul acestor diferite strategii de "impregnare" ideologică asupra publicului nu este
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Moldovei, cu problemele altei epoci, de departe lipsite de drumurile care duc prin celălalt spre sine sau prin sine spre celălalt, el care dorea să fie cunoscut firesc și obișnuit, "fără silire și fățuire" pentru ca chipu-i să rămână mereu curat, pe cât "cuvința lumească" îi îngăduie, eu trăind banal și într-o criză de voință de a ieși din dezordinea înconjurătoare, după opinia cam îndrăzneață a unor contemporani de-ai mei, comandată de nu știm cine și de unde! Facem amândoi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
care coordonează aceste instituții au și trebuie să aibă credința în deschideri de drumuri, cu pas sigur, fără ezitări, abisurile neînspăimântându-i, oboseala nu le încetinește ritmul și povara responsabilităților. De la ei se așteaptă cărările de creastă, unde se respiră aerul curat și înviorător. Instituțiile noastre culturale sunt repere ale comunității, ele vin în întâmpinarea oamenilor de azi, adesea debusolați de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să credem că iubirea pentru educație și cunoaștere este secretul reușitei în cele mai multe cazuri, că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum incompatibilă cu sfera culturii, pentru că are în vedere alte reguli de dezvoltare. Spiritul mercantil, ideea de comerț calcă cu o talpă nu prea curată pe covorul frumos al artei și al naturii. Urmele negre deranjează instinctul creator, imaginația, talentul și sentimentul artistului. Exactitatea fugărește misterul, fără mister nu există poezie adevărată. Iată o frază uimitoare: nimic nu este mai puțin poetic decât o șosea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de complementarități în care ritmul interior al omului se acorda cu cel al înaintașilor pentru că "orice ieșean crede că descinde oleacă din Ștefan cel Mare, oleacă din Eminescu și încă oleacă din Junimea", cum întâlnim această exprimare într-un limbaj curat moldovenesc în Masa umbrelor a lui Ionel Teodoreanu. Ne-am dori și azi poate prietenia care se cultiva în epocă, cea mai împlinită formă a virtuții, a umanului, legătura de afecțiune, de tandrețe, simpatie și respect ridicate la rang de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și demnitate. Poate ne-am dori și sentimentul fericirii în percepția de altădată, desigur precară și ea dacă ne gândim că ținea de șansă, de hazard, o luăm în calcul însă pe cea ca stare durabilă de satisfacție și fior curat. Starea de fericire a ieșeanului se îndreaptă mai mult spre înțelegere și virtute, spre altruism, prietenie și idealul care ține de contemplare, imaginație, morală. Unii au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
din stilizarea imaginilor pământene. Ne înfrumusețăm viața în măsura în care știm să ne înconjurăm de cărți ca într-o armonie paradisiacă. PORNIND DE LA ISTORICUL TURN AL GOLIEI Am dormit rău în noaptea asta. Deschid fereastra cât e de mare, lumina și cerul curat intră năvalnic peste mine. Se anunță o zi frumoasă, una dintre cele care te înalță din prăbușire și redau dorul de viață. De la înălțimea Turnului, marele oraș pare ca o navă care înaintează lin și monoton prin timp. Toți privitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]