17,002 matches
-
risipind vechea zidire a limbii românești, pentru a părea că tot zic ceva, pentru a simula o cultură care n-o au și o pricepere pe care natura n-a voit să le-o deie"239. În acest context, eforturile jurnalistului privind cultivarea limbii române literare se înscriu în cadrul mai general al luptei împotriva "formelor fără fond" și a exceselor pe care le generează acestea. Individualitatea limbajului publicistic eminescian este conferită și de recursul permanent la creația populară, paremiologia românească reprezentând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sa de poezii populare; pentru altele nu avem însă nici o informație documentară. Sunt preluate, evident, din alte colecții sau din vorbirea curentă"240, apreciază D. Vatamaniuc. Nici exemplele pe care le pune la dispoziție epica populară nu sunt neglijate de jurnalist care recurge la versuri din baladele populare pentru a discredita declarațiile adversarilor politici. Literatura cultă este valorificată de Eminescu în ilustrarea concepțiilor politice, iar apelul la fragmente literare edificatoare devine o practică constantă a scrisului jurnalistic eminescian. "Poetul pune în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistică și de la publicistică la poezie, proză și teatru. Publicistica sa este deopotrivă opera ideologică și poetică în care demersul critic se susține pe literatura română și universală, precum și pe științele aplicative"241. În tratarea problemelor economice, istorice, filosofice, politice, jurnalistul recurge la surse documentare de prestigiu, remarcându-se prin ușurința cu care abordează domenii dintre cele mai variate. Conștient de funcția paideică a presei, de potențialul instructiv al acesteia, gazetarul își însoțește excursul jurnalistic cu numeroase comentarii metatextuale. În acest
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe de altă parte de prejudecata că această parte a creației ar afecta imaginii geniului eminescian. Fenomenul receptării critice a publicisticii eminesciene a înregistrat de-a lungul timpului atitudini variate. Atunci când nu face obiectul unor interpretări în marginile textelor, articolele jurnalistului oferă prilejul unor anexări ideologice generate de obiectivele de legitimare ale autorilor. O tendință manifestă constă în proliferarea unor judecăți de valoare radicale (reacționarism, antisemitism, naționalism extremist ș.a.), generate, în mare parte, de eludarea orizontului istoric al epocii eminesciene. În
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale autorilor. O tendință manifestă constă în proliferarea unor judecăți de valoare radicale (reacționarism, antisemitism, naționalism extremist ș.a.), generate, în mare parte, de eludarea orizontului istoric al epocii eminesciene. În zilele noastre, remarcăm eforturile unor interpreți de a reabilita imaginea jurnalistului prin demersuri analitice integratoare, care raportează limbajul publicistic eminescian la limbajul presei românești din secolul al XIX-lea. Un alt curent de interpretare este reprezentat de analiza contrastivă a creației literare și a celei publicistice eminesciene, în scopul identificării zonelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lor în complementaritate și nu în regim concurențial. 4.3. Parametrii analizei hexadice Ca fapt de semnificare/resemnificare și de comunicare prin intermediul semnelor, publicistica eminesciană poate fi obiectul unei analize de tip situațional în măsura în care presupune un ansamblu de relații între jurnalist și publicul cititor, se derulează într-un context social-istoric distinct, recurge la mijloace de exprimare specifice și vizează finalități particulare. Demersul analitic are la bază opțiunea pentru un model situațional de dimensiuni medii, modelul hexadic, cu un număr de șase
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ideologică ce le modelează. Pornind de la premisa că un discurs este ideologic în măsura în care apără și promovează interesele unui grup, remarcăm că discursul politic este expresia ideologiei pe care o împărtășește emitentul politic, iar articolul de ziar, dincolo de obiectivitatea declarată a jurnalistului, poartă amprenta credințelor și valorilor acestuia. Ambele limbaje propun o lectură particulară a realității, modelată de intențiile/ interesele emitenților, iar constrângerile la nivelul modalităților de expresie și al conținuturilor vehiculate sunt rezultatul dimensiunii pragmatice a comunicării. Performate între o serie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru drepturile țărănimii, făcând din paginile de ziar oglinda uneia dintre cele mai dramatice epoci din istoria poporului român. Aplicarea modelului hexadic de analiză situațională urmărește descrierea parametrilor semiozei eminesciene și, ulterior, prin studiul de caz întreprins la nivelul ipostazelor jurnalistului, evidențierea impactului pe care îl are fiecare dintre variabile asupra ansamblului semnificativ al publicisticii. În desfășurarea analizei, avem în vedere cele șase coordonate ale acțiunii politice, indicate de Petru Ioan în Modelul hexadic în politologie 255: (1) comunicatorul sau agentul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursului politic. Reprezentarea parametrilor epistemologici specifici publicisticii eminesciene se realizează printr-un hexagon ai cărui poli și relații sunt prezentați în Figura 5. Asumarea limbajului politic eminescian ca obiect al analizei situaționale implică descrierea coordonatelor specifice situației de comunicare vizate: jurnalist, orizonturi ale receptării, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități și caracterizarea dinamicii relațiilor structurale și a impactului acestora asupra funcționalității procesului de semnificare. Întrucât limbajul este în esență tranzitiv, vom insista în analiza noastră asupra răspunsurilor, a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de manifestare a limbajului politic ca mijloc de expresie nu doar a raporturilor de forță din sfera politică, ci, mai ales, ca modalitate de explicitare/ reconfigurare a referențialului politic. Figura 5. Hexada limbajului politic eminescian 4.3.1. Ipostaze ale jurnalistului În ciorna unei scrisori rămasă în manuscris, adresată directorului unui ziar (probabil Iosif Vulcan), la începuturile sale pe tărâmul jurnalismului, Eminescu se prezintă spunând despre sine următoarele: Nu sunt scriitor de meserie, n-o zic asta ca să vă fac atenți
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ar fi pervertit scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica la adresa clasei politice. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți parametri ai semiozei eminesciene va fi analizat pe larg în studiul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți parametri ai semiozei eminesciene va fi analizat pe larg în studiul de caz de la sfârșitul acestui capitol. O perspectivă diacronică asupra ipostazei jurnalistului de-a lungul celor patru etape de activitate jurnalistică permite sesizarea unității și continuității opțiunilor și atitudinilor politice ale acestuia. În acest sens, textele debutului lasă să se întrevadă siguranța și virulența polemistului din articolele de mai târziu: "Ungurii nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poetului și chiar un element decisiv în declanșarea bolii de mai târziu. Fără a fi om politic, Eminescu prezintă și analizează mecanismele vieții politice românești din cea de-a doua jumătate a veacului al XIX-lea și, în această calitate, jurnalistul intră în dialog cu societatea contemporană și cu istoria, privește cu ochi critic moravurile politicienilor și propune soluții pentru situația economică și politică a țării. Articolele eminesciene oferă imaginea societății românești în pragul epocii moderne, a prefacerilor sociale, economice și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gazetarului (împlinită cel mai adesea în detrimentul poetului) viza aservirea mitului eminescian unor cauze străine atât textului originar, cât și creatorului său"262. Selecția tendențioasă a unor fragmente și coroborarea acestora cu diverse însemnări din manuscrise au condus la pervertirea imaginii jurnalistului Eminescu, prin anexarea unor etichete peiorative care s-au perpetuat de-a lungul timpului, împiedicând dezvoltarea unei relații autentice cu publicistica eminesciană. Interpretarea creației jurnalistice, fără raportare la contextul istoric al epocii și la specificul publicisticii românești din cea de-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a prejudecăților care au guvernat interpretarea textelor. Spațiu de o eterogenitate marcantă, publicistica eminesciană oferă terenul identificării de adevăruri ideologice pentru o serie de interpreți care, eludând determinările generice ale textului eminescian și recurgând la grile de lectură deterministe, atribuie jurnalistului atitudini și credințe politice dintre cele mai variate. Dintre acestea, atributele de reacționar, naționalist, xenofob și antisemit sunt cel mai des întâlnite, proliferându-se până în zilele noastre. În rândurile care urmează vom prezenta, pe rând, elementele care au determinat formularea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și pe cei care le-au promovat, încercând să vedem în ce măsură aceste etichete au acoperire în cadrul scrisului jurnalistic eminescian. a. Eminescu-reacționar. Aprecierea de "reacționarism", emisă de critici de prestigiu, de la Constantin Dobrogeanu-Gherea264 la E. Lovinescu 265, are la bază refuzul jurnalistului privind alinierea țării noastre la realitățile Occidentului, în măsura în care acestea erau în contradicție cu valorile și specificul național. Manifestând o atitudine critică față de persoanele pentru care cunoștințele însușite în Occident devin principii absolute, Eminescu pledează pentru adaptarea "formelor noi", din afară
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
erau în contradicție cu valorile și specificul național. Manifestând o atitudine critică față de persoanele pentru care cunoștințele însușite în Occident devin principii absolute, Eminescu pledează pentru adaptarea "formelor noi", din afară, la nevoile și realitățile țării noastre. Din această perspectivă, jurnalistul se dovedește un continuator al mentorului junimist Titu Maiorescu, care condamnă graba nejustificată în preluarea formelor occidentale, fără a se pregăti terenul prin educație și culturalizare, pentru asimilarea acestora. Vorbind despre viziunea lui Eminescu asupra progresului, Zigu Ornea remarcă atitudinea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe noi ne-ajunge încă amintirea lui Mateiu Basarab..." 270. Termen de raportare pentru prezent, trecutul istoric trezește admirația gazetarului care nu obosește în a o exprima în paginile de ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ziar. Conștient însă de imposibilitatea întoarcerii vechilor stări de lucruri, jurnalistul notează în 9 decembrie 1882: "Nu restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar reacționarismul eminescian traduce în fond admirația jurnalistului față de trecutul istoric, în care găsește modele și soluții pentru prezent, preocuparea acestuia pentru conservarea valorilor naționale, dezamăgirea provocată de oamenii și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
restabilirea trecutului; stabilirea unei stări de lucruri oneste și sobre, iată ținta la care se mărginește oricine din noi"271. Atitudinea admirativă a jurnalistului față de trecut furnizează argumente celor care îl numesc reacționar, dar reacționarismul eminescian traduce în fond admirația jurnalistului față de trecutul istoric, în care găsește modele și soluții pentru prezent, preocuparea acestuia pentru conservarea valorilor naționale, dezamăgirea provocată de oamenii și de realitățile timpului său și convingerea că progresul are la bază valorificarea experienței înaintașilor. b. Eminescu naționalist. Veacul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminescian. Militând pentru apărarea ființei naționale și pentru promovarea valorilor autohtone, Eminescu definește istoria și limba națională drept factori esențiali în păstrarea identității de neam. Întrucât amenințarea Marilor Puteri viza nu numai configurația teritorială, ci și valorile și credințele autohtone, jurnalistul acordă o atenție deosebită cultivării limbii și păstrării specificului național. Limba constituie premisa fundamentală pentru o cultură și civilizație proprie, astfel încât "limba și spiritul, limba și naționalitatea sunt pentru Eminescu aproape sinonime"272. Apărător al neamului românesc și al valorilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
extrem de mare și nu poate fi generată decât de o grilă ideologică de interpretare. c. Eminescu xenofob. Acuzația de xenofobie se află în strânsă legătură cu teoria "păturii superpuse", expusă de Eminescu în articolele sale și ilustrând concepția economică a jurnalistului. Critica la adresa pătrunderii dominației străine exprimă în fond temerea gazetarului în ceea ce privește pierderea identității naționale, iar raportarea la contextul social-istoric al epocii devine și în acest caz imperioasă pentru a putea înțelege afirmațiile dure ale jurnalistului: "Dar ce mai la deal
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și ilustrând concepția economică a jurnalistului. Critica la adresa pătrunderii dominației străine exprimă în fond temerea gazetarului în ceea ce privește pierderea identității naționale, iar raportarea la contextul social-istoric al epocii devine și în acest caz imperioasă pentru a putea înțelege afirmațiile dure ale jurnalistului: "Dar ce mai la deal la vale? Orice etnolog străin, german ori francez, a recunocut și va recunoaște că, în cea mai mare parte, pătura superpusă acestui popor e neromână. Neromână nu cu legea civilă, nu cu dreptul public, nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
grecii: "Nu toți pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialâii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea română"276. Semnalăm însă că jurnalistul nu ezită să evidențieze meritele acestor popoare atunci când este cazul. La polul opus, Al. Oprea apreciază că numai la o lectură grăbită a articolelor lui Eminescu și prin eludarea contextului social-istoric textele acestuia pot fi bănuite de xenofobie 277. În spatele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a articolelor lui Eminescu și prin eludarea contextului social-istoric textele acestuia pot fi bănuite de xenofobie 277. În spatele repudierii "străinismului" se află de fapt interesul față de problemele țării și grija pentru situația grea a țărănimii. Pătura superpusă era alcătuită, potrivit jurnalistului, din elemente alogene mai vechi, care se "aclimatizaseră" în societatea românească, și din imigranți din imperiile vecine. Formată în principal din țărănime, marea majoritate a populației risca să fie sufocată prin îngroșarea păturii de funcționari pe care trebuia să o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]