17,288 matches
-
Uniunea Europeană. Da, Europa își bate joc de noi, pentru că noi plecăm la muncă dintr-o țară săracă, noi suntem dispuși să acceptăm multe înjosiri, program de muncă foarte greu, condiții de muncă și locuire foarte grele, noi suntem dispuși să muncim foarte mult și pe foarte puțin, față de cei din țări mai bogate. Noi muncim pe un program de 10 ore cu 5 euro pe oră cu un șef care îți zice: „Muncește mai repede! Dar de ce ai stat să fumezi
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
o țară săracă, noi suntem dispuși să acceptăm multe înjosiri, program de muncă foarte greu, condiții de muncă și locuire foarte grele, noi suntem dispuși să muncim foarte mult și pe foarte puțin, față de cei din țări mai bogate. Noi muncim pe un program de 10 ore cu 5 euro pe oră cu un șef care îți zice: „Muncește mai repede! Dar de ce ai stat să fumezi?”. Pur și simplu avem în spatele nostru un stăpân. Înainte, aveai un stăpân care te
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
și locuire foarte grele, noi suntem dispuși să muncim foarte mult și pe foarte puțin, față de cei din țări mai bogate. Noi muncim pe un program de 10 ore cu 5 euro pe oră cu un șef care îți zice: „Muncește mai repede! Dar de ce ai stat să fumezi?”. Pur și simplu avem în spatele nostru un stăpân. Înainte, aveai un stăpân care te biciuia, acum avem un șef constant nemulțumit de noi, oricât de mult și bine am munci. Tot timpul
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
îți zice: „Muncește mai repede! Dar de ce ai stat să fumezi?”. Pur și simplu avem în spatele nostru un stăpân. Înainte, aveai un stăpân care te biciuia, acum avem un șef constant nemulțumit de noi, oricât de mult și bine am munci. Tot timpul vrea mai mult de la noi, pentru că noi le producem și mai mult, si mai mult,<spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân> oricât de puțin ni s-ar oferi, pentru visul asta pe care il urmărești, de
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân> oricât de puțin ni s-ar oferi, pentru visul asta pe care il urmărești, de a strânge bani. Pentru visul asta, pentru visul de a strânge bani și de a trăi mai bine, muncești oriunde și pentru orice salariu. Noi avem o voință așa de mare de a face ceva, de a realiza ceva, iar ei văd că noi venim acolo ca să muncim, ca să strângem niște bani și își bat joc de noi pentru că
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
visul de a strânge bani și de a trăi mai bine, muncești oriunde și pentru orice salariu. Noi avem o voință așa de mare de a face ceva, de a realiza ceva, iar ei văd că noi venim acolo ca să muncim, ca să strângem niște bani și își bat joc de noi pentru că pot. Ar putea să ne respecte la locul de muncă, să ne facă contract de muncă, am putea să primim o cazare omenească. Dacă te duci la ușă autorităților
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
pentru acte, ori îți închid ușa, ori îți spun nu se poate acum, ori îți cer altă hârtie, și te țin pe acolo pe la ușile lor până când vrei să te lipsești. Adică, te obligă să te întorci în stradă, să muncești la negru sau să mergi la furat, deși ar putea pur și simplu să iți facă niște acte. Pentru ca le convine.</spân></spân></spân></p> De-asta am protestat: ca să tragem un semnal de alarmă cu privire la ce se întâmplă în
Europa: zona sclaviei moderne () [Corola-website/Science/296079_a_297408]
-
iulie 2015 De mai bine de 20 de ani, cetățenii români de etnie romă trăiesc în Polonia, neobservați și total ignorați de sistem. Nu li s-a acordat acces la bunuri și servicii publice de bază, precum dreptul de a munci, servicii de sănătate, educație și locuire. Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, cetățenii români de etnie romă au dreptul la liberă circulație între granițele țărilor Uniunii Europene și au dreptul de rezidență în toate țările membre. Dar situația de sărăcie extremă
OPRIŢI DEMOLĂRILE! () [Corola-website/Science/296097_a_297426]
-
de slăbiciune și devii pradă. Victimă. Depresia și părerea că ești într-un labirint fără ieșire. Scrisoarea 2 Un singur sprijin: o prietenă, F., care-mi bătea la ușă, îmi aducea puțină cafea și-mi spunea povești despre Italia. Ea muncea deja de doi ani acolo. Îmi spunea: „Vino, e greu, dar e bine. Nu poți rămâne în halul ăsta în țară. Cum rezolvi tot? Vrei să mori?”. Eu îi spuneam: „Mai bine mor decât să mă despart de copiii mei
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
mei”. Cea mare era însărcinată. Eu nu mă simțeam pregătită să fiu bunică; mă pregăteam să nu mai fiu... Când am născut-o, am numit-o prințesă, cum cred că fac multe mame. Mi-a zis: „Du-te în Italia, muncește și pot să am bază în tine, așa cum am avut mereu. Va fi bine. Important e să trăiești și să poți munci!”. Mi-a făcut bagajul - o pijama, două bluzițe, câteva lucrușoare - cu ideea că mă voi îmbogăți și-mi
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
-o, am numit-o prințesă, cum cred că fac multe mame. Mi-a zis: „Du-te în Italia, muncește și pot să am bază în tine, așa cum am avut mereu. Va fi bine. Important e să trăiești și să poți munci!”. Mi-a făcut bagajul - o pijama, două bluzițe, câteva lucrușoare - cu ideea că mă voi îmbogăți și-mi voi cumpăra lucruri noi. Mi-am șters lacrimile și-am știut că voi trăi. Atât. Scrisoarea 4 Nu știu cum am ieșit din țară
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
pe poarta din spate a grădinii? Scrisoarea 7 Cum să le spui copiilor că ți-e greu? Am văzut oameni în marile canale din Roma, în niște conducte uriașe... Dorm înșirați unul lângă altul, trimit bani în țară pentru că ziua muncesc ca zidari, dar niciunul nu spune acasă cum trăiește. Pe mine copiii mă întrebau: „Ce faci, mamă? Muncești?” Eu le răspundeam că sunt bine și că e frumos. Cred că asta-i marea spaimă a celui plecat. Trăiești într-o
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
văzut oameni în marile canale din Roma, în niște conducte uriașe... Dorm înșirați unul lângă altul, trimit bani în țară pentru că ziua muncesc ca zidari, dar niciunul nu spune acasă cum trăiește. Pe mine copiii mă întrebau: „Ce faci, mamă? Muncești?” Eu le răspundeam că sunt bine și că e frumos. Cred că asta-i marea spaimă a celui plecat. Trăiești într-o lume închegată, cu vecini, cunoscuți, profesori ai copiilor tăi, vânzătoare care te cunosc și care-ți știu gusturile
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
profesori ai copiilor tăi, vânzătoare care te cunosc și care-ți știu gusturile, ești un univers printre ele. Deodată ești un nimeni. Ca un copil de un an pierdut de părinți... Acasă ești un sărac printre alții... Aici nu exiști. Muncind la negru, așa cum fac majoritatea, nu exiști. Am stat în Roma trei săptămâni... Voiam doar să muncesc. Locuiam cu o algeriancă într-un apartament mai mic decât se poate închipui. Asta pentru că românii au pus vorbă și ei i s-
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
ele. Deodată ești un nimeni. Ca un copil de un an pierdut de părinți... Acasă ești un sărac printre alții... Aici nu exiști. Muncind la negru, așa cum fac majoritatea, nu exiști. Am stat în Roma trei săptămâni... Voiam doar să muncesc. Locuiam cu o algeriancă într-un apartament mai mic decât se poate închipui. Asta pentru că românii au pus vorbă și ei i s-a făcut milă de mine. Toți spuneau cu detașare: „Ai avut noroc! Toți, când vin aici, dorm
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
Nichita Stănescu... Omul ăsta nu mai avea speranță, dar râdea. Se considera norocos pentru că locuia într-o rulotă pe care o găsise, stricată, pe o străduță din Roma. Fără ușă, fără geamuri, pusese celofan să mai oprească frigul. Când nu muncea, mergea la Conad, își gătea la o butelie de voiaj și aștepta a doua zi. Am cunoscut oameni care-și perfecționaseră arta de a locui în pustiu. Au găsit prin gunoaie scânduri, au ridicat o baracă, au început să adune
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
mă întreb: „de ce trebuie să mai dormim cinci ani pe perna altuia? De ce nu se uită în jur să vadă câte fabrici productive sunt închise cu nepăsare? De ce trebuie să trimitem noi bani în țară? Ca să reechilibrăm bugetul celor care muncesc acolo și nu reușesc să-și cumpere de mâncare?... Cândva părea că nu e vina nimănui. Acum... nu mai știu. Nu mai știu unde e locul meu în lume. Scrisoarea 186 LA PĂRĂSEALĂ - Unde dormi diseară? - La părăseală! Asta înseamnă
Încă pot coborî! () [Corola-website/Science/296089_a_297418]
-
amintesc cum un tanar rom în jur de 25-30 de ani, zilier pe un șantier în Grenoble, îmi spunea că acumulase la magazinul din sat din România datorii de pește 3000 de RON, numai pe mâncare pentru familia lui, el muncind la o firmă de salubritate din Oradea. A trebuit să plece pentru că, efectiv, nu mai putea să-și hrăneasc</i></spân><spân><i>a </i></spân><spân><i>copiii. Ulterior am aflat că tabăra în care l-am întâlnit a
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
toate variantele să mă țină, au intervenit chiar și cei de la firma din România, să mă convingă. Dar nu. Am decis să vin în Londra, am zis că sunt mai multe oportunități față de Slough, unde nu prea aveai ce să muncești. Pur și simplu am venit în Londra. Aveam două contacte în Londra, știam doi oameni pe care ii credeam prieteni, care în final nu m-au ajutat cu absolut nimic. Am inteles și eu cum sunt chiriile aici, că nu
Căutam chirie zi de zi () [Corola-website/Science/296094_a_297423]
-
un fel de plasă era -, am găsit și două furtune de canalizare, le-am înfipt în pământ, și din prelata și furtune am facut că un cort, și sub el am adormit. Curgea apă pe noi. În hainele în care munceam, în ele dormeam! Până când a venit patronul și mi-a zis: „Te rog eu frumos, ia-ți copiii și pleacă de-aici! Nu mai poți să stai așa. Du-te și caută altceva! Du-te la social și vezi poate
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
treacă fraudulos, a și trecut, l-au prins în Spania, și i-au zis că patru ani de zile nu mai poate să intre în Spania. Copiii au mers la școală în Spania?</em> Trei au mers, cel mare a muncit cu mine. Ce să fac?! Mă ajutăm cu el, era sprijinul meu cel mare! Eu cât am stat în Spania, am muncit la struguri și am strâns bani ca să mă-ntorc în România și să-mi fac și eu, aici
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
să intre în Spania. Copiii au mers la școală în Spania?</em> Trei au mers, cel mare a muncit cu mine. Ce să fac?! Mă ajutăm cu el, era sprijinul meu cel mare! Eu cât am stat în Spania, am muncit la struguri și am strâns bani ca să mă-ntorc în România și să-mi fac și eu, aici, o căsuță. Nu palat, nu-mi trebuie mie turnuri. Nu marmură, casa de om normal, care intră pe ușă și i se
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
întors, a lăsat copilul acolo, dup-aia am plecat eu cu doi copii și după încă doi ani, când aveam acte, am venit și i-am luat și pe ceilalți doi. I-am strâns pe toți cu mine și-am muncit eu și cu băiatul mare ca să avem ce mânca și să trimitem bani în țară. Copilul care a rămas în Spania a rămas singur?</em> A rămas la niște rude. Soțul a trebuit să plece repede, rudele au zis că
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
a rămas singur?</em> A rămas la niște rude. Soțul a trebuit să plece repede, rudele au zis că o să aibă grijă de băiatul nostru, că e mai bine pentru el să rămână. Avea 13 ani și la 13 ani muncea în solar și ne trimitea nouă bani. Când am ajuns in Spania și l-am văzut, credeți-mă că nu l-am recunoscut. Avea în picioare niște păpuci: un 44 și un 42, niște bermude tăiate - vai mama lor! Când
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
Și omul ăla l-a pus la muncă, cu frica, la 13 ani cât avea băiatul nu era voi, si a zis: „cine încearcă să-l jignească pe Nino - așa-i zicea - o să aibă de-a face cu mine!”. Ați muncit numai la cules de struguri?</em> Am muncit și la usturoi. Erau grămezi mari de usturoi, ca sirele de paie, și fiecare om își lua lăzile lângă el. Stăteam pe lada și băiatul meu îmi aducea usturoiul și eu tăiam
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]