16,895 matches
-
romancieră Ingeborg Arvola; poetele catalane Susana Rafart și Marguerita Ballester (o tradiție superbă de suprarealism și simplitate); Anatoly Rotterdam; Denisa Comănescu, Diana Manole, Ioana Ieronim, Magda Cârneci (inutil să-ți mai spun din ce țară sunt!); maghiarul Istvan Csuhai, fost redactor la Jelenkor, și soția lui, Anna Gacs; poeta și eseista Marija Knezevic, traducătoarea și redactora Rasa Sekulovic din Serbia; romancierii Aleksandar Prokopiev (strălucit postmodern din Macedonia), Beverley Farmer (Australia) și Leslee Becker (SUA). Am și o fostă studentă în SUA
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și simplitate); Anatoly Rotterdam; Denisa Comănescu, Diana Manole, Ioana Ieronim, Magda Cârneci (inutil să-ți mai spun din ce țară sunt!); maghiarul Istvan Csuhai, fost redactor la Jelenkor, și soția lui, Anna Gacs; poeta și eseista Marija Knezevic, traducătoarea și redactora Rasa Sekulovic din Serbia; romancierii Aleksandar Prokopiev (strălucit postmodern din Macedonia), Beverley Farmer (Australia) și Leslee Becker (SUA). Am și o fostă studentă în SUA, de la care am vești când și când, dar care n-a publicat încă nimic, deși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și al lui Mihai Gafița, critic și istoric literar. După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” și a Facultății de Limbi Străine a Universității din București (în 1975), va lucra în învățământ ca profesor de limba engleză (1976-1977), apoi (din 1977), ca redactor la Editura Kriterion și la Editura Litera. Din septembrie 1990 devine expert guvernamental, diplomat în Ministerul Afacerilor Externe, consilier cultural la Ambasada României din Londra (1991-1995), secretar de stat (din 1995), ambasador al României în Canada, apoi în Malaysia. Debutează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
PRADĂ GÂNDULUI, revistă apărută la Iași, lunar, din martie până în iulie 1929, având subtitlul „Literară, artistică, științifică, critică”. Director este Gh. Matei, iar redactor, Valeriu Olăniuc. În Cuvânt înainte se afirmă: „Nu vom reprezenta nici o «școală» cu direcții noi și nici nu vom lupta contra adevărului, care e mai presus de toate.” Publicația își propune promovarea tinerilor scriitori și susținerea unui curent cultural local
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288995_a_290324]
-
Filosofie (1946-1950). În 1949 a debutat în ziarul „Lupta Ardealului”, continuând să publice în „Almanahul literar”, din al cărui colegiu redacțional a și făcut parte în 1950-1951. Este trimis la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București (1951-1952), devenind apoi redactor la revistele „Viața militară” (1952-1954), „Tânărul scriitor” (1954-1957), „Luceafărul” (1960-1962). Între 1952 și 1954 a funcționat și ca preparator la Institutul de Istorie Literară și Folclor, iar între 1954 și 1958 a fost cadru didactic la Institutul Pedagogic din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
refugiați în Spania și în Franța, este arestat și închis un an și jumătate. După ieșirea din închisoare a lucrat la Casa Centrală a Creației Populare, în redacțiile revistelor „Gazeta literară” (1963-1967) și „Luceafărul”. Ulterior s-a afirmat ca editor: redactor la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva din 1969 până în 1986, când a fost retrogradat și pensionat. Articole i-au apărut în „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Cronica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
Franța, este arestat și închis un an și jumătate. După ieșirea din închisoare a lucrat la Casa Centrală a Creației Populare, în redacțiile revistelor „Gazeta literară” (1963-1967) și „Luceafărul”. Ulterior s-a afirmat ca editor: redactor la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva din 1969 până în 1986, când a fost retrogradat și pensionat. Articole i-au apărut în „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua”, „Cronica”, „Tribuna” ș.a. A fost unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
admis la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1966. După efectuarea serviciului militar la Școala de Ofițeri în Rezervă de la Otopeni (1967), ocupă diverse funcții ocazionale: director de club la Universitatea „Babeș-Bolyai”, redactor la ziarul județean „Unirea” din Alba Iulia. În 1969 este angajat redactor la revista „Tribuna” din Cluj, unde rămâne până în 1986, când se mută la București. Aici schimbă mai multe locuri de muncă, fiind când ziarist, când funcționar în aparatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
o va absolvi în 1966. După efectuarea serviciului militar la Școala de Ofițeri în Rezervă de la Otopeni (1967), ocupă diverse funcții ocazionale: director de club la Universitatea „Babeș-Bolyai”, redactor la ziarul județean „Unirea” din Alba Iulia. În 1969 este angajat redactor la revista „Tribuna” din Cluj, unde rămâne până în 1986, când se mută la București. Aici schimbă mai multe locuri de muncă, fiind când ziarist, când funcționar în aparatul cultural, când om politic. Este redactor la „Viața românească” (1987-1990), apoi redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Alba Iulia. În 1969 este angajat redactor la revista „Tribuna” din Cluj, unde rămâne până în 1986, când se mută la București. Aici schimbă mai multe locuri de muncă, fiind când ziarist, când funcționar în aparatul cultural, când om politic. Este redactor la „Viața românească” (1987-1990), apoi redactor-șef adjunct la „Luceafărul”, face parte din redacția „Cotidianului” (1991-1992) și a revistei „Alianța civică”. Se numără între membrii fondatori ai Alianței Civice, în 1995 ajungând vicepreședinte al acesteia. Poetul nu refuză funcțiile cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
redactor la revista „Tribuna” din Cluj, unde rămâne până în 1986, când se mută la București. Aici schimbă mai multe locuri de muncă, fiind când ziarist, când funcționar în aparatul cultural, când om politic. Este redactor la „Viața românească” (1987-1990), apoi redactor-șef adjunct la „Luceafărul”, face parte din redacția „Cotidianului” (1991-1992) și a revistei „Alianța civică”. Se numără între membrii fondatori ai Alianței Civice, în 1995 ajungând vicepreședinte al acesteia. Poetul nu refuză funcțiile cu caracter managerial sau politic: secretar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
MIORIȚA, revista apărută la Cernăuți, bilunar, între 15 octombrie 1939 și 15 aprilie 1940, sub conducerea unui comitet compus din Ț. Bănățeanu, Florin Deculescu, Nicolae Neagu, Neculai Tăutu. Redactorii își propun să încurajeze talentele din școli, să promoveze „idei sănătoase, camaraderia, dragostea de țară și tron”, să poarte discuții „în jurul problemelor tineretului și a educației străjerești” (Ț. Bănățeanu, Drept cuvânt înainte: povestea revistei noastre). Poezie semnează Neculai Tăutu, Dragoș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288166_a_289495]
-
corector la Editura Meridiane. Debutează în toamna lui 1964, cu schița Aripi și roți, la „Gazeta literară”, continuă să publice în reviste, e prezent în mediile scriitoricești. Prima carte de proze scurte, Exerciții, îi apare în 1966. Pentru scurtă vreme redactor la „România literară” (1969), ulterior e lector la Editura Cartea Românească (1970-1971). Publică mai multe traduceri din limba franceză (două romane de Alain Robbe-Grillet, între altele). Se constituie „grupul oniric”, în care lui Dimov și lui Ț. li se alătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
, publicație apărută la București în 1977, ca supliment al „Almanahului literar”, redactor fiind Mircea Micu. Versuri publică A. I. Zăinescu, Dan Mutașcu, Tiberiu Utan, Nicolae Nasta, Rusalin Mureșanu, un text inedit aparținându-i lui Simion Stolnicu. Secțiunea de proză este acoperită de Fănuș Neagu (Covorul violet), Leonida Teodorescu, Mircea Sântimbreanu, Emil Manu, Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285282_a_286611]
-
SĂCEALA, publicație apărută la Iași, lunar, între 29 ianuarie și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
mai multe versiuni ale unor texte celebre, cum se întâmplă cu Prefața și Albatrosul, poemele lui Baudelaire, sau cu altele, aparținând lui Catul, Petrarca, Leopardi, Goethe ș.a. Această inovație nu este singulară în R.l., ingeniozitatea și chiar spiritul experimental al redactorilor remarcându-se, bunăoară, în încercarea de a armoniza literatura cu ilustrarea ei plastică prin desene, inclusiv ale scriitorilor înșiși, prin fotografii, reproduceri de artă și caricaturi. Astfel, foarte expresive sunt cele două pagini intitulate Luminile și umbrele circului. Text și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
BLOC, revistă care a apărut la Iași, săptămânal, între 20 februarie și 14 martie 1934, având subtitlul „Literar, artistic, social” (în total patru numere). Director este Victor Gr. Constantin, iar redactori - George Lesnea, Beno Ceaușansky, Marcel Rosen. În articolul Predoslovie, din primul număr, este exprimată atitudinea neconformistă și independentă a tinerilor redactori. Pe un ton foarte avântat și polemic e ironizată generația matură, dorința publicației fiind aceea de a dovedi că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
și 14 martie 1934, având subtitlul „Literar, artistic, social” (în total patru numere). Director este Victor Gr. Constantin, iar redactori - George Lesnea, Beno Ceaușansky, Marcel Rosen. În articolul Predoslovie, din primul număr, este exprimată atitudinea neconformistă și independentă a tinerilor redactori. Pe un ton foarte avântat și polemic e ironizată generația matură, dorința publicației fiind aceea de a dovedi că Iașul „nu e o cetate a agoniei și a descompunerii”. Fără a avea un program ideologic sau estetic explicit, revista se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
centrală este aceea că lupta pentru impunerea unei limbi literare și a unei literaturi naționale nu se poate susține fără corelarea cu activitatea politică, al cărei țel este unitatea națională a românilor. Acesta este scopul pe care și-l propun redactorii, situându-se astfel în curentul de idei politice și literare ce își are izvorul în programul „Daciei literare” (1840). La D. colaborează cu articole diverse sau cu modeste scrieri literare Sofia Cocea, D. Pop Marțian, Gh. Tăutu, I. V. Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286650_a_287979]
-
, publicație social-culturală apărută la București, neregulat, între 1 februarie 1932 și 21 ianuarie 1933, cu subtitlul „Organ al Societății Studenților Macedo-Români”, sub conducerea unui comitet. Redactor responsabil: I. Caranica. De la numărul 2/1932 redactor responsabil devine I. Ghițea, iar de la numărul 7/1932, Manoil Stamate. Așa cum se arată, pe un ton ferm, în articolul-program, principala dorință a revistei este de a atrage atenția asupra situației dificile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]
-
, publicație social-culturală apărută la București, neregulat, între 1 februarie 1932 și 21 ianuarie 1933, cu subtitlul „Organ al Societății Studenților Macedo-Români”, sub conducerea unui comitet. Redactor responsabil: I. Caranica. De la numărul 2/1932 redactor responsabil devine I. Ghițea, iar de la numărul 7/1932, Manoil Stamate. Așa cum se arată, pe un ton ferm, în articolul-program, principala dorință a revistei este de a atrage atenția asupra situației dificile a românilor sud-dunăreni, a căror identitate etnică și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287335_a_288664]
-
cinematograf sătesc, remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe șantier, bibliotecar, impiegat de mișcare. Este membru al grupării Echinox. În 1990 intră în redacția revistei „Steaua”, dar la sfârșitul anului trece la „Vatra”. Paralel, în 2000-2001 este și redactor la publicația de artă modernă „Balkon”. În 1996 a beneficiat de o bursă la Basel, în Elveția. Debutează cu versuri ca licean, în placheta colectivă La poarta izvoarelor (1969), dar adevăratul debut îl reprezintă un fragment de proză tipărit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
stări de spirit. Sticla de lampă reunește texte eterogene - scurte eseuri, mai ales memorialistice, unele pe teme minore (fluturi, flori, riduri), literare sau morale (Dizidenții apostați sau Manierismul neputinței, denunțând „falsul” autorilor de parabole din anii ’60-’70), portrete (Telefonul, Redactorul), pagini de sociologie a literaturii. Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
, societate literară înființată în București la 1 aprilie 1869, inițiator și președinte fiind Gr. H. Grandea, iar secretari - V. Gr. Pop și I. S. Bădescu. În jurul lui Grandea, literat entuziast, ambițios, redactor al revistei „Albina Pindului”, s-au adunat câțiva poeți tineri, unii veniți din Transilvania. Din acest grup, patronat de D. Bolintineanu, a făcut parte și Mihai Eminescu, în acea vreme sufleor la Teatrul Național din București. O. se definește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
1889. Un comitet își asumă răspunderile redacționale și editarea periodicului, care se adresează tineretului, în scopul de a contribui la răspândirea cunoștințelor științifice și, mai ales, a literaturii originale. Revista nu a tipărit articole de știință. În schimb, literatura tinerilor redactori și atitudinea plină de bunăvoință manifestată prin „Poșta redacției” față de corespondenți au atras un număr relativ mare de cititori. În M. a publicat versuri muzicale, dovedind, în egală măsură, sensibilitate poetică și o bună cunoaștere a poeziei eminesciene, sub semnătura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288274_a_289603]