17,957 matches
-
2. Iosif Bozântan 3. Ștefan Curcă 4. Ion Pele 5. Ion Grigore State 6. Ion Atanasiu 7. Gavril Bogdan 8. Radu Vlad 9. Ștefan Georgescu 10. Ion Trandafir Vizitarea acestui subteran altar a fost o evadare sufletească și am putut rosti un Tatăl Nostru și aprinde o lumânare, dorință împlinită acum. Eram singur, ceilalți vizitatori s-au dus în grup la locul unde a fost executat Ion Antonescu și cei trei. Tristețe. Totul învăluit în uitare. Uriași parapeți se vor eroda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE NIL DOROBANȚU „Pe cât e de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pentru totdeauna, căci pe traseul lungilor ani de temniță nu ne-am mai văzut și nici nu am mai auzit nimic despre Sfântul Părinte Nil Dorobanțu. Înainte de mutarea sa din cameră, împreună am îngenuncheat și, cu glas domol, Părintele a rostit: „Pomenește, Doamne, pe toți adormiții robii tăi, pe răposații părinți duhovnicești, pe părinții noștri trupești care ne-au făcut, ne-au crescut și ne au ridicat în lume, ne-au ajutat în viața noastră grea. Pomenește, Doamne, pe frații noștri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și necunoscuți. Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți întru nădejdea învierii și a vieții veșnice. Amin!” Dimineața, lacătul s-a deschis și zăvoarele se trag. Se face numărul cu tot ritualul temniței, controlându-se gratiile cu întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul gardian rostește: „Dorobanțu, fă-ți bagajul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
întrebarea: „Câți sunteți aici?”, rostește primul gardian. „Doi”, răspund eu. „Numai doi?!” Se închide ușa și-i aud șoșotind pe sală. Era desigur vorba despre situația noastră, când am venit, de unde... Peste puțin timp se deschide ușa și primul gardian rostește: „Dorobanțu, fă-ți bagajul!”. Eram pregătiți amândoi pentru această mutare de cum ne-am întâlnit. Părintele mă binecuvântează, făcând semnul crucii deasupra frunții mele, apoi mă îmbrățișează și pleacă însoțit de gardianul care aștepta la ușă. Ne-am despărțit pentru totdeauna
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trăim încă și care au pus stăpânire și pe cei obligați să facă lumină, să facă cunoscute patimile și vrednicia faptelor credincioșilor și a slujitorilor Bisericii lui Hristos. Prin tăcerea lor, Părintele Nil Dorobanțu rămâne condamnat a nu-și putea rosti cuvintele mărețelor sale fapte prin gura celor rămași. Dar Dumnezeu împarte harul cu cei vrednici, nu cu trândavii și ascunșii. PRINOS Părintelui Nicolae Grebenea fost secretar a Mișcării Legionare a județului Bacău în perioada 9 septembrie 1940 21 ianuarie 1941
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
băutori de sânge, împreună cu urmașii voștri nebotezați -, potoliți-vă bestia din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și vor rosti adevărul care este unul singur Hristos Dumnezeu. Glasul care rostește adevărul nu poate fi înăbușit, căci el îi mai tare decât tirania asupritorului. Legionarul slujește lui Dumnezeu, apără adevărul Divin și nu-i poate răpi nimeni acest drept, iar cel
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile pământești. Respectați Porunca Cerului! Suferințele și limba legionarului vor grăi veșnic și vor rosti adevărul care este unul singur Hristos Dumnezeu. Glasul care rostește adevărul nu poate fi înăbușit, căci el îi mai tare decât tirania asupritorului. Legionarul slujește lui Dumnezeu, apără adevărul Divin și nu-i poate răpi nimeni acest drept, iar cel care rostește adevărul va rămâne neclintit și dincolo de mormânt. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care este unul singur Hristos Dumnezeu. Glasul care rostește adevărul nu poate fi înăbușit, căci el îi mai tare decât tirania asupritorului. Legionarul slujește lui Dumnezeu, apără adevărul Divin și nu-i poate răpi nimeni acest drept, iar cel care rostește adevărul va rămâne neclintit și dincolo de mormânt. Nu decimarea și externarea adversarului aduce pace și biruință, ci atunci când știi să câștigi liniștea prin fapte mărețe, folositoare aproapelui și plăcute lui Dumnezeu. Pentru aceasta avem nevoie de caractere nu de caricaturi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
refuza și abandona ceea ce Dumnezeu ne-a hărăzit să facem. Toți purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce se petrece la o înmormântare din Bacău în luna iunie 2013. Familia unui decedat, buni creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
glonte în tâmple. Legionarofobii au uitat când tremurau la cel mai mic strănut al lor, au uitat că și rugăciunea care și-o făceau în intimitate era urmărită precum și semnul crucii și nici cuvântul Dumnezeu nu aveai voie să-l rostești. Toate Bisericile aveau agenți și notau pe toți cei care aveau o viață publică. Profesori, învățători mai ales, erau obligați să predea ateismul. Pe copiii lor nu aveau voie să-i boteze. Nu aveai voie să te cununi religios căci
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la "Spiru Haret", toți elevii îl numeau așa, nu "profesorul Șerban" sau "domnul subdirector". Porecla nu era rostită cu antipatie, dar, de temut, era temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia să se lase pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama în timp ce îmi ștergea buzele cu un șervețel. De unde vrei să începem? Ne-am dus mai întâi la acvariu. Era probabil un acvariu foarte bun, dar eu am doar o amintire vagă despre el: este ciudat să te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și încă o dată. Și încă o dată. Se zvârcolea. Își scotea furoul. Îl trăgea peste cap. Kenneth o privea. Știa că nu se cuvine. Furoul era aproape scos. Brațele lui Shirley erau deasupra capului. Mâna mea, așezată între picioare, tresări. Kenneth rosti ceva, foarte lent. Coborî oglinda, până ieși din câmpul lui vizual. O ținu jos ca să nu se uite în ea. Shirley se întoarse spre el și rosti ceva. Doar două cuvinte, dar părea să dureze foarte mult. Apoi continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Brațele lui Shirley erau deasupra capului. Mâna mea, așezată între picioare, tresări. Kenneth rosti ceva, foarte lent. Coborî oglinda, până ieși din câmpul lui vizual. O ținu jos ca să nu se uite în ea. Shirley se întoarse spre el și rosti ceva. Doar două cuvinte, dar părea să dureze foarte mult. Apoi continuă să-și tragă furoul peste cap. Termină de tras furoul în câteva mișcări sacadate. Își duse mâinile la spate. Umblă cu degetele la prinzătoarea sutienului. Mâna mea începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a o face: am pășit nonșalant și cufundat în gânduri spre celălalt capăt al camerei, apoi mi-am așezat degajat fesele pe margine mesei, astfel încât să mă las ușor pe spate, cu fața spre ea. Și în clipa aceea, am rostit: — Credeți că ați mai putea să repetați clar povestirea, până la capăt? Se uită la mine fix câteva secunde. — Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva, spuse ea. Nu te simți bine? Era o întrebare corectă, după orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apăsat. Era clar că îmi acorda o ultimă șansă. Și în acel moment aș fi ascultat, zău că aș fi ascultat, pentru că îmi trezise curiozitatea, dacă nu și altceva, dar creierul meu se zvârcolea, toate simțurile mele se zbuciumau, pentru că rostise numele meu, mi se adresase cu prenumele meu, Michael. Spusese: „Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva pe nume, probabil nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu formularul de sponsorizare în mână, am făcut o încercare bruscă de salva situația, îngăimând: — Cred că o să cumpăr câteva plante. Vor aduce o mare schimbare. Se întoarse. — E o mică seră pe drumul meu de întoarcere de la serviciu acasă, rosti ea încet. Îți cumpăr una dacă vrei. Ți-o aduc mâine. Îți mulțumesc. Ești foarte drăguță. Și pe urmă s-a dus. Preț de câteva secunde după ce ușa s-a închis în urma ei, am avut o senzație ciudată: m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am închis ochii și am numărat foarte încet până la o sută. Între timp, am observat că nivelul zgomotului din vagon crescuse în mod perceptibil; oamenii începeau să vorbească între ei și femeia cu pulover de lână începuse să geamă încet, rostind O, Doamne, Doamne, Doamne, Doamne - când dintr-odată luminile din vagon s-au stins și ne-am cufunat în beznă totală. La câțiva metri de mine o femeie a scos un mic țipăt și s-a ridicat un nou val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
irosită: efectiv irosită - nu m-am drogat și nu m-am culcat cu mai multe persoane, ceea ce poate că ar fi fost amuzant și în schimb am avut această înclinație perversă spre conformism. — Nu mi-a plăcut niciodată numele Verity, rosti hotărât Fiona. Am cunoscut la colegiu o fată cu numele Verity. Era o mironosiță. Punea mare preț pe recunoașterea adevărului, dar nu cred că ea l-a avut vreodată față de ea însăși. — Deci crezi că numele sunt importante? — Unele. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
partener total nepotrivit? Roddy acceleră până ajunse la trei metri de mașina din față și făcu nerăbdător semn cu farurile. Până atunci mersese în medie cu o sută patruzeci de kilometri la oră. — Înțeleg foarte bine ce vrei să spui, rosti el. Și eu am un prieten care a fost logodit cu o tipă timp de doi ani - întâmplător, era vara ducesei de ...... Nu arăta prea grozav, dar avea niște relații fantastice. Speranța lui era să intre la operă. Dar dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și stufoase, aruncau priviri bănuitoare prin cameră, pentru a se opri apoi asupra lui Phoebe, care ședea în fața bovindoului și îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un glas răgușit și lipsit de orice inflexiune și continuând s-o fixeze cu privirea pe vizitatoare. Ce plăcere să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el în cele din urmă. Sunt sigur că domnișoara Barton dorește să se schimbe după călătorie. Poți să-i spui bucătăresei că vom fi patru persoane la masă. — Prea bine, domnule, spuse el, pornind agale spre ușă. — Ce vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
apoi venind spre ei și producând valuri înspumate când se opri grațios, dar cam zgomotos, la marginea pontonului. Peste câteva secunde, se deschise o ușă și șuvițele blond cenușiu ale celei mai bine plătite editorialiste britanice ieșiră la iveală. — Roddy? rosti ea, privind în semiântuneric. Fii, te rog, un scump și ia valiza asta. Îi întinse valiza și se strecură afară, urmată de un personaj foarte bronzat și musculos, cu umeri lați și maxilare puternice, care sări în urma ei și închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]