21,512 matches
-
cuvinte, ca urmare a celor văzute la Eleusis, sufletul inițiatului se va bucura după moarte de o existență fericită. El nu va fi câtuși de puțin o umbră tristă și decăzută, lipsită de forță și de memorie, condiție atât de temută de eroii homerici. Imnul către Demeter nu face decât o aluzie la agricultură, precizând că Triptolemus a fost primul inițiat în Mistere. Or, conform tradiției, Demeter 1-a trimis pe Triptolemus să-i învețe agricultura pe greci. Unii autori au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe inscripția unui puț de lângă poarta Dipylon, la Atena. O informație destul de surprinzătoare ne-a fost transmisă de episcopul Asterios. Acesta a trăit în jurul anului 440, când creștinismul devenise religia oficială a Imperiului. Ceea ce înseamnă că episcopul nu se mai temea de dezmințirile autorilor păgâni. Asterios vorbește despre un pasaj subteran, cufundat în întuneric, unde avea loc întâlnirea solemnă dintre hierofant și preoteasă, despre torțe care se stingeau și despre "mulțimea care crede că salvarea sa depinde de ceea ce fac cei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Apollon; cf. K. Kerenyi, op. Cit., pp. 92 sq. 10 W. K. G. Guthrie (The Greeks and their Gods, pp. 292-293) reamintește un episod din Axiochus, dialog atribuit incorect lui Platou: Socrate îl asigură pe Axiochus că nu trebuie să se teamă de moarte; dimpotrivă, deoarece a fost inițiat în Misterele din Eleusis, el a devenit înrudit (gennetes) cu zeii. Guthrie consideră acest text ca o dovadă a adopțiunii divine. Dar termenul gennetes indică mai degrabă fidelitate: "tu, care ești un credincios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să spere o regenerare radicală a omului. Căci, "Tu o știi, Iahve, că nu e în voia omului calea lui." (10: 23). De aceea, Dumnezeu promite poporului său regenerarea viitoare. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de mine în toate zilele vieții, spre binele lor și spre binele copiilor de după dânșii. Voi încheia cu ei legământ veșnic după care nu mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine." (32: 39-40). Ceea ce echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dogorind de harurile Afroditei. Sub pretextul că le învață dulcile și frumoasele taine evoe, el corupe fecioarele" (233 sq.). Femeile sunt stârnite să-și abandoneze casele, să alerge noaptea prin munți, dansând în zgomot de timpane și flaute. Pentheu se teme mai ales de influența vinului, căci "de îndată ce se arată vinul la o petrecere de femei, totul este nesănătos în aceste devoțiuni" (260-262). Totuși nu vinul a provocat extazul baccantelor. Un servitor al lui Pentheu, care le zărise pe Kithairon în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
realității așa cum este fără false iluzii, fără mistificări. De aceea, poezia propusă este inedită, distanțându-se de tot ce s-a scris până în acel moment: "eu vin în numele poeziei pe care n-a scris-o nimeni,/ pentru că fiecare s-a temut de el însuși,/ în numele meu vin (cel care n-a promis nimic, nimănui/ niciodată)". Nu mai poate fi vorba despre o poezie a iubirii (ca la Blaga, de exemplu), a fascinației pe care universul cu misterele sale o exercită asupra
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
văzut idealurile frânte, "răsună toate basmele lui Don Quijote". E o poezie a acțiunii pe care o propune aici Geo Dumitrescu, a transgresării limitelor, dar și una a revoltei chiar și împotriva scrisului însuși. Ironia e și aici prezentă "Nu vă temeți, prieteni, zburăm/ iată-ne sus, peste timp, peste om,/ în curând îi veți vedea pe Dante și pe Adam/ mâncând alegorii din același pom", numai că de data aceasta ironia este una amară, care se combină cu revolta de pe finalul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că ea doarme acum în brațele vii ale altcuiva. Chiar așa? Și tu ce spui?/ Spun că urechea lui goală îi ascultă gândul intercostal./ Chiar așa? Și tu ce spui?/ Spun că el aude un ritm îndrăcitor dar nu se teme. Zice că e inima ei./ Dar tu ce spui?/ Spun că n-am nici o vină că am iubit o femeie amorsată/ care va exploda în brațele altcuiva..." (Duelul). Interogația obsedantă care revine după fiecare afirmație obligă, de fapt, textul să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și tertipul, tuturor acelora a căror pagină miroase a cabotinaj sau a trafic, le mărturisim aici - cu necesară implicație patetică - prezența noastră neîndurător "negativistă"", "Protest", în Gândul nostru, nr. 1/1942, p. 1. 157 "Nu jurăm în cuvintele niciunui dascăl, temem și disprețuim oamenii cu certitudini și bețe; preferăm adevărul în tinerețea lui inconsecventă și inegală, iubim poezia, inteligența și sinceritatea, în proporțiile lor supreme susceptibile de suprapunere.", ibidem. 158 Ibidem. 159 "Faptul de a fi românească nu aparține intenției celui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plimba departe, cîmpii de iarnă, corbii... Cu niște patine vechi, Sensitif se îndreptă spre gîrla înghețată pe care alunecase de atîtea ori, altădată. Anii, indiferența la care ajunsese îl făceau să se întrebe dacă nu va cădea. Era trist. Se temea să nu răcească; apoi, singurătatea și acele depărtări... Cîțiva copaci înghețați îi arătau că se apropie; un cer de plumb și tăcut, altădată neobservat, acum îl înfiora; ar fi voit să audă voci de copii, să se întreacă cu el
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
12) Preluate și amplificate de presă, discuțiile despre igienă aveau ecou însă doar la un public restrîns, în majoritate feminin, alcătuit din persoane sensibile, precum „eroina” poemului lui Bacovia: „Ea crede c-aș fi atacat... Și cînd o sărut se teme,/Dar sclavă plăcerii, ea geme/ Și cere un lung sărutat.// Pe urmă, cînd spasmul a dispărut,/își udă-n parfum o batistă - / O pune pe gură, și tristă/ Ea șterge un ftizic sărut”.13) Bărbații - inclusiv poetul, care „relatează” clinic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de agenți de poliție. „Crize” ilustrează deci acest climat de nesiguranță și teroare. Odată incidentul evitat și cauza emoțiilor lămurită, strofa a treia a poemului repune în drepturi rațiunea și calmul: „Dar vezi... m-a ocolit acuma.../ El s-a temut mai mult, - săracul.../ Pe luna palidă, pustie,/De vînt se clatină copacul...” Cu toate acestea, eliberarea de spaimă nu e completă. Poetul a rămas (lucru care se vede în reflecțiile sale) cu impresia că întîlnirile precum cea de care tocmai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
susține Konrad Lorenz, în cuvîntul înainte la Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (trad. rom. 1996, p. 7). Fără îndoială, moartea e un pericol; cel mai mare. Meditînd constant la ea, Bacovia o îmblînzește, ajunge să nu se mai teamă de dînsa. Moartea e ca „o cădere“. Aidoma copiilor, cei mai mulți dintre poeți nu se tem să-i pronunțe numele. Uneori chiar bravează, invocînd-o prea des. De altminteri, fără spectrul ei, impulsul de a scrie ar fi mai redus. Voluntar sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rom. 1996, p. 7). Fără îndoială, moartea e un pericol; cel mai mare. Meditînd constant la ea, Bacovia o îmblînzește, ajunge să nu se mai teamă de dînsa. Moartea e ca „o cădere“. Aidoma copiilor, cei mai mulți dintre poeți nu se tem să-i pronunțe numele. Uneori chiar bravează, invocînd-o prea des. De altminteri, fără spectrul ei, impulsul de a scrie ar fi mai redus. Voluntar sau împins de „mediu”, Bacovia practică, în tinerețe, „le dérèglement de tous les sens”, după recomandarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poeților din secolul al XIXlea, sau și mai vechi: singurătatea, plictiseala, trecerea ireversibilă a timpului etc. Ceva mai recentă e nevroza, boală resimțită cu acuitate la începutul secolului XX. De relevat însă că, pentru autorul „Lacustrei”, acestea nu sînt numai teme literare, ci și, chiar în primul rînd, teme existențiale. O întreagă generație (Bacovia, Minulescu, Topîrceanu, Cezar Petrescu și alții ) e sensibilă la ploaie. De ce? Mă îndoiesc că-i vorba numai de „meteo sensibilitate”. Chiar după a doua și a treia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nucleare și cele non-nucleare din cadrul Alianței, sunt respinse, ca urmare Franța se va retrage din cadrul NATO (forțele militare) în 1966, iar generalul de Gaulle va ordona retragerea armelor nucleare americane de pe teritoriul Franței. Arma nucleară permite Franței să nu se teamă de amenințarea sovietică și să pară independentă față de Washington, nemaiavând nevoie de protecția acestuia 71. Concluzionând, în confruntarea ce a caracterizat perioada Războiului Rece, un rol important l-a deținut tehnologia, în particular, armele nucleare, semnificative din acest punct de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
cibernetice și științifice pentru realizarea acestui lucru. De asemenea, acestea vor să-și păstreze dreptul de a continua testele dacă alte state renunță la CTBT sau dacă există arme care nu sunt sigure decât dacă sunt testate. Statele non-nucleare se tem că P5 va continua să proiecteze focoase nucleare în condițiile CTBT, înlocuind testările cu experimente non-nucleare. Menținerea armelor nucleare, mai ales fără a le testa, este numită generic gestionarea stocului. Aceasta reprezintă un subiect controversat. Gestionarea este realizată în conformitate cu recomandările
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Război Mondial, în cazul în care Teheranul obține arme nucleare și cel al vicepreședintelui american Dick Cheney care întrevedea consecințe serioase pentru Iran), în contextul în care senatorul democrat Chris Dodd, membru al Comisiei pentru Relații Externe, declarase că se teme de faptul că acțiunea militară din partea SUA pare foarte aproape 236. Abordarea președintelui american era criticată și de Francis Fukuyama care susținea că ceea ce revoltă cel mai mult este că, în legătură cu Libanul și Iranul, este în curs aceeași formă de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
armelor nucleare în doctrinele securității naționale ale SUA, cu mențiunea, însă, că Statele Unite își vor păstra un robust arsenal chiar dacă va fi redus pentru a proteja și pentru a furniza încredere aliaților, în special statelor membre NATO central-europene, care se tem că o capacitate militară americană diminuată le-ar face vulnerabile în fața presiunii Rusiei. S-a pronunțat, de asemenea, pentru semnarea unui nou acord de reducere a armelor strategice cu Rusia, reafirmând mesaj adresat Iranului dreptul țărilor emergente de a obține
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
sub incidența restricțiilor din Tratatul ABM, și sistemele pentru teatrul de acțiuni destinate asigurării protecției împotriva atacului cu rachete cu rază scurtă de acțiune, care nu făceau obiectul tratatului 346. Republicanii din Congres au contestat necesitatea unui astfel de acord, temându-se că orice înțelegere ar plasa prea multe limite privind dezvoltarea, fie a rachetelor pentru teatrul de acțiune, fie a sistemelor de apărare împotriva rachetelor strategice. În opinia acestora, acordul semnat la Helsinki expunea forțele militare americane prin limitarea proiectării
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
a da cetățenilor o voce mai puternică în privința politicii flamande și belgiene. Potrivit VB-ului, partidele consacrate ezită să introducă mecanismul inițiativelor cetățenești sau al referendumurilor, de teama unei confruntări directe cu poporul. Reprezentanții partidului susțin că partidele consacrate se tem de faptul că aceste instrumente vor scoate la lumină lipsa de susținere a elitei politice, conducând astfel la delegitimarea aspirației lor de a conduce (Jagers, 2006: 236). Numeroși comentatori, jurnaliști, politicieni și cercetători susțin că VB-ul reprezintă o provocare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
constituțional, în spațiul politic (vezi Capitolul I). Totuși, șubrezirea parteneriatului social începuse deja în anii 1980 (odată cu recesiunea economică, creșterea șomajului, apropiata integrare în UE ș.a.m.d.) și a reprezentat de asemenea un obiectiv fundamental pentru ÖVP, care se temea că prin intermediul acestui parteneriat social sindicatele și Camera Austriacă a Forței de Muncă 6, dominate de SPÖ, ar putea submina reformele economice neoliberale preconizate (Tálos, 2006: 335-337). În cele din urmă, prin simplul fapt al intrării FPÖ la guvernare se
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Carintia condusă de Haider), a decis să continue coaliția "negru- albastru". Alăturarea de un FPÖ slăbit promitea accesul la mai multe ministere decât în cazul unei alianțe cu unpartid mai puternic de talia SPÖ. În plus, conducerea ÖVP se temea că o revenire a FPÖ în opoziție i-ar fi permis acestuia să reia strategia iresponsabilă de supralicitare, care probabil are fi fost cea mai bună cale de a se reafirma (Luther 2003: 148). Opinia publică nu a fost deloc
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
guvernare populiștii (de dreapta) din Austria nu doar că au fost acceptați în "club", dar, cu siguranță, au fost și "îmblânziți". Faptul că și-au demonstrat incapacitatea de a guverna a fost probabil primit cu satisfacție de criticii care se temuseră că intrarea FPÖ la guvernare în 2000 va duce la colapsul democrației. Capitolul 7 Populism și democrație în Venezuela sub Hugo Chávez Kenneth M. Roberts Introducere Venirea la putere a lui Hugo Chávez, la sfârșitul anilor 1990, nu a marcat
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care ar fi putut să se încheie - depinde de cum era formulată întrebarea - cu preferința pentru un stat comun. În 1997, Mečiar și partidul său au respins, de asemenea, ideea alegerii directe a președintelui de către popor (alegere de care partidul se temea că ar putea-o pierde), precum și ideea unui referendum pe tema alegerii directe a președintelui. În luna iunie a acelui an, eforturile partidului de a opri schimbarea au trecut peste ceea ce era legal, deoarece ministrul de interne al lui Mečiar
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]