167,887 matches
-
ziduri și urmele a doua bastioane. Turla este cea mai înaltă de pe Valea Hârtibaciului. Curtina poligonala ce înconjoară biserică avea prevăzut drum de straja acoperit perimetral în pupitru. La fiecare din cele patru colțuri se ridică câte un turn de apărare. Intrarea în cadrul incintei se făcea prin parterul turnului nord - vestic, pe latura sudică a curtinei putându-se observa astăzi existența unei poterne. Mai tarziu, a fost ridicată o a doua incinta ce avea drum de straja și două turnuri în
Biserica fortificată din Chirpăr () [Corola-website/Science/324012_a_325341]
-
Orașul de Jos. El este construit în secolul al XIV-lea și făcea partea din cea de-a treia centură de fortificații a orașului. Incinta a III-a a ansamblului fortificațiilor orașului medieval Sibiu, din care fac parte Turnuri de apărare, Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Printre elementele componente ale acestei incinte
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
s-au extins înspre nord-est, înglobând și actuala Piață Mică. Invazia tătară din 1241-1242 a demonstrat că sistemele de fortificații existente în Transilvania se aflau într-un stadiu incipient și nu puteau face față asediilor. Pentru a crește capacitatea de apărare a orașului s-au construit noi centuri de apărare, fiind extinse zidurile Orașului de Sus. Unii istorici presupun că Pasajul Scărilor ar fi fost construit prin secolul al XIII-lea, dar majoritatea specialiștilor cred că, abia la începutul veacului al
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
Mică. Invazia tătară din 1241-1242 a demonstrat că sistemele de fortificații existente în Transilvania se aflau într-un stadiu incipient și nu puteau face față asediilor. Pentru a crește capacitatea de apărare a orașului s-au construit noi centuri de apărare, fiind extinse zidurile Orașului de Sus. Unii istorici presupun că Pasajul Scărilor ar fi fost construit prin secolul al XIII-lea, dar majoritatea specialiștilor cred că, abia la începutul veacului al XIV-lea, primarul Marcus Pemfflinger a dispus construirea pasajului
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
fost construit din piatră și cărămidă și făcea legătura între Orașul de Sus și Orașul de Jos, prin două ramificații de scări și arcade ce înconjurau zidurile cetății din jurul Bisericii Evanghelice. Orașul de Sus era protejat printr-un zid de apărare, în două terase, înalt de circa 10 m, susținut prin contraforturi masive ce se sprijină în arcuri butante pe clădirile Orașului de Jos, multe dintre ele cu o vechime de șase secole. Cele două ziduri se întâlnesc în partea superioară
Pasajul Scărilor din Sibiu () [Corola-website/Science/324064_a_325393]
-
a spus că serviciile sale nu erau necesare iar Wilhelm s-a retras la o mânăstire din apropiere. După ce a promis loialitate față de Republica Populară Ucraineană în 1919 a fost ridicat la rang de colonel și a lucrat la ministerul apărării din acestă țară. În semn de protest la Tratatul de pace a lui Petliura cu Polonia din 1920, pe care el l-a considerat a fi o trădare a Ucrainei de Vest, a demisionat și a trăit în exil la
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
1947-1948 de o echipă condusă de János Schulek, fiul lui Frigyes Schulek. Cele șapte turnuri reprezintă cele șapte triburi maghiare care s-au așezat în Câmpia Panonică în 896.. Numele bastionului provine de la breasla pescarilor care a fost responsabilă cu apărarea acestei porțiuni a zidurilor orașului în Evul Mediu. Aici se află o terasă de vizualizare, cu multe scări și poteci pietonale. De pe terasă și din turnuri se deschide o panoramă superbă asupra Dunării, Insulei Margareta și Pestei către est, precum și
Bastionul Pescarilor din Budapesta () [Corola-website/Science/324074_a_325403]
-
fi Iordanul), "Shivhey Maoz" (Laude fortului), "Beeretz lahadam" (În țară Lahadam) (Neverland) În 1967 formația muzicală a Nahal a prezentat un spectacol muzical "Hanahlaím baím" (Sosesc cei din Nahal), care a cuprins melodia lui Shemer, Vals lehaganat hatzomeah (Vals pentru apărarea florei) scris inițial pentru "Surorile Shemer". În urma vizitei autoarei într-o așezare a Nahal în peninsula Sinai în 1968 ea a scris „Beheahazut haNahal beSinay" care a fost cântat în premieră de Miri Aloni într-un show cu același nume
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
său, a primit unele ateliere din cadrul Uzinelor Astra-Arad. Caietul de sarcini al comenzii a fost redactat începând cu luna ianuarie a anului 1936 de către Direcția Tehnică și Inspectoratul General Tehnic al Armatei, în colaborare cu reprezentanții uzinelor Vickers. Reprezentanții Ministerului Apărării erau generalii Gelu Petrescu, Aristide Tănăsescu, Vasile Negrei și maiorul Valerian Nestorescu, comandamentului Apărării Antiaeriene a Țării era implicat prin generalul Gheorghe Popescu, iar Uzinele Reșița au trimis directorul general și conducătorul secției de armament. Lucrările începute în luna ianuarie
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
fost redactat începând cu luna ianuarie a anului 1936 de către Direcția Tehnică și Inspectoratul General Tehnic al Armatei, în colaborare cu reprezentanții uzinelor Vickers. Reprezentanții Ministerului Apărării erau generalii Gelu Petrescu, Aristide Tănăsescu, Vasile Negrei și maiorul Valerian Nestorescu, comandamentului Apărării Antiaeriene a Țării era implicat prin generalul Gheorghe Popescu, iar Uzinele Reșița au trimis directorul general și conducătorul secției de armament. Lucrările începute în luna ianuarie 1936 au fost finalizate în august, când caietul de sarcini avea deja 200 de
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
apărut la începutul anului 1938, când predictorul Vickers a fost supus probelor. Acesta, deși calcula precis, era deja depășit. Posibilitățile de calcul ale predictorului erau prea reduse pentru a ține pasul cu viteza de deplasare din ce în ce mai mare a avioanelor. Ministerul Apărării nu a găsit însă un înlocuitor pentru acest aparat și a decis să accepte acest model. Toate predictoarele Vickers au fost realizate în Anglia. Tunul antiaerian Vickers Model 1936 a necesitat fabricarea a 5200 de piese (organizate în 24 de
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
asigura egalitatea tuturor cetățenilor în domeniul taxelor, serviciului militar (permițând pentru prima oară creștinilor să se înroleze) și al drepturilor politice. Prerogativele sultanului au fost reduse în mod semnificativ, fiindu-i păstrate prerogativele constituționale în domeniul politicii externe și de apărare. Noua constituție, care urmărea un transfer de suveranitate către populație, nu a putut reglementa anumite domenii precum datoria publică, funcționarea Băncii Otomane sau a Administrației Datoriei Publice Otomane datorită caracterului internațional al acestora. Această situație se datora și implicării unor
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
sovietice dispuse în Marea Neagră au fost organizate astfel: gruparea principală formată din nava de linie cuirasată "Parijnaia Comuna" de 23.000 tone, mai multe crucișătoare și distrugătoare, dispuse la 120 - 150 mile marine de Constanța, cu misiunea de neutralizare a apărării litoralului în vederea executării, ulterior, a unei operații de desant maritim. O altă grupare de lovire era compusă din crucișătorul "Vorasilov" și distrugătoarele "Soobraziteli" și "Smaslennai" cu misiunea de dezvoltare a succesului atacului grupării de cercetare-lovire formată din distrugătoarele mari de
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
prelungită a trupelor libiene în Fâșia Aozou în nordul Ciadului începută în 1976 a fost în cele din urmă respinsă în 1987, când SUA și trupele franceze au ajutat forțele rebele din Ciad și guvernul condus de fostul ministru al apărării Hissein Habré la victoria Ciadului, în așa-numitul război Toyota. Gaddafi expediază armata sa peste graniță, în Egipt în 1977, dar forțele egiptene au luptat în războiul libian-egiptean și Gaddafi a trebuit să se retragă. În 1972, Gaddafi a creat
Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană () [Corola-website/Science/324133_a_325462]
-
anterior armata cu Bleys, antrenând-o să folosească armele de foc. Ajuns în Amber, Corwin dă peste o luptă disperată împotriva unor ființe care călăreau balauri cu două picioare din Curțile Haosului. Dincolo de interesele sale personale, Corwin este conștient că apărarea Amberului de agresorii externi este mai importantă, așa că ajută la câștigarea bătăliei înainte de a-l înfrunta pe Eric, rănit în timpul luptei. Înainte de a muri, Eric îi înmânează lui Corwin Giuvaierul Judecății și invocă un blestem împotriva dușmanilor Amberului. În final
Armele din Avalon () [Corola-website/Science/324160_a_325489]
-
fruntea regimentului, pe la Oancea-Cahul. Se deplasează spre nord - Soroca, Hotin și trece Nistrul pe la Rezina Rîmnița, îndreptându-se spre Razelnaia, Balta, apoi spre Nicolaev pe Bug, unde regimentul rămâne o perioadă. Apoi se deplasează la Ociakov, unde primește ordin de apărare a sectorului maritim. Regimentul va rămâne la Ociakov și după ce O.V. este mutat, în vara lui 1943. La Ociakov soldații construiesc, după desenele și indicațiile comandantului lor, o capelă în stil bucovinean, pe care o sfințesc și în care
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
uita. Completul de judecată, foarte tânăr, inclusiv procurorul, pregătește probabil o amânare. Are pe masă un dosar cu documente cât o evanghelie, plus volumele publicate de Octav Vorobchievici. Acesta, vorbind 15 minute, arată că nu are nimic de adăugat în apărarea lui, că nu are martori în plus, nici alt apărător decât cel ales din oficiu în 1953. Impresionat de elocința vorbitorului și oarecum dezorientat de situație, după o scurtă deliberare, completul de judecată se retrage, anunțând că sentința se va
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
5 exemplare pe lună în octombrie 1942. Între anii 1944-1945 s-a încercat montarea tunului antiaerian pe un afet Bofors cu două punți și folosirea unui scut de protecție, însă proiectul nu s-a concretizat, tunurile antiaeriene fiind vitale pentru apărarea rafinăriilor de la Ploiești. Ministerul Armamentului și Marele Stat Major a decis pe 2 iunie 1942 proiectarea unei noi piese de artilerie, care să poată fi folosită atât ca tun de câmp, cât și ca tun antitanc. Proiectarea efectivă a tunului
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
capturate) de calibrul 45 mm erau folosite în prima linie ca tunuri de însoțire, fiind mult mai ușor de manevrat în teren. Piesele Reșița Model 1943 au fost amplasate pe malurile râurilor pentru a sprijini forțarea acestora. În timpul operațiunilor defensive, apărarea antitanc era organizată în puncte de sprijin. Acestea erau formate din unul sau două tunuri Reșița de calibrul 75 mm și două sau trei tunuri de calibrul 45/47 mm. Spre sfârșitul războiului, apărarea antitanc era amplasată pe mai multe
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
sprijini forțarea acestora. În timpul operațiunilor defensive, apărarea antitanc era organizată în puncte de sprijin. Acestea erau formate din unul sau două tunuri Reșița de calibrul 75 mm și două sau trei tunuri de calibrul 45/47 mm. Spre sfârșitul războiului, apărarea antitanc era amplasată pe mai multe eșaloane în adâncime care acopereau întregul sector al Armatelor I și IV. În timpul luptelor din mediul urban, tunurile antitanc Reșița au fost folosite pentru a distruge punctele de rezistență ale inamicului. După sfârșitul celui
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
respinsă. La nouă ani de la aceste evenimente, o nouă revoltă a Oamenilor Nordului, condusă de Dow cel Negru, a fost respinsă de armata Uniunii condusă de Lordul Mareșal Kroy, cel care participase atât la înfrângerea lui Bethod, cât și la apărarea capitalei Adua. Este un teritoriu rece, neospitalier, locuit de clanuri războinice. În afara perioadei în care au fost conduse de legendarul erou Skarling, clanurile s-au aflat într-un conflict continuu atât între ele, cât și cu shanka, creaturi supranumite și
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
pe care le-a deținut. Cele mai importante sunt „Cursul postuniversitar de perfecționare în conducerea marilor unități operative din Forțele Aeriene”, în cadrul "Colegiului de Război" (2005) și cursul cu tematica „Probleme actuale ale securității naționale”, organizat de Colegiul Național de Apărare. În anul 2009, a obținut, titlul academic de „Doctor în Științe Militare” la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, cu lucrarea „Securitatea aeriană în contextul globalizării”, având ca îndrumător pe rectorul universității, generalul de flotilă aeriană "Florentin Râpan". După absovirea
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
operative din Forțele Aeriene”, în cadrul "Colegiului de Război" (2005) și cursul cu tematica „Probleme actuale ale securității naționale”, organizat de Colegiul Național de Apărare. În anul 2009, a obținut, titlul academic de „Doctor în Științe Militare” la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, cu lucrarea „Securitatea aeriană în contextul globalizării”, având ca îndrumător pe rectorul universității, generalul de flotilă aeriană "Florentin Râpan". După absovirea școlii miltare de ofițeri a fost repartizat ca pilot de MiG-21 la regimentul de aviație de vânătoare
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
Marin, generalul-maior Ștefan Dănilă a fost numit șef al Statului Major General, începând cu data de 1 ianuarie 2011. Ceremonia de predare-primire a Drapelului de Luptă al Statului Major General și conducerii Armatei României a avut loc la sediul Ministerului Apărării Naționale, la data de 27 decembrie 2010. În discursul de investire, ministrul apărării naționale, Gabriel Oprea, sublinia simbolistica evenimentului, precizând că "este un moment cu semnificații aparte, întrucât pentru prima dată în istoria recentă a Armatei României, un pilot de
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
cu data de 1 ianuarie 2011. Ceremonia de predare-primire a Drapelului de Luptă al Statului Major General și conducerii Armatei României a avut loc la sediul Ministerului Apărării Naționale, la data de 27 decembrie 2010. În discursul de investire, ministrul apărării naționale, Gabriel Oprea, sublinia simbolistica evenimentului, precizând că "este un moment cu semnificații aparte, întrucât pentru prima dată în istoria recentă a Armatei României, un pilot de avioane supersonice de luptă preia cea mai înaltă demnitate militară". Cu ocazia „Zilei
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]