166,875 matches
-
de Tudor Voican și Viorel Mihalcea. Proiectul acestui film a câștigat în decembrie 2006 concursul organizat de Centrul Național al Cinematografiei, clasându-se pe locul VI din cele 8 filme de ficțiune lungmetraj debut admise la finanțare, iar scenariul primind nota 7,14 (spre comparație, scenariul filmului " Patru luni, trei săptămâni și două zile" a primit nota 7,27). I s-a alocat astfel suma de 850.000 de lei. Regizorul inițial al filmului era debutantul Răzvan Mărculescu. Filmul a fost
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
de Centrul Național al Cinematografiei, clasându-se pe locul VI din cele 8 filme de ficțiune lungmetraj debut admise la finanțare, iar scenariul primind nota 7,14 (spre comparație, scenariul filmului " Patru luni, trei săptămâni și două zile" a primit nota 7,27). I s-a alocat astfel suma de 850.000 de lei. Regizorul inițial al filmului era debutantul Răzvan Mărculescu. Filmul a fost produs de Media Pro Pictures, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei. Cofinanțatori au fost Brand Connection
Nașa (film) () [Corola-website/Science/323888_a_325217]
-
nevoie de plimbări și activități variate în exterior, se angrenează entuziast în jocuri și exerciții. În casă este destul de activ, își poate consuma o bună parte a energiei în interacțiunile cu copiii. Trebuie să fie instruit și educat într-o notă mai fermă, întrucât este încăpățânat. Respectarea regulilor de igienă în interiorul casei vor fi învățate ceva mai greu de către masculi. Pot să-și însușească multe comenzi și exerciții amuzante, pot învăța trucuri spectaculoase dacă sunt învățați cu răbdare și se folosește
Bichon Frisé () [Corola-website/Science/323009_a_324338]
-
Sannio. Eforturile acestora au debutat în 1974 și au prins roade la finele secolului trecut: 1994 (recunoaștere oficială ENCI), 2007 (recunoaștere oficială FCI), 2009 (recunoaștere oficială AKC). Înfățișarea generală îi aseamănă câinilor Mastiff, dar le este specific corpul musculos și nota atletică. Întreaga sa ținută sugerează agilitate si dinamism. Capul este mare și lat, cu stopul bine reliefat și ochii rotunzi, medii, plasați la distanță. Nasul și buzele sunt negre, cu excepția exemplarelor gri/albastre, la care aceste părți pot fi gri
Cane Corso () [Corola-website/Science/323046_a_324375]
-
legionari. Printre românii recrutați de CIA la începutul lui 1951 se numără: Constantin Saplacan, Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Matias Bohm, Ilie Puiu. Securitatea îi va prinde și va descoperi că au fost recrutați în Italia. Guvernul român va trimite o notă de protest americanilor, acuzându-i de ingerințe în problemele interne ale țării și subliniind că agenții CIA capturați fuseseră trimiși ""pentru a pune în aplicare acte de sabotaj și de spionaj contra armatei române"". Conform declarațiilor lui Gordon Mason, șeful
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
la Gazeta de Cluj-Napoca (1990-1997), Scutul patriei (1958-1960), Făclia (1961-1990), Mesagerul transilvan, Editura Sfinx, Urzica, Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Informația, Tribuna afacerilor, Adevărul de Cluj, Jurnalul Național. În toată această perioada a scris subiecte din domeniul economic, analiză economică, pamflet, notă critică, foileton, toate aceste genuri jurnalistice primind un strop de umor din partea autorului. Este vicepreședintele ”Ligii Scriitorilor”. Din 1997 până în prezent este redactor-șef la "Tribuna afacerilor" din Cluj-Napoca. După desfințarea revistei "Făclia", unde a activat timp de 27 de
Ion Constantinescu (publicist) () [Corola-website/Science/323071_a_324400]
-
in the Air" (1908) și "Lumea eliberată" (1914). Acest gen de 'război total' nu a devenit pe deplin realitate decât în Al Doilea Război Mondial, în care populații întregi au fost terorizate și evacuate, iar orașele au fost anihilate. Așa cum nota Howard Black: „(...) În detalii concrete, mașinile de luptă marțiene descrise de Wells nu au nimic în comun cu tancurile sau cu bombardierele - dar tactica și strategia pe care le folosesc amintesc de Blitzkriegul dezvoltat de armata germană decenii mai târziu
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
și cea cu părul scurt, cunoscută sub numele de Smooth Collie/Short Haired Collie, cu mai puțini reprezentanți. Este un câine de talie medie spre mare, cu corpul alungit, viguros, dar totuși suplu. Capul are o linie elegantă, cu o notă alungita, botul lung și el terminându-se cu o trufa de culoare neagră. Ochii sunt puternic migdalați, dispuși oblic ("privire asiatică"). Irisul este albastru sau în nuanțe de căprui, întâlnindu-se frecvent fenomenul heterocromiei (ochi de culori diferite). Urechile sunt
Collie cu păr lung () [Corola-website/Science/323125_a_324454]
-
din concursurile de obstacole și agility. Își însușește corect și temeinic dresajul de obedienta. Preferat foarte mult în rol de câine de familie, pentru aerul sau elegant, distins, tonusul fizic foarte bun, sociabilitatea de care dă dovadă și temperamentul în notă optimistă. Este un partener de joacă foarte plăcut și sigur pentru copii, este eficient în rol de câine de pază.
Collie cu păr lung () [Corola-website/Science/323125_a_324454]
-
pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronică cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică. Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: "Uzina de basme", "Întâlniri cu cinematograful", "Note pentru azi", "De amore", "Momente din istoria filmului românesc", "Jean Mihail", "Filmul românesc de altădată". În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei participând la realizarea unor filme precum "Odessa în flăcări" și "O noapte furtunoasa" de Jean
Ion Filotti Cantacuzino () [Corola-website/Science/323222_a_324551]
-
a avut, de asemenea, un mic cerc de prieteni literari, pe care îi aduna cu diferite ocazii în apartamente diferite, inclusiv al său, bând și povestind, întâlniri tolerate de Anna. Theodore Dreiser îl ademenea afară de la întâlniri cu telegrame și note false, iar seara seara era plină de mâncare bună, conversație și ilaritate. Spiritul lui ieșea mereu în evidență, mai ales în scrierile sale. Suferind de o sănătate precară și cu o vedere slabă, Fort a fost plăcut surprins să-și
Charles Fort () [Corola-website/Science/323244_a_324573]
-
vizitat pentru a-i arăta un exemplar din ""Talente Sălbatice"". Fort a murit la doar câteva ore după aceea, probabil de leucemie. El a fost înmormântat în cavoul familiei Fort din Albany, New York. Cele mai mult de 60.000 de note ale sale au fost donate Librăriei Publice din New York. The following online editions of Fort's work, edited and annotated by a Fortean named "Mr. X", are at "Mr. X"'s site Resologist.net:
Charles Fort () [Corola-website/Science/323244_a_324573]
-
al treilea fiu al țambalistului Valter Tudorache. În 1948 cântă la prima sa nuntă cu acordeonul. În 1954 este angajat la Orchestra ansamblului de muzică populară „Flacăra” a Filarmonicii din Ploiești, dirijor fiind, în perioadă, violonistul Nicu Beliguță, unde învață notele muzicale. În perioada 1956-1960 cântă în numeroase restaurante din Ploiești („Ciocârlia”, „Bulevard” sau „Crama Tunel”), alături de Constantin Văduva (nai), Ion Bolozan (contrabas) și Ionuț Vasilescu (pian, nepotul compozitorului Ion Vasilescu). În 1961 își formează un taraf cu care cântă la
Ștefan Tudorache () [Corola-website/Science/323343_a_324672]
-
considerabile ale zidurilor dezvelite împiedică concluzia că pe dealul din hotarele localităților Avrig și Racovița ar fi existat o cetatea cu val de pământ care masca o zidărie din piatră. Lipsa materialului arheologic în fortificația de la Avrig-Racovița îi dă o notă aparte. Coroborată cu starea de conservare actuală a structurilor de apărare la mai bine de jumătate din incintă, informația duce la ipoteza nefinalizării lucrărilor de apărare. Starea actuală a zidăriei permite, de asemenea, discuția ipoteticei distrugeri intenționate, așa cum s-a
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
s-a întâmplat potrivit informațiilor documentare la Landskrone. Urmele slabe de cărbune, evidente în ambele cazuri, sunt urmare a defrișării prin incendiu a vegetației și a unor focuri ocazionale în perioada de folosire a fortificației de la Tălmăcel. Există încă o notă comună, definitorie pentru cele două fortificații: dimensiunile reduse în comparație cu fortificațiile învecinate de la Sadu, Rășinari, chiar Tălmaciu (Landskrone): aproximativ 20 m segmentul lung al incintei exterioare la Tălmăcel și aproximativ 60 m în axul lung al fortificației de la Avrig-Racovița. Sistemele de
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
forțele inamice, susținute de artilerie. Înaintând din curtea din fața palatului, elvețienii au fost flancați de la galeria Luvrului și s-au retras la intrarea principală a palatului. Garda națională a insurgenților s-a adunat și a reluat atacul. Regele trimisese o notă (păstrată până astăzi) prin care ordona elvețienilor să înceteze focul și să se retragă în cazărmi. Ofițerii elvețienilor au considerat însă inutil un asemenea ordin în mijlocul unor lupte grele și nu s-au supus imediat ordinului. Poziția gărzii a devenit
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
se retragă în cazărmi. Ofițerii elvețienilor au considerat însă inutil un asemenea ordin în mijlocul unor lupte grele și nu s-au supus imediat ordinului. Poziția gărzii a devenit însă din ce în ce mai greu de păstrat, munițiile epuizându-se și pierderile acumulându-se. Nota regelui a fost atunci executată și s-a ordonat apărătorilor să înceteze lupta. Corpul principal al gărzilor elvețiene a bătut în retragere de-a lungul palatului și s-a retras peste grădină în spatele clădirii. În acel moment, ei erau depășiți
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
După absolvirea liceului din Pitești, începe studii universitare în Franța, fără a le finaliza. Debutează ca ziarist în 1918 în publicația „Cronica” din Iași. Ulterior a fost redactor la „Universul”, „Dreptatea” (1937), „Adevărul”, „România Literară” (1938), a publicat articole, reportaje, note de călătorie, cronici dramatice în „Viața Românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Viața Literară” etc. Scriitor de orientare promodernistă și antigândiristă, a condus, împreună cu Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, revista „Kalende” (noiembrie 1928-martie 1929). A frecventat cenaclul ”"Sburătorul
Tudor Șoimaru (scriitor) () [Corola-website/Science/323364_a_324693]
-
de bancnote de polimeri. Termenul românesc "bancnotă" este un împrumut din limba germană, "Banknote". Se consideră că acest termen, "bancnotă", ar putea fi și un împrumut din engleză, "banknote", prin intermediul limbii franceze, "bank-note". Bancnotele au apărut în Europa ca și note/chitanțe de bancă ce dovedeau faptul că , purtătorul bancnotei avea o anumită cantitate de bani în bancă . Și în zilele noastre, pe bancnotele emise de Banca Angliei se poate citi : „I promise to pay the bearer the sum of pounds
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
bani în bancă . Și în zilele noastre, pe bancnotele emise de Banca Angliei se poate citi : „I promise to pay the bearer the sum of pounds”. Se promitea plata în livre ("pound" în engleză) a cantității de aur înscrise pe nota/chitanța de bancă (i.e. bancnotă). Astăzi Lira sterlină (GBP) nu mai este o dovadă a banilor ci numai monedă fiduciară, precum toate sistemele de plată de pe planetă. "Moneda de hârtie" a fost introdusă la începutul secolului al X-lea, de
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
inițiatice absolut necesare aderării la mișcare. Nu se cunoaște data la care a aderat la Mișcarea Legionară, și nici parcursul politic al acestuia în ierarhia mișcării. Oricum, în 1937, era unul din apropiații lui Corneliu Zelea Codreanu, fiind menționat în Nota nr. 15754 din 22 decembrie 1937 emisă de Corpul Detectivilor cu privire la starea de spirit din interiorul Mișcării Legionare după aflarea rezultatelor alegerilor: Grigore Manoilescu a fost pentru scurtă vreme editor și director al ziarului pro-legionar "Buna Vestire". Într-unul din
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
vacanța de Paști, dar din cauza lipsurilor era să întrerupă școala. A și rămas aici, până când a intervenit fostul lui professor Andrei Liviu Pop spunându-i mamei sale Ileana că ar fi păcat să rămână băiatul acasă, țăran, văzând excelentele lui note. Din rapoartele anuale ale liceului se observa, că în clasele VI-VIII (lipseau cele din clasa a V-a), dar elevul Maniu era printre primii, la note și purtare. Începând cu clasa a VII-a, Unchiul Bărnuțiu a putut să
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
Ileana că ar fi păcat să rămână băiatul acasă, țăran, văzând excelentele lui note. Din rapoartele anuale ale liceului se observa, că în clasele VI-VIII (lipseau cele din clasa a V-a), dar elevul Maniu era printre primii, la note și purtare. Începând cu clasa a VII-a, Unchiul Bărnuțiu a putut să-i trimită câte un modest ajutor. Unul dintre colegii și prietenii lui foarte buni, a fost Ioan Micu Moldovan, care a rămas până la moartea lui prieten și
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
de cenzură la 13 iunie 1863, iar în 15 iunie depune jurământul de avocat. În 27 iunie sustine și al doilea examen de cenzură, examen special, necesar pe atunci pentru practica comercială și cambială. La cele două examene a avut nota “Lăudabil”. În 2 iulie 1863 pleacă spre casă, cu cele două diplome. Dupa ce și-a luat cenzura de avocat este numit judecător la Șimleu Silvaniei. În 1876 Ioan Maniu a fost transferat la Tribunalul din Zalău, Comitatul Sălaj, pe
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
război, iar statul care a decis rezultatul în cele din urmă a fost Statele Unite ale Americii. Nenumitul "potentat străin" - care a fost "deranjat de unele evoluții recente din colonii" ale Marii Britanii și care, fără consultarea miniștrilor săi, a scris o notă personală nediplomatică și provocatoare către guvernul britanic - este foarte probabil împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Comportamentul ficțional care îi este atribuit în această povestire a anticipat îndeaproape comportamentul său efectiv de după un an mai târziu, când a fost
Cea de-a doua pată () [Corola-website/Science/324044_a_325373]