19,920 matches
-
Uniunii Scriitorilor din România. În anul 1984, cele două cărți menționate mai-sus au fost ecranizate sub forma unui film serial pentru copii (Racheta albă), scriitorul semnând scenariul acestui film. În anul 1987 Ludovic Roman și-a înaintat demisia din cadrul Agerpres, acuzând atitudinea de slugărnicie față de regimul comunist a conducătorilor agenției și a refuzat să mai lucreze în presa comunistă. Timp de doi ani a fost șomer, cu statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din România. După Revoluția din decembrie 1989, a
Ludovic Roman () [Corola-website/Science/307823_a_309152]
-
Afacerea Dreyfus era cea care îi lansase practic cursa și cea care stârnise pasiuni în rândul sponsorilor săi. El a anunțat debutul noii competiții citându-l pe scriitorul Émile Zola, a cărui scrisoare deschisă, în care fiecare paragraf începea cu „"Acuz ..."” (), a condus la achitarea lui Dreyfus. Stabilindu-și un discurs plin de figuri de stil, Desgrange a spus: Precum caracterul puternic și lipsit de prejudecăți, pe care Zola i-l atribuie țăranului său din "Pământul" (), L' Auto, un ziar al
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
fost atât de lungi, cicliștii au fost nevoiți să pedaleze și noaptea. În pofida faptului că oamenii lui Desgrange au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a supraveghea cursa, trișatul s-a exercitat cu ușurință. Unii au fost acuzați că s-ar fi furișat în mașini. Alții că ar fi luat trenul. Mai mult decât atât, Turul lui Desgrange a aprins scânteia pasiunii printre fanii ciclismului, lucru ce se putea dovedi fatal pentru cursă. Deși decizia finală a fost
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
mașină. În anul 1950: În anul 1966, în apropiere de Bordeaux, cicliștii au intrat în grevă după ce cu o seară înainte fuseseră testați antidrog. În anul 1968, jurnaliștii au intrat în grevă timp de o zi, după ce Félix Lévitan îi acuzase că urmăreau cursa „cu ochii obosiți”. Acesta fusese răspunsul său la plângerile formulate de ziariști, conform cărora competiția ar fi fost una modestă. În anul 1978, cicliștii au pedalat încet pe parcursul întregii zile, iar la finalul de la Valence d'Agen
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Montalbán, fiul unui librar cu care Quevedo a avut unele dispute. Cu toate acestea, ținta predilectă a ironiilor lui Quevedo a fost Luis de Góngora (considerat celălalt mare poet al Barocului spaniol și rivalul lui Quevedo), pe care l-a acuzat de a fi un „preot nedemn”, „homosexual”, „scriitor murdar si obscur”, „dependent de jocurile de noroc” sau „indecent”. Nici măcar aspectul fizic al lui Góngora nu a fost cruțat de Quevedo, care a scris satira „"Unui nas"”, în care se leagă
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
mai în fiecare an. La 10 iunie 2007, la vâsrta de numai 46 ani, a murit protosinghelul Meletie Cucoară, primul stareț al mănăstirii. A fost înmormântat în curtea bisericii. Noul stareț a fost numit arhimandritul Arsenie Butnaru. Ieromonahul Calistrat Chifan, acuzat de neascultare și care fusese pus sub canon în anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iași la 1 martie 2009 și a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni. Biserica Mănăstirii Vlădiceni a intrat în atenția presei
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
tratatul bilateral, în consecință, prevederile acestuia sunt anulate, și că Shatt al-Arab a aparținut din totdeauna în întregime Irakului. După cinci zile, în 22 septembrie 1980, trupele irakiene vor invada Iranul. Anterior invaziei, în vederea pregătirii psihologice a populației, Irakul a acuzat Iranul de acte de agresiune și amestec în treburile interne, cum ar fi sprijinul acordat partidului al-Daʿwa, interzis de autorități. De cealaltă parte, Iranul acuza regimul Ba’th ca fiind anti-Islamic și o marionetă a puterilor occidentale. Totodată, regimul de la
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
1980, trupele irakiene vor invada Iranul. Anterior invaziei, în vederea pregătirii psihologice a populației, Irakul a acuzat Iranul de acte de agresiune și amestec în treburile interne, cum ar fi sprijinul acordat partidului al-Daʿwa, interzis de autorități. De cealaltă parte, Iranul acuza regimul Ba’th ca fiind anti-Islamic și o marionetă a puterilor occidentale. Totodată, regimul de la Bagdad era acuzat de acte de agresiune împotriva Iranului, datorită suportului acordat separatiștilor din Khuzestan, străveche provincie persană, cărora Irakul le promisese public asistență în vederea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
acte de agresiune și amestec în treburile interne, cum ar fi sprijinul acordat partidului al-Daʿwa, interzis de autorități. De cealaltă parte, Iranul acuza regimul Ba’th ca fiind anti-Islamic și o marionetă a puterilor occidentale. Totodată, regimul de la Bagdad era acuzat de acte de agresiune împotriva Iranului, datorită suportului acordat separatiștilor din Khuzestan, străveche provincie persană, cărora Irakul le promisese public asistență în vederea eliberării “Arabestanului”. Conform celor declarate de guvernatorul general al provinciei, Amiralul Aḥmad Madani, Irakul furniza arme rebelilor. În
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
și să recunoască suveranitatea Irakului asupra teritoriilor reclamate de acesta, inclusiv cursul râului Shatt al-Arab. În fața adunării ONU, ambele țări și-au definit implicarea în conflict ca un act de auto-apărare. Ministrul de externe irakian, Sa’dun Hammadi, l-a acuzat pe Khomeini de încercare de export al revoluției islamice. De cealaltă parte, Iranul, prin vocea premierului Rajăʾi, a caracterizat agresiunea irakiană drept război “impus” (jang-e taḥmili), declarând că Iranul va accepta încetarea focului doar atunci când agresorul va fi pedepsit. Intervențiile
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
devastat de atacurile chimice irakiene. Imaginile cu sute de femei și copii morți pe stradă au făcut înconjurul lumii. În ciuda acestor dovezi evidente, din cauza colaborării economice și militare a țărilor occidentale cu Irakul, s-a ajuns ca Iranul să fie acuzat în mass-media occidentală de aceste atacuri chimice, deși acesta nu dispunea de astfel de arme. În 17 aprilie 1988, Irakul a lansat Operațiunea Ramadan Mubarak, un atac prin surprindere contra celor 15 000 de soldați iranieni, majoritatea trupe Basij, ce
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
țările arabe din regiune, Kuweit, Arabia Saudită, Quatar, Emiratele Arabe Unite și Iordania, per total atingând 67 miliarde de $. Aparent, tactica iraniană de a forța Irakul să cheltuiască tot mai mult pe armament, muniție și alimente, a avut succes. După război, Irakul a acuzat Kuweitul de foraj înclinat și furt de țiței, incitând la invazia acestuia. Ca o consecință directă, situația financiară a Irakului s-a deteriorat și mai mult, Comisia ONU pentru compensare obligând Irakul la plăți compensatorii de 200 de miliarde de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
o organizație revoluționară de stânga, una din forțele principale ce contribuiseră în 1979 la răsturnarea regimului șahului Reza Pahlavi. Conflictul cu tabăra ayatollahului Khomeini nu a întârziat, dat fiindcă MEK era în esență o organizație secularistă. Ayatollahul Khomeini i-a acuzat public pe mujahedini că ar fi "eclectici, contaminați de occident, ipocriți și necredincioși". Partizanii lui Khomeini, numiți hezbollahi, au început atacuri contra adunărilor MEK, asupra publicațiilor și sediilor acestora. Tensiunile au ajuns la apogeu în iunie 1981, atunci când în Teheran
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
un vas liberian fantomă (Stoval), care transmitea mesaje false menite să atragă într-o ambuscadă navele de pază de coastă iraniene. Iranienii au intuit intențiile americanilor, și au adus toate cele trei cazuri de agresiune în fața Curții Internaționale de Justiție, acuzând SUA de "atac deliberat și criminal" asupra unei aeronave civile, în cazul zborului 655, și de violarea tratatului comercial din 1955 dintre cele două țări, în cazul celor două atacuri asupra platformelor petroliere. În cazul aeronavei Airbus, Curtea Internațională de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
cu infiltrări de trupe și atacuri surpriză, a produs irakienilor pierderi grele, chiar dacă se găseau în defensivă, iranienii compensând lipsa armamentului greu și a tancurilor prin mobilitate mai ridicată și atacuri mai îndrăznețe. În același context, numeroși comentatori din mass-media acuză Iranul că ar fi folosit minori în timpul războiului, atât în calitate de combatanți, cât și pentru deminarea terenului folosind propriul corp. Se face referire cu precădere la membrii milițiilor Basij. Înființate în 1979 din ordinul ayatollahului Khomeini, aceste miliții erau compuse din
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
să meargă din casă în casă și să strângă impozitele, majoritatea destinate cheltuielilor pentru războaiele în care era implicată Spania. Este încarcerat în anul 1597 în Închisoarea Regală din Sevilla, în urma falimentului băncii unde Cervantes depozita impozitele. Scriitorul a fost acuzat de însușirea banului public, găsindu-se unele neregularități în calculele de care se făcea responsabil. "Don Quijote" a fost „conceput” chiar la închisoare, sau cel puțin asta a scris Cervantes în prefață, nefiind clar dacă a început sau nu să-l
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
de o obște monahală tânără. Ieromonahul Calistrat Chifan, duhovnicul care s-a ocupat de renașterea vieții monahale la Bârnova, a fost pus sub canon în anul 2003, interzicându-i-se să oficieze ceremonii religioase și sfintele taine. Monahul a fost acuzat de neascultare față de ierarhi, tunderea în monahism a unor tineri minori fără respectarea canoanelor bisericești, folosirea necanonică a bunurilor aduse mănăstirii de către credincioși, clevetirea și discreditarea ierarhilor și a preoților. După un canon de șase ani, la 1 martie 2009
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
și pe hipogriful Buckbeak. Hermione se duce la întâlnire cu Viktor Krum la Balul de Crăciun în Pocalul de Foc. Pentru a pronunța mai bine numele ei (Her-my-oh-nee). Ea mai târziu are o discuție aprinsă cu Ron după ce acesta o acuză pe ea că "flirtează cu inamicul" cu referire la prietenia cu Krum. Hermione de asemenea formează o campanie pentru drepturile spiridușilor de casă formând Societatea Pentru Apărarea Spiridușilor (SPAS), dar ea este singura voce de înrobire a spiridușilor de casă
Hermione Granger () [Corola-website/Science/307937_a_309266]
-
Ana-Maria Cioabă, pe atunci în vârstă de 12 ani, cu un tânăr pe nume Mihai Biriță, în vârstă de 15 ani, dând naștere la un scandal internațional în care Consiliul European și baroneasa Emma Nicholson (raportorul UE pentru România) au acuzat statul român de încălcarea atât a legislației românești, cât și a normelor internaționale. Comisia de anchetă a Direcției pentru Drepturile și Protecția Copilului din Sibiu a decis ca cei doi "soți" să locuiască separat și să înceteze orice relație de
Florin Cioabă () [Corola-website/Science/307942_a_309271]
-
de la 23 august 1944, a fost activist al CC al PCR, devenind colaborator apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a înaintat în ierarhia politică astfel: A fost acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului (27 aprilie 1945), care îi judeca pe inculpații acuzați de crime de război sau ca dușmani ai statului român. A făcut parte alături de Teohari Georgescu și Iosif Rangheț din comisia care l-a anchetat pe Lucrețiu Pătrășcanu (arestat la 28 aprilie 1948) și a elaborat informarea pe baza căreia
Alexandru Drăghici () [Corola-website/Science/308323_a_309652]
-
iar ulterior de Nicolae Ceaușescu. A decedat la 58 de ani iar cauza morții sale este incertă. A fost membru al Partidului Comunist Român din 15 noiembrie 1945. În 1981, a fost exclus din CC al PCR și a fost acuzat că a încălcat regulile partidului pentru că a aprobat furnizarea de cărbuni de proastă calitate, care au deteriorat stații electrice. a fost un membru important al grupului din cadrul Partidului Comunist Român, care i-a permis în anul 1965 lui Nicolae Ceaușescu
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
a schimbat numele în Comisia Centrală de Revizie, funcție pe care a deținut-o până în 1961. În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România". Ulterior în același an, a fost acuzat de „deviaționism ideologic spre dreapta”, de complicitate cu Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu (care voiau să-l destituie pe Gheorghe Gheorghiu-Dej), fiind înlăturat din toate funcțiile deținute. După aceea a intrat într-un con de umbră, viitorul său politic fiind
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
ilegaliști sau conducători de frunte ai partidului - a fost păstrat ca un element de decor pe lângă Ceaușescu. În noiembrie 1979, la Congresul al XII-lea al PCR, a luat cuvântul pronunțându-se împotriva realegerii lui Nicolae Ceaușescu la conducerea partidului, acuzându-l că pune interesele personale înaintea celor ale partidului și țării. De asemenea, a acuzat congresul că neglijează problemele reale ale țării, fiind preocupat de glorificarea lui Ceaușescu. Acest atac fără precedent venea de la o persoană care nu putea fi
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
pe lângă Ceaușescu. În noiembrie 1979, la Congresul al XII-lea al PCR, a luat cuvântul pronunțându-se împotriva realegerii lui Nicolae Ceaușescu la conducerea partidului, acuzându-l că pune interesele personale înaintea celor ale partidului și țării. De asemenea, a acuzat congresul că neglijează problemele reale ale țării, fiind preocupat de glorificarea lui Ceaușescu. Acest atac fără precedent venea de la o persoană care nu putea fi acuzată de sentimente pro-sovietice, Pîrvulescu fiind un apărător fervent al autonomiei PCR. De asemenea, la
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
-l că pune interesele personale înaintea celor ale partidului și țării. De asemenea, a acuzat congresul că neglijează problemele reale ale țării, fiind preocupat de glorificarea lui Ceaușescu. Acest atac fără precedent venea de la o persoană care nu putea fi acuzată de sentimente pro-sovietice, Pîrvulescu fiind un apărător fervent al autonomiei PCR. De asemenea, la vârsta de 84 de ani, nu putea fi acuzat de ambiții personale așa că remarcile sale au fost considerate de presa occidentală ca o dovadă a nemulțumirii
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]