17,991 matches
-
prin fața mea... Mă ascultați? ― Evident, răspunse maiorul. ― Mi-am dat imediat seama că sânt niște pungași ordinari care ciupiseră niscai cosmetice, eventual vreun ceas de la hotel, mai ales că unul din ei ținea mâinile sub centură ca să nu piardă ce furase. Avizat deci asupra calității lor, i-am urmărit atent. Treburile astea îți stârnesc totdeauna curiozitatea. ― Unde vreți să ajungeți? ― Aveți răbdare. După ce au dat colțul, mi-a trecut prin minte, așa ca un exercițiu, să le reconstitui semnalmentele. Ce aș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Și prin mreaj-asta vrăjită vedeai patul ei de flori, (215) Ea cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
crenge negre umbre se configur. Întunecoasă-i, cum o simt doar orbii Și fîlfîiesc prin aer rece corbii. El de pe cal se dete. În pădure Șoptește frunza, ramuri stau de sfaturi 51 {EminescuOpVI 52} 115Și somnul nu voiește ca să-l fure, Căci umedă e frunza lui de paturi, Urechea-i trează a dumbravei gure Le ascultă șoptind din mii de laturi - Și corbii croncănesc și sboară-n fală 120În aer clar ca pete de cerneală. Atunci o frică inima-i pătrunde, Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tale-s toate, scumpă, mândră floare! " Ea îl privea cu ochiul plin de milă, I-ar fi sorbit cuvântul de pe gură. 370În fața lui ea nu-și mai face silă, 59 {EminescuOpVI 60} Un leșin par'că inima i-o fură - Și trist privește tânăra copilă Cumpliții muri și porți... Din ochiu-i cură Un fir senin de lacrimi; ea își strânge Cu-a ei mânuțe inima și plânge. El cum o vede astfel în fereastră Ș-aruncă ochiu - adânc și nobil
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din picioare, Pierzând mintea care-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul nu-i mai fură, Nici simțirea lui în jele, Toate-i par urâte, sure, Într-un chip, într-o măsură, Închircite și de rând Și nimic nu-i de măsura Celor ce avea în gând. Trist, retras, rănit de moarte S-ar fi-ntors L-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care-oi vre Ș-oi plăti când oi pute. 248 Bate vântul frunza-n dungă Toate plugurile îmblă, Num-al meu șade la umbră; Că tînjala-i dat porție, Cîrciea-i pentru rachie. 249 Iapa popii porumbea Tot aș-am zis c-oi fura 245 {EminescuOpVI 246} Să plătesc beutura Care am beut cu mândra. 250 Frunză verde poamă coarnă, Leliță Ioană! De-aș ajunge pân-la toamnă, Leliță Ioană, Să pun boii la tânjală, Să mă sui în deal la poamă, Să mă primbl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. - Ce e? - îl întrebă Genarul pe calul năzdrăvan - ți s-a urât cu binele? - Nu mi s-a urât mie cu binele, ci de tine-i rău. Făt-Frumos ți-a furat fata. - Trebuie să ne grăbim mult ca să-i ajungem? - Să ne grăbim și nu pre, pentru că-i putem ajunge. Genarul încălică și sbură ca spaima cea bătrână în urma fugiților. În curând îi și ajunse. - Să se bată cu el Făt-Frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încît i se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele. Pierdut în păduri, Genarul își aude calul nechezând. - Ce e? - îl întrebă. - Făt-Frumos îți fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. - Pute-l-om ajunge? întrebă Genarul mirat, pentru că știa că-l omorâse pe Făt-Frumos. - Nu zău, răspunse calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are șapte inimi, pe când eu n-am decât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și a zis fata să se culce lângă dânsul. Ș-așa au adormit el de greu încît n-au auzit când au venit balaurul. Fata s-a trezit și strașnic a-nceput a răcni și el nu se trezia: îi furase somnu balaurul 11. Fata l-au apucat de cap ș-a rămas c-un smoc de păr în mână, ș-așa de tare l-au durut pe dînsu, c-au sărit drept în picioare ș-o-nceput să se lupte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
închisă să nu îmbli. Ea v-o două săptămâni s-au putut răbda. Pe urmă așa a gândit ea în mintea ei: De ce să nu mă lase băetul meu să într-un casa asta? Și noaptea când dormea i-au furat cheia. S-a dus la vânat, că era o frumoasă pădure acolo, în toate zilele el se ducea. Ea a discuiat ușa ș-a intrat în casă și smăul văzând c-a intrat în casă i-a zis: - Femeie, dă-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi astâmpăr al meu chin, Și te rog să fii blajină Pentru-un rob, ce ți se - nchină. Tuturor li răsplătești Cu asupra de măsură, Numai mie-mi dăruiești 410 {EminescuOpVI 411} {EminescuOpVI 412} {EminescuOpVI 413} Ochii tăi cari mă fură. Luceafăr al dimineții Eu pre tine te numesc, Te iubesc strașnic, duduță, Și din suflet te doresc Fără tine, unde-oi merg Ochii mei nu s-or mai șterge, Până când nu te-i întoarce Ochii mei nu s-or mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
spue ce dor Mă face să mor, În inimă-mi este Răul făr de veste. Întreb. De ce să fii iubit În gânduri risipit? Răsp. De voi mi ie teamă, Vă spui voi dați seamă, Să nu cutezați Suspinul să-mi furați. Ah, cuget putere, Când mințile-mi piere, Uită că mă vrea Cu moarte mai grea Pe mine să piarză, Pe voi să vă arză. No. 25 Acum orice ceas și ori ce minut Asupra mea vrăjmaș s-au făcut, Cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
normand de mare, rege al luptei, vechi danez venit pe căile lebedelor, care n-a dormit nicicând sub un acoperiș de scânduri, nici n-a golit în casă de om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul jafurilor inalterabila-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote, pe care-l aprecia atât de mult.“ Tânărul Anatole France
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
partidul de centru, nu aveau acum nici un motiv să sărbătorească, ci, dimpotrivă, se temeau să nu declanșeze atacuri ale masei ignorante care cânta și striga pe străzi, să nu le fie sparte ușile sacrosancte ale căminului, profanate amintirile de familie, furată argintăria, Cântați, cântați, că în curând o să plângeți, își spuneau unii altora ca să-și dea curaj. În ceea ce-i privește pe votanții partidului de stânga, cei care nu aplaudau de la ferestre nu o făceau pentru că ieșiseră pe stradă, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-ați orbit acum patru ani, când toată lumea din oraș mergea călcând în gropi și dând cu nasul în felinarele de pe stradă, și înainte să-mi răspundeți că una n-are nici o legătură cu cealaltă, vă spun eu că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, cel puțin aceasta este, deși exprimată în alți termeni, părerea ministrului meu, de care eu trebuie să țin seamă chiar dacă mă doare sufletul, că pe un comisar nu-l doare sufletul, ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
când toată lumea din oraș mergea călcând în gropi și dând cu nasul în felinarele de pe stradă, și înainte să-mi răspundeți că una n-are nici o legătură cu cealaltă, vă spun eu că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou, cel puțin aceasta este, deși exprimată în alți termeni, părerea ministrului meu, de care eu trebuie să țin seamă chiar dacă mă doare sufletul, că pe un comisar nu-l doare sufletul, ziceți dumneavoastră, așa credeți, dumneavoastră puteți ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate că într-una din acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el i-a respins pe ei, era vremea lui scapă cine poate, fură tu înainte să fii furat, bate tu înainte să fii bătut, cel mai aprig dușman al tău, după cum ne învață legea orbilor, este întotdeauna cel de care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acele zile, pe vreo stradă oarecare, s-a încrucișat cu ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el i-a respins pe ei, era vremea lui scapă cine poate, fură tu înainte să fii furat, bate tu înainte să fii bătut, cel mai aprig dușman al tău, după cum ne învață legea orbilor, este întotdeauna cel de care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să nu știm încotro mergem, gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care familia mamei mele o are dintotdeauna. Sunt câteva căsuțe frumoase acolo. Îmi amintesc cum priveam oceanul cu o zi Înainte de nuntă și vedeam cum era transportat cu o barjă un candelabru de cristal pentru cort. Parcă l-ar fi furat dintr-o sală de bal de la Waldorf 1. De fapt, eu urăsc candelabrele de genul ăsta - a trebuit să mă mut, la propriu, din casa părinților mei din Park atunci când am venit la New York, pentru că erau candelabre peste tot - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a strâns cu afecțiune. — Da, e un soț foarte atent, zise Marci, adresând, În mod evident, aceste cuvinte Sophiei. —Fetelor, ajunge, rosti Hunter, părând să nu se simtă În largul lui. —Sylvie, ești drăguță să mă lași să ți-l fur pe Hunter pentru cinci minute, să discutăm despre proiectul meu? Fără să aștepte vreun răspuns, Îl duse de-acolo pe Hunter, către șemineu. Marci se uită În urma lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul ăla Îți face un trunchi de Giselle. Iar eu am sacrificat asta și i l-am Împrumutat Sophiei, ca apoi ea să mă trădeze În felul ăsta, furând soțul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, când eu am avut atâta Încredere În ea? Îți dai seama? M-am uitat la Marci cu groază. —Știu. Și eu rămăsesem fără cuvinte. Să tratezi pe cineva așa după ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Iacob și la Esau. Ți-i amintești? — Aha. Da. Acum pricep. — O poveste oribilă, nu-i așa? — Da, într-adevăr oribilă. În copilărie, m-a chinuit îngrozitor. La vremea aia eram un mic personaj moral și integru. Nu mințeam, nu furam, nu înșelam, nu spuneam o vorbă rea nimănui. Și iată-l pe Esau, un tolomac zburdalnic la fel ca mine. După toate regulile posibile, binecuvântarea lui Isaac ar fi trebuit să îi aparțină. Dar Iacob i-o fură... nici mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mințeam, nu furam, nu înșelam, nu spuneam o vorbă rea nimănui. Și iată-l pe Esau, un tolomac zburdalnic la fel ca mine. După toate regulile posibile, binecuvântarea lui Isaac ar fi trebuit să îi aparțină. Dar Iacob i-o fură... nici mai mult, nici mai puțin decât cu ajutorul mamei. Mai mult decât atât, Dumnezeu pare să aprobe aranjamentul. Iacob cel necinstit, șarlatanul, ajunge în cele din urmă în fruntea poporului evreu, iar Esau e părăsit, uitat, un nimeni fără valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
minciuni, Harry, și, cu un trecut ca al tău, aș prefera să păstrezi cei zece mii de dolari. Așa, o să pot să fac reclamație. Ți-ai propus să mă escrochezi, nu-i așa? Nu-mi place când lumea încearcă să mă fure de bani. Mă irită. — Cine e omul ăsta, Gordon? a întrebat Harry, cu glasul deodată tremurând nestăpânit. — Myron Trumbell, i-a răspuns Gordon. Binefăcătorul meu. Prietenul meu. Omul pe care îl iubesc. — Deci el e, a zis Harry. Celălalt n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]