18,601 matches
-
aveau și marginile aurite. Acest ținut era de multă vreme celebru pentru măiestria olarilor săi; iar în orașul nou, Menes înălțase un templu închinat zeului Ptah, "Meșteșugarul divin al yeilor", al cărui preot a purtat tot timpul titlul de "Marele Maestru Olar". Utilizarea pietrei în construcții era încă necunoscuta: templele ca și locuințele, erau zidite probabil din cărămizi văruite și aveau tavanul așezat pe stâlpi de lemn decorat. Dar chiar la acea epocă, cioplitorii în piatră executau statui frumoase, iar "sfânta
Prima Dinastie Egipteană () [Corola-website/Science/302984_a_304313]
-
aplicării cu brio a elementelor definitorii ale stilului baroc în pictură. În anul 1598, anul realizării picturii, acestea erau deja clar cristalizate și "standardizate," cel puțin în Italia. Peter Paul Rubens, considerat de mulți specialiști cel mai mare pictor european, maestru incontestabil al barocului pictural, a folosit compoziții complexe cu personaje multiple, pictate din unghiuri diferite, efectuând sincron diferite lucruri slujind unui scop comun. Spre exemplu, în Vânătoarea de lei, artistul flamand a folosit la refuz spațiul existent, grupând șapte vânători
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
a personajelor ce umplu cadrul picturii având atitudini fie statuare, fie dinamice, dar întotdeauna dramatice, și găsindu-se în mijlocul unor peisaje ușor ireale ce amintesc mai degrabă de parcuri (desigur, baroc) decât de un peisaj real. În timp ce Rembrandt și alți maeștri olandezi ai barocului s-au aplecat în compozițiile lor mai ales asupra scenelor cotidiene, spaniolul Diego Velázquez, artist neafiliat vreunei școli, dar puternic individualizat ca pictor baroc, deși a realizat și picturi inspirate din cotidian, mai ales în perioada italiană
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
gol central (un vortex) din care pare a emana acțiunea, folosirea, pentru prima dată, a unor unghiuri multiple de prezentare a personajelor implicate și prezența, tot pentru prima dată, a elementelor extra-sculpturale, cum ar fi, de pildă, apa (în fântâni). Maestrul incontetabil al barocului vizual al anilor 1600 a fost, fără nici o îndoială, italianul Gian Lorenzo Bernini (1598 - 1680). Acest artist remarcabil, comparabil ca forță și dimensiune a creației doar cu Michelangelo Buonarroti, a fost la superlativ architect, pictor, sculptor, dramaturg
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca (15 ianuarie 1622 - 17 februarie 1673), a fost un scriitor francez de teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice. Organizator al asociației teatrale „L'Illustre Théâtre”, devenită din 1665 trupa lui Ludovic al XIV-lea, a desfășurat o vastă activitate teatrală. În opera să dramatică în versuri și proza, a abordat modalități diferite ale comediei, în genere
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu etc. Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
(Greacă: Πλωτίνος, n. cca. 205 - d. 270) a fost filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. Născut în Egipt, la Lykopolis, studiază filosofia la Alexandria, avându-l drept maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician care nu a scris nimic, întocmai ca și Socrate. După ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios, puternic impresionat, Plotin i-ar fi spus prietenului care îl adusese acolo: "pe acest om l-
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
consecvent și este întemeiată pe o ierarhie strictă a ființelor. Preocupat încă din tinerețe de problema clarificării unui vocabular ontologic fundamental, Toma se implică în marea dispută privind interpretarea textelor aristotelice, situându-se, în acest sens, pe traiectoria deschisă de maestrul său Albertus Magnus. Problema unei interpretări corecte a aristotelismului era una cardinală: împreună cu comentariile arabe, aristotelismul era inacceptabil din punct de vedere teologic; pe de altă parte, eliminarea brutală a acestor comentarii și a tezelor lor era imposibilă, celebrele condamnări
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
a achiziționat șase colecții importante: cele ale lui Johann Ernst Gotzkowsky; Heinrich von Brühl; Pierre Crozat; Horace Walpole; Sylvestre-Raphael Baudouin; și, în cele din urmă, în 1787, colecția lui John Lyde-Brown. Aceste colecții mari de artă conțineau lucrări ale unor maeștri ca Rembrandt, Rubens, Tițian, Rafael, Tiepolo, van Dyck și Reni. Achiziționarea celor 225 de tablouri ce formau colecția Gotzkowsky a fost o sursă de mândrie personală pentru Ecaterina. Ea fusese alcătuită de Gotzkowsky pentru adversarul Ecaterinei, Frederic cel Mare al
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
mândrie personală pentru Ecaterina. Ea fusese alcătuită de Gotzkowsky pentru adversarul Ecaterinei, Frederic cel Mare al Prusiei, care, ca urmare a războaiele sale cu Rusia, nu-și mai putea permite să plătească pentru ea. Această colecție includea lucrări ale unor maeștri olandezi și flamanzi, printre care „Portretul unui tânăr care ține o mănușă” al lui Frans Hals. Colecția Bruhl a adus în 1769 în Palatul de Iarnă alte două lucrări de Rembrandt, "Portretul unui savant" și "Portretul unui bătrân în roșu
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
interiorul Palatului de Iarnă a fost modernizat în continuare, atunci când Alexandru I a cumpărat colecția de artă a fostei împărătese franceze Joséphine. Această colecție, formată din obiecte jefuite de armatele fostului ei soț Napoleon, conținea printre alte lucrări ale marilor maeștri pictura „Coborârea de pe Cruce” a lui Rembrandt și patru sculpturi de Antonio Canova. Succesorul lui Alexandru I a fost fratele său, Nicolae I, care a fost încoronat în 1825. Țarul Nicolae este monarhul căruia i se datorează aspectul actual al
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
de Louis Chéron și John Vanderbank. Intră în contact cu mediul pictorilor londonezi, dar nu este mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725 se transferă în atelierul lui James Thornhill. O prietenie adâncă se va lega între maestru, familia acestuia și ucenic. Tânărul pictor se va certa însă în scurtă vreme cu maestrul său. În primăvara anului 1729 o răpește pe fiica lui Thornhill, Jane, în vârstă de 19 ani, cu care se căsătorește în secret. Tânăra pereche
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
este mulțumit de sistemul clasic de educație și, în anul 1725 se transferă în atelierul lui James Thornhill. O prietenie adâncă se va lega între maestru, familia acestuia și ucenic. Tânărul pictor se va certa însă în scurtă vreme cu maestrul său. În primăvara anului 1729 o răpește pe fiica lui Thornhill, Jane, în vârstă de 19 ani, cu care se căsătorește în secret. Tânăra pereche se stabilește în South Lamberth. Abia după un an socrul îl va ierta și-l
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
conservator pe tânărul Jacob chiar în a doua zi după sosire. El i-a prezentat directorului acestei instituții, care era pe vremea aceea celebrul compozitor Luigi Cherubini (1760-1842), scrisori de recomandare care-l prezentau pe fiul său drept un copil-minune. Maestrul Cherubini, pe atunci deja un om înaintat în vârstă, foarte tipicar și puțin infatuat, a refuzat întâi cererea neregulamentară, invocând originea străină a tânărului violoncelist, însă a fost până la urmă convins de o probă a măiestriei lui Jacob, permisă datorită
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Piesa implica prin figura unui despot care nu înțelege chineza, limba supușilor săi, o anumită critică la situația politică actuală, însă era în același timp după gustul maselor, conținând numeroase pasaje dansante. Critica a fost unanim pozitivă, Offenbach devenind astfel maestrul de necontestat al muzei ușoare; Tolstoi bunăoară îl vedea la vremea aceea drept reprezentatul umorului originar francez, „căruia îi este permis orice”. Compozițiile care au urmat au respectat modelul parodiei subiectelor și gesturilor emfatice tipice operei clasice, transferând adesea acțiunile
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
cunoscutul sculptor, iar mama sa a fost foarte talentată la desen. Fratele său, Nikolai Evghenievici Lanceray, a fost un arhitect talentat, iar celălalt frate, Evgheni Evghenievici Lanceray, a ocupat un loc important în arta rusă și, mai apoi, sovietică drept maestru al graficii și al picturii monumentelor. Actorul și scriitorul Peter Ustinov a fost, de asemenea, rudă de-a sa. În anul 1900 a absolvit școala de fete și a intrat la școla de arte fundată de prințesa M. K. Tenișeva
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
Maestrul este un personaj fictiv din universul Războiul stelelor, ce apare în ambele trilogii, cu excepția filmului Războiul stelelor - Episodul IV - O nouă speranță. Frank Oz a reprezentat vocea lui în fiecare film, oferind talentul său că păpușar în portretizarea din trilogia
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
în timp ce Tom Kane a fost vocea lui Yoda în seriile animate "Războiul Clonelor" și o serie de Jocuri video. În , Yoda apare pentru prima oara în "Războiul stelelor - Episodul V - Imperiul contraataca" că o creatură mică și misterioasă ce, în calitate de maestru Jedi, îl instruiește în a deveni Jedi pe Luke Skywalker. În a doua trilogie, Yoda este portretizat că Mare Maestru al Ordinului Jedi. Informații suplimentare despre viața lui Yoda sunt oferite de către Universul Extins. Yoda este portretizat ca fiind un
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
Yoda apare pentru prima oara în "Războiul stelelor - Episodul V - Imperiul contraataca" că o creatură mică și misterioasă ce, în calitate de maestru Jedi, îl instruiește în a deveni Jedi pe Luke Skywalker. În a doua trilogie, Yoda este portretizat că Mare Maestru al Ordinului Jedi. Informații suplimentare despre viața lui Yoda sunt oferite de către Universul Extins. Yoda este portretizat ca fiind un maestru Jedi puternic și înțelept în universul fictiv Războiul stelelor. Inițial, George Lucas a dorit ca Yoda să aibă ca
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
Jedi, îl instruiește în a deveni Jedi pe Luke Skywalker. În a doua trilogie, Yoda este portretizat că Mare Maestru al Ordinului Jedi. Informații suplimentare despre viața lui Yoda sunt oferite de către Universul Extins. Yoda este portretizat ca fiind un maestru Jedi puternic și înțelept în universul fictiv Războiul stelelor. Inițial, George Lucas a dorit ca Yoda să aibă ca toate celelalte personaje un nume complet: "Yoda Minch", însă a preferat să lase multe detalii din biografia acestuia necunoscute. Rasă lui
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
și continuă în universul "Războiul stelelor", deși nu există nicio legătură directă, concretă între Yoda și Whill. De fapt, foarte puține elemente despre viața lui Yoda există înainte de evenimentele din "Războiul stelelor - Episodul I - Amenințarea fantomei". A fost instruit de către maestrul Jedi N'Kata Del Gormo alături de prietenul său uman AD "The Darkness". Filmele cât și Universul Extins arată faptul că Yoda a instruit o serie de Jedi notabili printre care Contele Dooku, ce este identificat în Războiul stelelor - Episodul ÎI
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
să fie ucis. Neintimidat de manevră, Hagen refuză și în aceste condiții să dea la iveală locul comorii, iar femeia îi retează capul chiar cu Balmung, sabia lui Siegfried, cu care se încinsese Hagen în semn de supremă sfidare. Hildebrand, maestrul de arme al lui Dietrich din Bern, o ucide apoi pe Kriemhilda, ca pedeapsă pentru faptul că ea, ca femeie, a ridicat spada asupra unui mare luptător. În decursul vremii, eposul "Cântecului Nibelungilor" a cunoscut felurite variante și transcrieri. Au
Cântecul Nibelungilor () [Corola-website/Science/304697_a_306026]
-
expuse în 11 săli. În "prima sală" sunt expuse opere ale artiștilor școlii românești moderne: Theodor Aman, Gheorghe Tăttărescu, Sava Henția, Mișu Popp, Constantin Stahi, etc. și ale sculpturilor Carl Storck și Vladimir Hegel. În "Sala II" sunt expuse lucrările maeștrilor artei românești moderne Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu. În "Sala III" sunt expuse lucrările artiștilor din perioada 1900: Octav Băncilă, Ștefan Luchian, Cecilia Cuțescu Storck, etc. În "Sala IV" sunt expuse lucrările artiștilor de la începutul secolului XX: Theodor Pallady, Gheorghe
Muzeul Național de Artă al României () [Corola-website/Science/303467_a_304796]
-
și 1952 face grafică publicitară (afișe și generice de filme) și este director al laboratorului "Filmul Popular" între anii 1948 și 1952 când este nevoit din cauza sănătății precare să își întrerupă activitatea artistică până în anul 1955. Încurajat de Nicolae Dărăscu, maestrul și prietenul său, își reia activitatea de atelier în anul 1957. În cursul verii, pictează peisaje în împrejurimile Bucureștiului (Cernica, Pasărea, Băneasa, Mogoșoaia). Este angajat pictor scenograf la "Teatrul Municipal" în anul 1958. Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Face
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
expoziție de pictură, grafică și proiecte de scenografie. Mișu Weinberg îl vizitează în atelier și astfel se naște o relație colecționar / artist care durează până la dispariția marelui iubitor de artă. Lucrările lui George Ștefănescu intra în colecția Mișu Weinberg alături de maeștrii picturii române cum ar fi Iser, Theodor Pallady sau Gheorghe Petrașcu. Colecționări de artă, precum Victor Becherschi, Puiu Andreescu, Mircea Penciulescu îl vizitează pe pictor în atelierul acestuia, care devine încetul cu încetul un loc de întâlnire al cunoscătorilor și
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]