17,095 matches
-
a adăugat parcul în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ca "un exemplu demn de urmat a colaborării culturale transfrontaliere între Polonia și Germania". Acesta a fost adăugat în listă după două criterii: pentru extinderea orizonturilor "în termeni de dezvoltare față de idealul peisajului făcut de om" și pentru influența sa "în dezvoltarea arhitecturii peisagistice ca o disciplină". Existența unei cetăți pe Neisse la Muskau a fost menționată pentru prima dată încă din secolul al XIII-lea, sub domnia Margrafului Henric al III-lea
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
Muskau din 1811. După studiile îndelungate din Anglia, în 1815 în momentul în care partea de nord-est a Sileziei Luzațiane a căzut la Prusia, el a întins Parcul. Odată cu trecerea timpului, el a înființat o școală internațională de management al peisajului în Bad Muskau și a subliniat construirea unui vast parc peisajistic care ar învălui orașul „într-un mod care nu a fost făcut înainte la o astfel de scară mare”. Lucrările constau din remodelarea „Castelului Vechi” în stil baroc - actual
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
origine folclorică. Tot în premieră, prin contribuția sa frumoasele costume populare gorjenești au fost împrumutate păpușilor de lemn realizate la fabrica de jucării de la Novaci. Tot în Oltenia fiind, s-a evidențiat și în domeniul cercetării slavistice. Fascinat de frumusețea peisajelor întâlnite, reușește să creeze, prin intermediul fotografilor realizate în călătoriile făcute prin județele Gorj, Vâlcea și Argeș, un fond de fotografie documentară, ajuns până în zilele noastre și aflat acum în patrimoniul Muzeului de Artă din Drobeta-Turnu Severin. În anul 1902 este
Witold Rola Piekarski () [Corola-website/Science/329235_a_330564]
-
fost dat să fie un lituanian.",[10] și "Familia mea în secolul al XVI-lea deja vorbea poloneză, exact atât câte familii din Finlanda vorbeau suedeză și cele din Irlanda engleză, deci eu sunt un poet polonez,nu lituanian. Dar peisajele și poate spiritul Lituaniei nu m-au abandonat niciodată".[11] Miłosz și-a oficializat copilăria lituaniana în românul scris în 1955 Valea Issa și în , and în memoriul din 1959 Native Realm. În tinerețe Miłosz a ajuns să adopte, așa cum
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
suprafața lacustră poloneză. Aici se găsește cel mai mare lac în suprafața (Sniardwy a 110 km²) și cel mai adânc (Haneza - 108 m) dintre lacurile poloneze. Numai menționând aceste cifre statistice și ne putem da seama de gruparea compactă și peisajul prin excelență lacustră al acestei regiuni. În ceea ce privește originea depresiunilor lacustre, aceasta este comună cu cea a tuturor lacurilor din câmpiile karelo-rusă și germano-poloneză, adică glaciară. Imensa calotă glaciară ce a acoperit aceste regiuni a lăsat, după retragerea și topirea ghețarilor
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
lacuri, aceasta estimându-se între 11.300-11.500 ani. Unele dintre ele sunt izolate, dar cele mai multe se leagă între ele prin canale. Pădurea, predominantă de pin și împestrițată cu mesteacăn argintiu și anin cenușiu, este al doilea component care creează peisajul regiunii mazuriene. Zona nu este lipsită nici de monumente istorice, întâlnită atât în Ohztyn - poartă de intrare în regiunea mazuriană, cât și în alte localități. Toate aceste componente conferă primul loc Lacurilor Mazuriene în ierarhia regiunilor turistice din Polonia. Districtul
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
de vedere al reliefului nu există un loc similar în Polonia. Marile Lacuri Mazuriene prezintă o zonă unică, nu numai la nivel național, dar și la nivel mondial. Natura misterioasă, neimblanzită, întotdeauna frumoasă, uneori periculoasă atrage tot mai mulți turiști. Peisaje uimitoare și abundența de forme au făcut zona dată una dintre cele mai atractive regiuni din Polonia . Districtele lacului, care sunt foarte interesante din punct de vedere hidrologic, sunt situate în această regiune. În partea de vest, Districtul Lacul Chełmno-Dobrzyń
Districtul Lacul Mazurian () [Corola-website/Science/329265_a_330594]
-
bine, plin de suspans original și tensiune și condimentat cu un sănătos spirit malefic. Personajele, deși evidente, sunt creionate migălos, dar principala calitate a romanului este faptul că e plin de plăcerea vieții sălbatice, cu alergarea liberă în întuneric, pădurile, peisajele montane și adierea brizei.” R. D. Mullen a descris romanul ca „primul efort serios făcut de Williamson pentru a depăși limitările ficțiunii pulp”, notând că acesta, la fel ca și romanele mainstream contemporane, „combină fantezia celor mai întunecate superstiții cu
Mai întunecat decât crezi () [Corola-website/Science/329277_a_330606]
-
Abraszewski a petrecut mai mulți ani prin taberele de persoane strămutate din Germania. În anul 1949, Abraszewski a emigrat împreună cu soția sa, absolventa a Academiei de Artă din Varșovia, în America și s-a stabilit în Sân Francisco. a pictat peisaje din Sân Francisco în acuarela și ulei. Visul lui Piotr Abraszewski a fost să picteze fresce în biserici și clădiri publice. La mijlocul anilor 1950 a lucrat ca artist la The Emporium, în Sân Francisco. Multe din picturile sale se găsesc
Piotr Abraszewski () [Corola-website/Science/329279_a_330608]
-
participat cu o mulțime de lucrări. Piotr Abraszewski a murit în anul 1992 și și-a donat întreaga colecție de artă Fundației poloneze de Artă și Cultură. Unele din aceste lucrări sunt acum în colecții private. Piotr Abraszewski a pictat peisaje din Europa și o serie de uleiuri și acuarele din Sân Francisco. Cu mulți ani înainte ca Abraszewski să se îmbolnăvească, zece din picturile sale au fost fotografiate și au fost multiplicate pe cărți poștale.
Piotr Abraszewski () [Corola-website/Science/329279_a_330608]
-
au fost receptate pozitiv de către societatea poloneză a vremii. Ca urmare a dezmăgirii care l-a cuprins, artistul părăsește Varșovia în anul 1888, alegând Germania și mai apoi Franța. Schimbând mediul de viață, a schimbat și tematica pictând mai mult peisaje. Frecvent a pictat scene de noapte cu iluminare artificială, vezi „"Munchen noaptea"”, „"Opera din Paris noaptea"”, „"Crepuscul peste Sena"”. În anul 1893 revine în Polonia unde rămâne până în anul 1895 cu scopul declarat de a aplica pentru un post de
Aleksander Gierymski () [Corola-website/Science/329304_a_330633]
-
dobândit recunoaștere internațională, alții au venit doar pentru a vizita orașul sau a participa la expozițiile organizate în galeriile de artă. Inspirați din evenimentele istorice și naționale la care au luat parte pe teritoriul Poloniei de astăzi, inspirați deasemenea de peisajele poloneze precum și de tradițiile lor, artiștii care mai târziu și-au coagulat apartenența la acest grup, au avut inițial tendințe romantice reflectate în pictura istorică și a scenelor de luptă. Pe măsură ce timpul a trecut și realiștii tineri au venit la
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
și gri folosită în compozițiile cromatice sub numele de „"sosuri de München"”. Pânzele cu portretele artiștilor polonezi de la Academia de Arte Frumoase din München au fost foarte apreciate de vânzători și foarte dorite de cumpărători. În mod cu totul similar „peisajele poloneze” au avut un succes deosebit, ele fiind denumite cu termenul de „"polnische Landschaften"”. Primul polonez care a studiat la Munchen a fost sculptorul Karol Ceptowski (1828). Artiștii dornici de afirmare au ales de multe ori orașul Munchen mai ales
Grupul de la München () [Corola-website/Science/329309_a_330638]
-
în Brașov - d. 26 august 1938, Cracovia) a fost un pictor realist, desenator și grafician polonez, armean de origine română, profesor și rector al Academiei de Arte Frumoase din Cracovia. Ca artist, Axentowicz a fost renumit pentru portretele, scenele și peisajele cu huțulii din Transilvania. s-a născut la data de 13 mai 1859 în Brașov, Ungaria (acum România) într-o familie de polonezi de origine armeană. Axentowicz s-a căsătorit în anul 1893 cu Iza Henrietta Gielgud care era mătușa
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]
-
mai ales de cel din Paris, ea a abandonat tradiția artistică a Grupului de la München. În plus, a abandonat convenția tradițională a portretelor de copii, în care aceștia apăreau în rochii elegante, pe un fundal fantezist, elegant sau în cadrul unui peisaj frumos. Boznanska și-a lansat propriul stil de portretizare: un fundal neutru care, la fel ca personajul, era supus unei analize aprofundate a culorilor. Culorile erau plasate cu mișcări energice ale pensulei. Fascinația impresionismul francez a determinat-o să-și
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
Artă din Munchen. După multe peregrinări prin Europa și Asia, Julian Falat a adunat o serie de schițe și studii din călătoriile sale, studii care s-au dovedit a fi hotărâtoare în evoluția sa, artistică, ulterioară. Temele caracteristice artistului sunt peisajele poloneze, scenele de vânătoare, portretele și studiile derivate din călătoriile pe care le-a făcut. În anul 1886, Falat acceptă o invitație făcută de către împăratul german Wilhelm al II-lea pentru a îndeplini sarcinile de pictor de curte la Berlin
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Gasiorowski din Odesa, după care pleacă la studii suplimentare la universitățile din Zurich și Munchen. Nevoit să-și câștige existența lucrează ca tehnician la construcția de căi ferate. A studiat până în anul 1880, el pictând în această perioadă mai mult peisaje, scene de gen și portrete. În anul 1881, vizitează Roma și pictează în acel an „"Rugăciunea unui om în vârstă"” (). Lucrează în următorii ani, 1882 - 1886, la Varșovia. Următorii patru ani a lucrat la curtea împăratului Wilhelm al II la
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
în anul 1900 cu italianca Maria Luisa Stuckenfeld cu care a avut trei copii: Helen (viitoarea soție a actorului Igo Sym), Kazimierz și Lucian. Julian a călătorit frecvent la Zakopane și de aceea între picturile sale apar în mod frecvent peisaje (cum este „"Valea Kościeliska"” (, 1894 sau „"Pod Nosalem"”, 1909). În anul 1902 construiește o vilă cu un atelier în Bystrej și începând din anul 1910, când și-a dat demisia din funcția de rector al Academiei, se mută aici permanent
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Pomerania unei Societăți pentru Protecția Copiilor. A avut inițiative generoase înființând Societatea de Muzică din Pomerania și Societatea Prietenilor Artelor Frumoase, el fiind primul președinte și cofondator al acestor confreerii. A pictat în această perioadă locuri din Torun și multe peisaje. Numele său este purtat de una din străzile din Torun. Julian Falat, a fost directorul Departamentului de Artă pe vremea ministeriatului lui Anthony Ponikowskiego. În anul 1925, Julian Falat a organizat o expoziție retrospectivă în Cracovia și Varșovia. Falat moare
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
la Paris, Pankiewicz a fost impresionat de pictura lui Claude Monet și ca urmare a experimentat cu succes tehnici de reprezentare impresioniste în propriile sale lucrări. După întoarcerea sa în Polonia, el a dus pictura poloneză de la impresionism spre luminism. Peisajele pline de lumină pe care le-a pictat în zona istorică a pitorescului oraș Kazimierz Dolny are la bază tonurile reci și calde aplicate prin tehnica pointilismului. Când Aleksander Krywult, Pankiewicz și Podkowinski au expus o serie controversată de pânze
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
de lumină pe care le-a pictat în zona istorică a pitorescului oraș Kazimierz Dolny are la bază tonurile reci și calde aplicate prin tehnica pointilismului. Când Aleksander Krywult, Pankiewicz și Podkowinski au expus o serie controversată de pânze cu peisaje impresioniste, critica de artă a fost vehementă. Galeria de artă Georges Petit din Paris a expus în anul 1900 lucrările lui Pankiewicz, deasemenea ele au fost prezente la diverse saloane din Paris cum ar fi Salonul de toamnă din 1904
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
cubistă, în varianta practicată de André Lhote. Stilul său se caracteriza prin tendința către bidimensionalitate, formele robuste, ușor geometrizate, folosirea liniei pentru construcția formelor și a culorilor aplicate în contururi ferme. Cel mai pregnant, influența mamei se poate observa în peisajele realizate de Romeo Storck la Balcic, care urmează toate un tipar compozițional. Pictorul preferă să plaseze în mijlocul structurilor arhitectonice ori a peisajului, personaje surprinse cu spatele spre privitor, într-o ”glisare” lipsită de materialitate corporală. Deși se observă preocuparea pentru
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
construcția formelor și a culorilor aplicate în contururi ferme. Cel mai pregnant, influența mamei se poate observa în peisajele realizate de Romeo Storck la Balcic, care urmează toate un tipar compozițional. Pictorul preferă să plaseze în mijlocul structurilor arhitectonice ori a peisajului, personaje surprinse cu spatele spre privitor, într-o ”glisare” lipsită de materialitate corporală. Deși se observă preocuparea pentru redarea luminii, mai ales cea specifică Balcicului, peisajele sale sunt lipsite de exuberanța solarității. În urma participării sale la Salonul Oficial din 1926
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
urmează toate un tipar compozițional. Pictorul preferă să plaseze în mijlocul structurilor arhitectonice ori a peisajului, personaje surprinse cu spatele spre privitor, într-o ”glisare” lipsită de materialitate corporală. Deși se observă preocuparea pentru redarea luminii, mai ales cea specifică Balcicului, peisajele sale sunt lipsite de exuberanța solarității. În urma participării sale la Salonul Oficial din 1926, Oscar Walter Cisek scria în revista Gândirea: În cronica la Salonul Oficial din 1927, Oscar Walter Cisek scria în aceeași revistă: În schimb, N. N. Tonitza, în
Romeo Storck () [Corola-website/Science/329343_a_330672]
-
cătănie, de jale, de dor, de înstrăinare, au fost nelipsite doinele și baladele. Varvară Buzilă, președinta Societății de Etnologie a afirmat: "“Festivalul este o formă prin care tradiția perpetuează. Sunt însă și multe alte forme de a promova tradiția. În peisajul nostru cultural, satele se regăsesc într-o conlucrare mult mai largă. Au loc diferite târguri, iarmaroace, sărbători ale satului în care își anunță dinastiile artistice. Festivalul de la baștina Osoiencelor a foarte potrivit, pentru zilele noastre, pentru familie, prin care s-
Surorile Osoianu () [Corola-website/Science/329350_a_330679]