18,182 matches
-
Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări artistice. Unii pictorii au continuat calea abstracționismului, ca în cazul lui Victor Vasarély (1908-1997), pictor maghiar, celebru prin lucrările sale de tip op art. Acolo unde op art realizează iluzii optice, pop art, așa cum apare în opera inițiatorului acestui stil, Richard Hamilton, este reprezentarea efectelor lor. Artiștii pop își extrag tematica din afișe, filme și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Jim Dine (n. 1935), Roy Lichtenstein (1923-1997), Tom Wesselmann, James Rosenquist și Andy Warhol (1928 - 1987). Ironia imaginilor pop art pregătește drumul pentru renașterea picturii realiste. Acest nou realism devine o tradiție în arta americană, curent în cadrul căruia se afirmă pictori ca: Thomas Eakins (1844-1916) și Andrew Wyeth (1917-2009). În perioada anilor '70 și '80, artiștii care au atras atenția publicului au fost cei care au asimilat preocupările estetice ale artei abstracte. Fotorealismul se bazează pe tehnica fotografică, ajungând la o
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
artă conceptuală care se rezumă la un singur cuvânt sau afirmație teoretică. Printre marii exponenți ai picturii postbelice europene se numără artistul francez Jean Philippe Arthur Dubuffet (1901-1985), ale cărui lucrări se inspiră din creația copiilor și a psihopaților și pictorul olandez Karel Appel (1921 - 2006) care de asemenea s-a inspirat din lucrările copiilor. În Anglia, figurile agonizante ale lui Francis Bacon (1909-1992) și imaginile lirice, de inspirație citadină ale lui David Hockney (n. 1937) demonstrează vitalitatea picturii figurative engleze
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
(n. 26 februarie 1808, Marseille - d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea. Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier - de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă - și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
-lea. Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier - de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă - și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.<br> În anul 1822
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.<br> În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist. În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada "Saint-Denis" din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar - ori de câte ori poate - sculptează și pictează. În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. ""La Caricature"" încetează să mai apară; Daumier
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Din anul 1845, Daumier locuiește pe insula "Saint-Louis", în centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătorește cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită. Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet. Pictorii de la Barbizon lucrează în principal în natură, lucru care nu i se întâmplă lui Daumier. Se apreciază totuși reciproc. Căltoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese și, în cele din urmă, artstul închiriază
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
cu o barbă ascuțită. Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet. Pictorii de la Barbizon lucrează în principal în natură, lucru care nu i se întâmplă lui Daumier. Se apreciază totuși reciproc. Căltoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese și, în cele din urmă, artstul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
purta numele cpt. av. Alexandru Șerbănescu. Această bază a fost dezafectată în 2002. În anul 1994, în baza acordului nr.222/1944 al M.Ap.N.- Statul Major al Aviației și Apărării Antiaeriene și în conformitate cu prevederile Legii nr.44/94, la sugestia pictorului Ion Țarălungă a fost înființată Fundația „Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu”. Este o organizație nonprofit, pe durata nedeterminată și are drept scop (inițial) cunoașterea istoriei aviației militare, păstrarea memoriei marelui aviator Cpt. Alexandru Șerbănescu în demnitate și onoare, organizarea de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
n. 12 iunie 1890, Tulln (Austria) - d. 31 octombrie 1918, Viena) a fost un pictor austriac. Alături de Gustav Klimt și Oskar Kokoschka, este considerat unul din cei mai importanți reprezentanți ai artei vieneze moderne. Operele sale sunt cunoscute pentru intensitatea și sexualitatea bruta transpusă, precum și numeroase autoportrete de tip nud. În decursul scurtei sale cariere
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
erotic, ale căror sursă principală de inspirație este Wally. Începe, de asemenea, să picteze compoziții simbolice care pun în discuție tema morții. Pe la sfârșitul anului 1911, Egon și Wally sunt nevoiți să părăsească orașul Krumlov, ai cărui locuitori condamnă concubinajul pictorului, mai ales cu o fată foarte tânără. Se vor muta la Neulengbach, în apropiere de Viena. Totuși, nici la Neulengbach nu le va fi mai bine, căci oamenii nu se arată deloc îngăduitori față de acest "artist vicios", în al cărui
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
în toamna anului 1916 un număr special. Directorul de la ""Moderne Galerie"", Franz Martin Haberditzl, îi cumpără mai multe desene și un portret al lui Edith. Schiele devine din ce în ce mai cunoscut. Se gândește la un proiect de înființare a unei asociații de pictori, sculptori, scriitori și muzicieni - se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Boghandel", o editură "cum" rețea de librării. În paralel, s-a înscris la clasa de desen a lui Prik Frederik (pe numele adevărat Erling Frederiksen) unde a învățat să vadă și să deseneze în perspectivă. Între 1957-58 ia lecții de la pictorul Knud Nielsen, de la care va învăța metoda., după care va pleca la Amsterdam, unde face cunoștință cu arta țesutului de goblene. Reîntors la Copenhaga plănuiește să deschide împreună cu țesătoarea artistică Benedikte Herlufsdatter, pe care o cunoscuse la Amsterdam, un atelier
Jan Groth () [Corola-website/Science/315233_a_316562]
-
Tristețe târzie", volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani În aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu, înființează Fundația Culturală "Marieta și Chiriac Bucur" ce are ca membrii fondatori pe sculptorii Ion Irimescu, Marcel Guguianu, Mihai Buculei; pictorii Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Ion Grigore, Elena Uță Chelaru, Costin Neamțu, Cella Neamțu, Ion Murariu, Teodor Bogoi, Gheorghe Ciobanu; scriitorii Radu Cârneci, Marin Sorescu, Dumitru Tranca, Alecu Ivan Ghilia, Alexandru Oprescu; alte personalități precum criticul Cornel Radu Constantinescu, ambasadorul Valentin
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
În anul 1897 a fost montat un acoperiș nou confecționat din tablă. În anul 1936, Secția Regională din Cernăuți a Comisiunii Monumentelor Istorice refuza acordarea autorizației de a înzestra pereții exteriori și interiori ai bisericii din Zaharești cu picturi, deoarece pictorul sătesc din împrejurimi care fusese propus nu avea experiență în restaurarea monumentelor istorice. În anul 2005, s-au început o serie de lucrări de restaurare-consolidare a Bisericii "Sf. Dumitru" din Zaharești, urmărindu-se aducerea ei la forma originală. Proiectul de
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
turlei erau separate prin brâuri dispuse vertical. Turla a fost înlăturată ulterior pentru a aduce construcția la forma originală. Catapeteasma bisericii datează din secolul al XIX-lea, fiind renovată în 1854 de către zugravul Fialcondri din Suceava și în 1897 de pictorul Gheorghe Berlinschi (1855-1929) din Satu Mare (în prezent în județul Suceava). Nu există urme care să conducă la concluzia că biserica a fost pictată. În naosul bisericii sunt două pietre de mormânt: una este cea a mamei ctitorului, Marena Hârovici, pusă
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
în combaterea raziilor tătarilor în Podolia. În 1569 Albert Łaski s-a numărat printre nobilii întruniți la Lublin pentru a aproba Uniunea constituțională propusă de regele Sigismund August dintre Polonia și Marele ducat al Lituaniei, eveniment imortalizat în 1869 de pictorul Jan Matejko. În anul 1573 a fost la Paris în cadrul delegației de nobili poloni venită pentru încoronarea lui Henri de Valois că rege al Poloniei, iar după fugă acestuia din Polonia a sprijinit candidatura prințului austriac Ernst la tronul Poloniei
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
(n. 14 ianuarie 1929, Craiova - d. 2 august 1996, București) a fost un pictor scenograf și grafician român. S-a născut la Craiova în mahalaua Dudulenilor (aceiași Duduleni din piesa "Gaițele" de Alexandru Kirițescu). A urmat școala "Petrache Poenaru" și Liceul Comercial "Gheorghe Chițu" din Craiova. S-a înscris la Academia Comercială din București
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
și Liceul Comercial "Gheorghe Chițu" din Craiova. S-a înscris la Academia Comercială din București, dar după an a renunțat și s-a înmatriculat în 1949 la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu. A fost membru în redacțiile revistelor "Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX" și "Urzica". A fost redactor artistic la revistele "Ramuri" (Craiova) și "Tribuna României" (București). A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
Nicolae Grigorescu", București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu. A fost membru în redacțiile revistelor "Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX" și "Urzica". A fost redactor artistic la revistele "Ramuri" (Craiova) și "Tribuna României" (București). A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la piesa „R.U.R.” de Karel Čapek) și la teatrul din Craiova ("Doi tineri din Verona" de William Shakespeare, regia Vlad Mugur). La 2 August 1996 s-a stins din viață
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]