19,897 matches
-
cunoscut în Italia ca "Guerra di Libia", „războiul libian”, și în Turcia ca "Savașı Trablusgarp", „războiul tripolitan”) a fost purtat între Imperiul Otoman și Italia între 29 septembrie 1911 - 18 octombrie 1912. Ca urmare a acestui conflict, Italia a primit provinciile otomane Tripolitania, Fezzan, și Cirenaica. Aceste provincii au format nou colonie italiană Libia. În timpul conflictului, forțele italiene au ocupat și insulele Dodecaneze din Marea Egee. Italia a fost de acord ca Insulele Dodecaneze să fie returnate Imperiului Otoman în conformitate cu Tratatul de la
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
războiul libian”, și în Turcia ca "Savașı Trablusgarp", „războiul tripolitan”) a fost purtat între Imperiul Otoman și Italia între 29 septembrie 1911 - 18 octombrie 1912. Ca urmare a acestui conflict, Italia a primit provinciile otomane Tripolitania, Fezzan, și Cirenaica. Aceste provincii au format nou colonie italiană Libia. În timpul conflictului, forțele italiene au ocupat și insulele Dodecaneze din Marea Egee. Italia a fost de acord ca Insulele Dodecaneze să fie returnate Imperiului Otoman în conformitate cu Tratatul de la Ouchy. Cu toate acestea, caracterul vag al
Războiul Italo-Turc () [Corola-website/Science/324000_a_325329]
-
noiembrie 1949 Pavilionul negru cu alb o stea și o semilună, a fost adoptat de către Idris astfel cum a fost proclamat Emir în 1947. Pavilionul a devenit baza Pavilionului Libian din 1951, cu adaosul verde și o dunga roșie, reprezentând provinciile Tripolitania și Fezzan.
Emiratul Cirenaicei () [Corola-website/Science/324014_a_325343]
-
John Sullivan a obligat soldații britanici refugiați în Nassau Hall să se predea, punând capăt bătăliei. După bătălie, Washington și-a deplasat armata la Morristown, iar britanicii, după a treia lor înfrângere în decurs de zece zile, au evacuat sudul provinciei New Jersey. Victoria de la Princeton a ridicat moralul americanilor și numărul voluntarilor ce se înscriau în armată a crescut. Aceasta a fost ultima acțiune majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă. Pe locul bătăliei, se
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
(în , "Iztocina Rumelia"; în , "Rumeli-i Șarkî"; în , "Anatoliki Romylia") a fost o provincie autonomă din punct de vedere administrativ (vilayet) din cadrul Imperiului Otoman între 1878 și 1908. Ea a trecut sub control bulgăresc după 1885 când, în urma unei revoluții fără vărsare de sânge, s-a unit cu Principatul Bulgariei, stat cu autonomie mai
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
cu autonomie mai largă. Etnici bulgari formau majoritatea populației Rumeliei Orientale. Ea avea capitala la Plovdiv (în turcă, "Filibe", cunoscut în Occident la acea vreme sub numele grecesc "Philippopolis"). Astăzi, face parte din Bulgaria. Rumelia orientală a fost înființată ca provincie autonomă în cadrul Imperiului Otoman prin tratatul de la Berlin în 1878. Ea cuprindea teritoriul dintre Munții Balcani, Munții Rodopi și Strandja, o regiune denumită de locuitorii săibulgari, turci, romi, greci, armeni și evreisub numele de Tracia de Nord. Provincia a fost
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
înființată ca provincie autonomă în cadrul Imperiului Otoman prin tratatul de la Berlin în 1878. Ea cuprindea teritoriul dintre Munții Balcani, Munții Rodopi și Strandja, o regiune denumită de locuitorii săibulgari, turci, romi, greci, armeni și evreisub numele de Tracia de Nord. Provincia a fost botezată "Rumelia Orientală" la insistențele delegaților britanici de la congresul de la Berlin: otomanii denumeau "Rumelia" toate regiunile europene ale Imperiului, adică cele care în antichitate făcuseră parte din Imperiul Roman. Aproximativ douăzeci de sate ale pomacilor (bulgari musulmani) din
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
parte din Imperiul Roman. Aproximativ douăzeci de sate ale pomacilor (bulgari musulmani) din Munții Rodopi au refuzat să recunoască autoritatea Rumeliei Orientale și au format așa-numita Republică Tămrăș. După o revoluție fără vărsare de sânge, la 6 septembrie 1885, provincia a fost anexată de Principatul Bulgariei, stat autonom care plătea tribut Imperiului Otoman. După victoria Bulgariei în Războiul Sârbo-Bulgar care a urmat, "status quo"ul a fost recunoscut de Poartă prin Acordul de la Tophane din 24 martie 1886. Prin acesta
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
și respectând litera tratatului de la Berlin. Era clar, însă, pentru Marile Puteri că unirea dintre Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală este una permanentă, care nu va mai fi dizolvată. Republica Tămrăș și regiunea Kărgeali au reintrat în componența Imperiului Otoman. Provincia a rămas sub suzeranitate otomană până când Bulgaria a devenit "de jure" stat independent în 1908. 6 septembrie, Ziua Unirii, este sărbătoare națională în Bulgaria. Conform tratatului de la Berlin, Rumelia Orientală urma să rămână sub jurisdicția politică și militară a Imperiului
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
Otoman, cu o semnificativă autonomie administrativă (conform articolului 13). Cadrul legislativ al organizării Rumeliei Orientale a fost definit odată cu Statutul Organic adoptat la 14 aprilie 1879 și a rămas în vigoare până la unirea cu Bulgaria în 1885. Conform Statutului Organic, provincia era condusă de un Guvernator General creștin numit de Sublima Poartă și cu aprobarea Marilor Puteri. Organismul legislativ era Consiliul Provincial format din 56 de persoane, dintre care 10 erau numite de Guvernatorul General, 10 erau membri permanenți și 36 erau
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
și Burgas ("Burgaz"), fiecare la rândul său împărțite în "cantoane" (denumite de otomani "kazas", de bulgari околии "okolii"). Primul Guvernator General a fost prințul bulgar Alexandru Bogoridi (1879-1884), care a fost acceptat atât de bulgari, cât și de grecii din provincie. Al doilea Guvernator General a fost Gavril Krastevici (1884-1885), un celebru istoric bulgar. Înaintea numirii primului Guvernator General, administrația civilă a provinciei a fost în grija rusului Arkadi Stolîpin între 9 octombrie 1878 și 18 mai 1879. În perioada anexării
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
fost prințul bulgar Alexandru Bogoridi (1879-1884), care a fost acceptat atât de bulgari, cât și de grecii din provincie. Al doilea Guvernator General a fost Gavril Krastevici (1884-1885), un celebru istoric bulgar. Înaintea numirii primului Guvernator General, administrația civilă a provinciei a fost în grija rusului Arkadi Stolîpin între 9 octombrie 1878 și 18 mai 1879. În perioada anexării bulgare, Gheorghi Stranski a fost numit "Comisar pentru Bugaria de Sud" (9 septembrie 1885 - 5 aprilie 1886), iar când provincia a revenit
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
civilă a provinciei a fost în grija rusului Arkadi Stolîpin între 9 octombrie 1878 și 18 mai 1879. În perioada anexării bulgare, Gheorghi Stranski a fost numit "Comisar pentru Bugaria de Sud" (9 septembrie 1885 - 5 aprilie 1886), iar când provincia a revenit sub suveranitate oficială otomană, dar sub control bulgăresc, Principele Bulgariei a fost recunoscut de Sublima Poartă ca Guvernator General. Cum era cazul în secolul al XIX-lea și cu alte regiuni ale Imperiului Otoman, Rumelia Orientală avea o structură
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
romi, iar (5,9%) aparțineau altor etnii, și anume greci, armeni și evrei. Repetarea recensământului în 1884 a dat rezultate similare: 69,9% bulgari, 20,6% turci și 2,8% romi. Compoziția etnică a Rumeliei Orientale la 1884, conform recensământului provinciei: Rumelia Orientală era locuită, în proporție foarte mică, și de străini, mai ales austrieci, cehi, maghiari, francezi și italieni. Proprietățile abandonate de musulmanii care au fugit de armata rusă în timpul războiului din 1877-1878 a fost preluată de populația locală. Foștii
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
plăti impozitul. Grecii din Rumelia Orientală erau concentrați în regiunea de coastă, unde erau numeroși, și în unele orașe din interior, cum ar fi Plovdiv, unde erau majoritari. Grecii din regiune au fost implicați într-un schimb de populație cu provinciile grecești Macedonia și Tracia după Războaiele Balcanice și Primul Război Mondial. Astăzi, au mai rămas aproximativ 1400 de greci în regiune, precum și 4200 sărăcăciani.
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
împarte cei 4,6 miliarde ani de istorie a Terrei în unități de timp de lungimi diferite. Mai multe perioade geologice sunt denumite după locul în care au fost studiate rocile din acea perioadă: Jurasic, după munții Jura. Permian, după provincia Perm, din Rusia. Cambrian, după numele roman al Țării Galilor. Altele sunt numite după o caracteristică importantă a rocilor din acea perioadă: Carbonifer, pentru straturile sale de cărbune. Cretacic, de la latinescul pentru cretă (creta), după depunerile masive de cretă din acea
Paleogeologie () [Corola-website/Science/319863_a_321192]
-
Ludaš sau Ludoš (, ) este un lac situat în partea de nord a Serbiei, în provincia autonomă Voivodina, nu departe de Subotica. Este o arie protejată și din 1977 inclusă în lista zonelor umede de interes internațional. Numele lacului provine de la cuvântul din limba maghiară „"ludas"“ tradus în românește „"cu gâște"“. Lacul este situat la 12
Lacul Ludaš () [Corola-website/Science/319874_a_321203]
-
timpului, în orașele Pitești, Curtea de Argeș, Câmpulung Muscel și Topoloveni. Actualmente, la finală are loc spectacolul de gală la Casa de Cultură a Sindicatelor "George Topîrceanu" din Cetatea Basarabilor. Deoarece autoritățile din acele timpuri s-au opus, nedorind un festival "în provincie", s-a luat hotărârea organizării unui festival de talie națională. Colectivul de specialiști al Casei Creației Argeș (prof. Costin Alexandrescu, coregraful Leonte Socaciu, Corneliu Lamba și poetul Toma Biolan) au înaintat o propunere pentru desfășurarea festivalului la Curtea de Argeș în postull
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș () [Corola-website/Science/319880_a_321209]
-
fi P.C.I. Creștin Democrații la fel ca în alegerile trecute continua cu o creștere a numărului de voturi în Marche, în Abruzzo, în Malive, depășind 55% din voturi în Lazio.Totuși se confirmă predominantă lor în Triveneto, o creștere în Provincia di Bolzano, unde SVP este în consens, în Altă Lombardia și în Provincia Cuneo și Luca. Continuă să fie slabi în Regiunile Roșii, fiind în spatele PCI cu puține voturi în provinciile: Forlì, Firenze, Pisa, Pistoia și Terni. PCI are o
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
creștere a numărului de voturi în Marche, în Abruzzo, în Malive, depășind 55% din voturi în Lazio.Totuși se confirmă predominantă lor în Triveneto, o creștere în Provincia di Bolzano, unde SVP este în consens, în Altă Lombardia și în Provincia Cuneo și Luca. Continuă să fie slabi în Regiunile Roșii, fiind în spatele PCI cu puține voturi în provinciile: Forlì, Firenze, Pisa, Pistoia și Terni. PCI are o creștere în special în Umbria și Calabria dar pierde voturi în Sicilia și
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
se confirmă predominantă lor în Triveneto, o creștere în Provincia di Bolzano, unde SVP este în consens, în Altă Lombardia și în Provincia Cuneo și Luca. Continuă să fie slabi în Regiunile Roșii, fiind în spatele PCI cu puține voturi în provinciile: Forlì, Firenze, Pisa, Pistoia și Terni. PCI are o creștere în special în Umbria și Calabria dar pierde voturi în Sicilia și în Nord-Vest. Rămân foarte puternici în Emilia-Romagna, Toscana și Umbria, fiind dificil să obțină 10% din voturi în
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
influență a socialiștilor, dar lupta să depășească 10% din voturi în aproape tot sudul Italiei. Mișcarea Socialistă Italiană pierde numeroase voturi în sudul Italiei și în cele două mari insule, dar rămân puternici în Sicilia, Lazio, Umbria, Puglia și în provinciile Bolzano și Trieste unde depășesc 15% din voturi. Partidul Social Democrat Italian crește constant pe tot teritoriul țării, în particular în partea central nordică, în Puglia, Sicilia și Sardinia. Această inconstanta din partea central sudică este datorată puținelor voturi obținute la
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
nordică, în Puglia, Sicilia și Sardinia. Această inconstanta din partea central sudică este datorată puținelor voturi obținute la media națională, dar rămân puternici în partea central nordică, în special în Piemonte și în nord est unde depășesc 10% din voturi în provincia Bolzano. Partidul Liberal Italian echilibrează voturile sale în nordul Italiei, crescând în Lombardia și Emilia Romagna, scade în Piemonte. Rămân puternici în provinciile: Campobasso, Messina și Benevento unde depășesc 15% din voturi. Partidul Național Monarhist plătește dur despărțirea din interiorul
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
partea central nordică, în special în Piemonte și în nord est unde depășesc 10% din voturi în provincia Bolzano. Partidul Liberal Italian echilibrează voturile sale în nordul Italiei, crescând în Lombardia și Emilia Romagna, scade în Piemonte. Rămân puternici în provinciile: Campobasso, Messina și Benevento unde depășesc 15% din voturi. Partidul Național Monarhist plătește dur despărțirea din interiorul PMP pierzând numeroși alegători în toată Italia, în special în regiunile meridionale, unde PMP în precedentele alegeri au obținut rezultate bune, căderea cea
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]
-
în Campania unde pierd aproape 10% din voturi, Puglia și Sicilia rămân regiunile de bază ale partidului, dar în nordul Italiei în linii mari rămân sub media națională. Partidul Monarhist Popular câștiga majoritatea voturilor în partea central sudică, Campania, în provincia Napoli, strâng 20% din voturi în Abruzzo Basilicata și Sicilia. La fel ca PNM, în partea nordică obțin procente puține, devenind ridicoli. Partidul Republican Italian rămâne foarte puternic în Romagna, Marche și pe coasta Toscanei. Pierde voturi în Lazio, Abruzzo
Alegeri legislative în Italia, 1958 () [Corola-website/Science/319883_a_321212]