16,895 matches
-
și nuvele prin nimic memorabile. Ciopone și O. Carp traduc din Heine, se tipăresc și traduceri din Musset (de C. Dimitriu), din Tolstoi și Gogol. Cu poezii populare, culese la Berevoiești, colaborează D. Nanu, care, după o susținută corespondență cu redactorii, debutase în numărul 5 cu poezia Lacrimi de toamnă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288274_a_289603]
-
ALMĂJAN, Slavco (10.III.1940, Oreșaț, Serbia), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. După absolvirea liceului la Vârșeț, urmează cursurile Facultății de Filosofie din Novi Sad, oraș unde se stabilește și unde își va desfășura activitatea. A fost redactor la Radioul și la Televiziunea din Novi Sad, redactor-șef și responsabil al revistei „Lumina” (1976-1981), redactor-șef și responsabil al Editurii Libertatea (1988-1992), președintele Asociației Scriitorilor din Voivodina (1988), membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia, președintele Societății de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. După absolvirea liceului la Vârșeț, urmează cursurile Facultății de Filosofie din Novi Sad, oraș unde se stabilește și unde își va desfășura activitatea. A fost redactor la Radioul și la Televiziunea din Novi Sad, redactor-șef și responsabil al revistei „Lumina” (1976-1981), redactor-șef și responsabil al Editurii Libertatea (1988-1992), președintele Asociației Scriitorilor din Voivodina (1988), membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia, președintele Societății de Limbă Română din Voivodina (1990) etc. Colaborează la mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
liceului la Vârșeț, urmează cursurile Facultății de Filosofie din Novi Sad, oraș unde se stabilește și unde își va desfășura activitatea. A fost redactor la Radioul și la Televiziunea din Novi Sad, redactor-șef și responsabil al revistei „Lumina” (1976-1981), redactor-șef și responsabil al Editurii Libertatea (1988-1992), președintele Asociației Scriitorilor din Voivodina (1988), membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din Iugoslavia, președintele Societății de Limbă Română din Voivodina (1990) etc. Colaborează la mai toate revistele românești și iugoslave. A obținut numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
la Catedra de filosofie a Institutului Politehnic „Gh. Asachi” din Iași, promovează până la gradul de conferențiar. Își susține doctoratul în 1972, cu teza Elemente umaniste în gândirea filosofică românească de la Olahus la Bălcescu. Paralel cu activitatea didactică, este, vreme îndelungată, redactor-șef al revistei „Viața Politehnicii”. Debutează în 1968, cu volumul de schițe și nuvele Perturbații, urmat de alte două culegeri de proză scurtă, Iarba verde de acasă (1977) și Soarele (1979). A colaborat cu poezie, proză, teatru, aforisme, eseuri la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
Național „Pentru Merit”, în grad de ofițer. Debutează în revista „Steaua”, debutul editorial constituindu-l volumul de poezie Intimitatea verbului, apărut în 1981. A mai colaborat la „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Caiete critice”, „România literară” ș.a. Din 1997, este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
, publicație literară apărută la Iași, bilunar, între 1 ianuarie 1868 și 7 iunie 1869. Emanuel Arghiropol, unchi după mama al lui N. Iorga, este proprietar și redactor al revistei, în care își propune să facă „o descriere exactă a moravurilor, a sentimentelor, a întâmplărilor” românilor. Scriitorul, afirmă Arghiropol, trebuie „să îmbrățișeze ce este național” și să contribuie la culturalizarea poporului. Literatura din J. pentru ț. corespunde acestui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287690_a_289019]
-
studiul receptării literare. În 1999 obține titlul de doctor în filologie cu teza Relația autor-cititor în literatura română, secolul al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
al XIX-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
-lea. Proza pașoptistă și postpașoptistă. Profesor de limba română la Școala Generală din Breaza, județul Prahova (1981-1984), va fi redactor la „Tribuna României” (1984-1987), unde răspunde de pagina culturală și e titularul rubricii de carte, iar mai târziu redactor și redactor-șef (1999-2000) la „Vineri”, supliment al revistei „Dilema”. În 1988 intră ca asistent suplinitor la Catedra de literatură română a Facultății de Litere bucureștene, în 2000 devenind conferențiar. Funcționează și ca lector (invitat) de limba și literatura română la Institut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
și al lui Iacob Mehr, ziarist. Urmează la București cursurile Colegiului „Sf. Sava” (1955-1959), apoi Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic (1959 -1965). Lucrează în calitate de cercetător științific la Institutul Central de Cercetări Chimice din București (1968-1978). Din 1997 este redactor la „Realitatea evreiască”. Debutează cu poezie, simultan la „Luceafărul” și la „România literară” (1968). Prima carte, Numele profesorului, îi apare în 1986. Colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Poesis”, „Semnal” (Toronto), „Ultima oră” (Tel Aviv) ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
îndrumarea lui Alexandru Elian. Se înscrie în 1961 la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor-șef. Aproape șaptesprezece ani nu ocupă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor-șef. Aproape șaptesprezece ani nu ocupă nici o funcție și trăiește din scris. În 1990 fondează Editura Roza Vânturilor, specializată în publicarea unor opere fundamentale mai puțin cunoscute, aparținând lui Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Mircea Eliade ș.a. Începând din 1994 predă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
câmpul literar a apărut un individ păduros, dur, cu ceva apăsat în mers și glas, cu o revendicare pătimașă în ședințele noastre de breaslă. M-au impresionat [...] logica lui țărănească, patosul său subteran pentru adevăr.” Între 1965 și 1967 este redactor-șef adjunct la „Gazeta literară”. Colaborează în special cu articole pamfletare și polemice - reunite apoi în volumele Fragmentarium (1969) și Nevoia de adevăr (1978) - la „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” ș.a. Opera lui L. evoluează pe două coordonate: romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Paris de emigrația română. Are un rol însemnat în înființarea societății „Junimea română” și a revistei cu același nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” și „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaților”, „Trompeta Carpaților”, „Pressa”, dar și la „Convorbiri literare”. C. și-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286484_a_287813]
-
19.IX.1940, Wielun, Polonia), traducător polonez. Termină școala medie la Wielun (1959) și Facultatea de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef adjunct al secției de traduceri. Membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi (1980) și al Asociației Traducătorilor Polonezi (din 1983), este vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Polonezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
de Filologie la Universitatea din Cracovia (1964). Debutează publicistic în 1970 și editorial, ca traducător, în 1977. Între 1964 și 1968 lucrează în Cracovia ca redactor la Editura Științifică de Stat, apoi la Editura Literară, unde promovează până la funcția de redactor-șef adjunct al secției de traduceri. Membru al Uniunii Scriitorilor Polonezi (1980) și al Asociației Traducătorilor Polonezi (din 1983), este vicepreședinte al Asociației Scriitorilor Polonezi din Cracovia. A colaborat la revistele „Znak”, „Przekrój”, „Odra”, „Kwartalnik Filozoficzny”, „Przegle¸d Orientalistyczny”, „Folia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
magy. ir. lex., II, 611. O.K. KÁNYÁDI Sándor (10.V.1929, Porumbenii Mari, j. Harghita), traducător. Face studii secundare la Odorheiu Secuiesc (1941-1950) și studii de filologie la Universitatea „Bolyai” din Cluj (1950-1954), oraș în care lucrează apoi ca redactor la revistele „Irodalmi Almanach”, „Utunk”, „Dolgozó Nő”, „Napsugár”, colaborând și la „Igaz Szó”, „Korunk” ș.a. Reprezentant de frunte al poeziei scrise în limba maghiară din România și al literaturii pentru copii, este în același timp traducător consacrat al lirismului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
familia în 1943, își continuă învățătura la Liceul de Stat din Petroșani, la Liceul „Inochentie Micu Klein” din Cluj (1946-1947), la Școala de Ofițeri de la Măgurele (1948-1949), din care iese cu gradul de sublocotenent de grăniceri, apoi urmează Școala de redactori și tehnoredactori de editură din cadrul Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor (1949-1950). Absolvind și liceul, face un an la Academia Militară din București (1951), avansând la gradul de locotenent-major. Mai târziu (1968) va termina Facultatea de Limba și Literatura Română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
Luceafărul” (1958-1966). Susține vreme îndelungată emisiunea radiofonică „Memoria pământului românesc”. Este șeful serviciului de presă la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor (1969-1971), inspector general la Centrul Național al Cinematografiei (1971-1973) și instructor în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1973-1984), redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1984-1986). Se stabilește în Statele Unite ale Americii în 1987, fiind coproprietar al unei companii. Editează „Hic ego” (1991-1992), publicație de atitudine polemică privind politica românească, scrisă în bună măsură de Z., care inserează aici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
, revistă apărută la Roman, săptămânal, apoi lunar, din 15 mai până în decembrie 1930. Director este Gheorghe Mihu, înlocuit la numărul 6-8 de Nicolae Mihu, iar redactor - Victor Mocanu. Într-un Cuvânt înainte se precizează: „Revista are un scop literar și unul cultural. Deci unul de specialitate și altul de a da satelor și tuturor acelor doritori de a se cultiva, o posibilitate imediată. Totul și totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287824_a_289153]
-
, publicație periodică politică și literară apărută la Iași, bisăptămânal, de la 9 ianuarie 1850 până la 24 noiembrie 1858. G. de M. continuă „Albina românească”, dar schimbarea de titlu semnalează și o schimbare de atitudine politică, Gh. Asachi, redactorul ei, rămânând străin de noile cerințe sociale și culturale ale epocii. Caracterul de publicație pentru toți românii, specific „Albinei românești”, este, de asemenea, abandonat. Noua gazetă va avea „un color mai localnic”, preocupându-se de chestiunile care puteau interesa îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
nu mai pară o utopie, este el însuși o mărturie a modificărilor pe care le suferise orientarea de ansamblu a lui Gh. Asachi în problemele vieții politice și chiar în ceea ce privește cultura și literatura. Gazeta apare „sub redacția unei societăți”, iar redactorii sunt „persoane onorabile”, însă răspunderea alcătuirii sumarului și orientarea aparțin în întregime bătrânului scriitor moldovean. Se tipăresc anunțurile oficiale ale regimului, articole politice, știri, note bibliografice, informații comerciale, un foileton intitulat „Albina românească”, poate monoton, totuși interesant prin calitatea literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
regală. Importanța lumii de dincolo În cultura religioasă și socială egipteană și particularitatea figurii suveranului sunt păstrate astfel În alegerea și formularea textelor. Pe lângă aceasta, s-a subliniat de mai multe ori că, În spatele activității așa-zis editoriale a diferiților redactori, se poate discerne o atitudine care tinde să privilegieze un centru religios bine cunoscut de tradiție: cel de la Heliopolis, unde a Înflorit de timpuriu un cult solar; acesta se află aproape de capitala politică Memphis și va rămâne În continuare (până la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Asociației Studenților Creștini”. Întors în țară, va fi prezent în „Gândirea”, unde va continua să dea, până în 1933, versuri, cronici literare, dramatice și plastice, precum și în „Convorbiri literare” și „Curentul”. În ianuarie 1929 începe să publice în „Cuvântul”, devenind, probabil, redactor al ziarului condus de Nae Ionescu, unde inserează versuri, proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]