17,261 matches
-
în jur de) 1950 încoace, de peste jumătate de veac deja, trupul pune constant sufletul în încurcătură. Iată de ce romanul lui Lodge Thinks are doi eroi, dintre care unul (Ralph Messenger) e expert în inteligența artificială și nu crede în suflet (sensibilitate), iar celălalt (Helen Reed) e o scriitoare care ar da orice să modifice aventura ei cu Ralph într-o idilă de suflet și visează la idila lui Graham Greene din The End of the Affair (1951). Ironia lui Lodge face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-are nevoie de un bărbat ca să se simtă împlinită. Helen are. Ea îl iartă pe Martin pentru infidelitățile lui, de dragul sentimentului. Tot de dragul sentimentului îi e ciudă pe Ralph că nu se aliază cu ea afectiv, că îi ignoră sensibilitatea. Lodge amână sensibilitatea tuturor eroilor lui. Unul dintre motive ar putea fi faptul că nu vede catolicismul ca pe o forță ordonatoare. Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de un bărbat ca să se simtă împlinită. Helen are. Ea îl iartă pe Martin pentru infidelitățile lui, de dragul sentimentului. Tot de dragul sentimentului îi e ciudă pe Ralph că nu se aliază cu ea afectiv, că îi ignoră sensibilitatea. Lodge amână sensibilitatea tuturor eroilor lui. Unul dintre motive ar putea fi faptul că nu vede catolicismul ca pe o forță ordonatoare. Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
autentic din roman. Celelalte au o aură tragică. Eroii nu sunt nici ei comici. Fiecare luptă singur. Lodge ține la ei chiar dacă ne comunică acest lucru într-un mod bizar. Întreg romanul e o introducere în arta de a comunica sensibilitatea prin ocultarea, amânarea ei. Thinks... , Secker & Warburg, London, 2001 2.13. "Pinterescul" Acest alt fel de literatură Premiul Nobel pentru 2005 a fost decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune și film), regizorului, actorului și cu siguranță că nu în ultimul rând
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pieselor lui Pinter este una de amenințare iar efectul este sentimentul spectatorului că nedreptatea, teroarea existențială nu mai pot continua. Poezia tovarășa lui Pinter din adolescență îl urmărește și azi. Unul dintre poeme (Dumnezeu, 1993) dezvăluie lupta dramaturgului împotriva refugiului sensibilității colective în credință. S-a spus îndelung că Pinter e profund de stânga, ceea ce ar implica în cele din urmă și ateismul, nevoia de a fi mai puternic decât Dumnezeu. Un poem ca cel ce urmează ne dezvăluie fața ascunsă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
depline asupra operei. În tinerețe, Eliot a căzut și el în păcatul de a născoci teorii critice, care sunt azi extrem de vehiculate de cei care nu-l cunosc pe Eliot îndeajuns. Etichetele larg circulate (cum ar fi corelativul obiectiv, disocierea sensibilității, tradiție și talent individual) nu sunt chei cu care se deschid ușile operei. Eliot însuși a explicat crearea acestor noțiuni ca definiții de moment ale unor opțiuni literare ale poetului Eliot, care-și făcuse din critică un atelier pregătitor al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din critica literară și să fie judecat pe vârste, fiecare vârstă cu opțiunile ei. Afirmația că orice critic are dreptul să se maturizeze și să se contrazică trebuie că a descumpănit pe mulți impătimiți ai "corelativului obiectiv" ori ai "disocierii sensibilității". Creator al poeziei moderniste, cel care a introdus Fluxul conștiinței în poezie, publicând Tărâm pustiu în același an cu Ulysses de Joyce (1922), Eliot este inovatorul absolut. Niciodată după el poezia nu s-a mai putut scrie cum se scria
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
începutul carierei scriitoricești a lui Peter Ackroyd) este un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne mărturisește ce simte, ce știe despre iubire, sex și moarte. Tragem cu ochiul la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de mâhnire învelite în imagini ale iubirii, cum e sufletul ocrotit de trup. Culori și tăcere, taina lumilor paralele, atât de multe alte lumi încât le-am putea descoperi la nesfârșit. Lumi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ritm, ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul sentimentului și descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și nu este reală. Incident închipuie un "tu" și un "eu" întinși în nisipul cald. Ea adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tine să mi-l dai. Trebuie să pun pe hârtie asta cât mai ești aici: nu șifonierul, eu o vreau pe mama. Diferența dintre versurile agreabile și cele dezagreabile e mare. Fleru Adcock e o poetă morocănoasă, care refuză dulcețurile sensibilității. Ea îl mustră pe lector și scrie fiecare vers de parcă ar fi ultimul adică întărindu-se pentru ultimul poem, gonind superficialul printr-o concentrare a inteligenței. The Keepsake ( Amintirea) amintește de poemul lui Eliot Portrait of a Lady (Portretul unei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism Născut în 1931 (la nouă ani după publicarea poemului Tărâm Pustiu), Alan Brownjohn este tipul poetului de După Modernism, După Eliot, pe scurt Desperado. El are o sensibilitate intensă și retrasă. Cuvintele sunt mai zgârcite în imagini decât ar fi putut însuși T.S. Eliot să prevadă. Scrie versuri aparent plate, adunând câte un poem în jurul unui singure vorbe afectuoase, dar acea unică vorbă despre suflet ne dezvăluie un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei, în autobuz ori tren, dacă s-ar întâmpla o nenorocire, s-ar gândi să mă salveze. Străini. Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole, cel care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar lectura ei e un zigzag exasperant al sensibilității. 3.7. Mimi Khalvati: Poeta din zid Legenda meșterului Manole, cel care și-a zidit femeia pentru a putea înălța cea mai falnică biserică, nu e doar a spațiului românesc. În multe culturi întâlnim mitul creatorului care sacrifică iubirea operei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe valorile englezești. Ceea ce supraviețuiește din strămoșii ei în ea este încercarea disperată de a mântui lumea prin puterea propriei ei închipuiri. Ce o ține pe Mimi Khalvati departe de "poveste" e feminitatea ei, arăbească și europeană în același timp. Sensibilitatea ei profundă și intimitatea ei caldă s-au potrivit mai bine cu lirismul. Versurile ei sunt o bucurie a sentimentului. Povestea și poemul se amestecă și descoperim calitatea poeziei, care stă totuși în intensitatea narativă: emoția capătă o ancoră în timpul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând imaginea nefamiliară, cu pânze negre", care "trage în urmă / O uriașă tăcere fără de păsări". Această corabie e ziua când nu mai există "următoarea, vă rog", ziua
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba mor și ei. A murit anul trecut, par să spună, Luați-o de la cap, de la cap, de la cap. Copilăria pare mereu mai tristă sensibilității care înaintează în vârstă: Ca războaiele și iernile Absente din ferestrele Copilăriei opace... Vine altă lume. Văzută din spatele unor ferestre de sus (care ne amintesc de Eliot când urcă scara vârstei în Ash Wednesday III) tinerețea dă năvală înapoi în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din Ungaria la Londra în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cărțile tale fac naveta în timp, de la prezent spre secolele trecute și înapoi, de la inteligența care le creează la alte inteligențe, silindu-l pe cititor să trăiască de fapt un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul tău este o experiență eminamente lirică. Ești și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrii? PETER ACKROYD: Am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorie? Îți faci un plan al intrigii? PA. Întotdeauna am mai întâi istoria, dar cu greu se poate face o separare între poveste și "starea de spirit" pe care încerc s-o induc. LV. Moartea e o temă obsesivă pentru sensibilitatea Desperado, de la Graham Swift (Last Orders) la Julian Barnes (Flaubert's Parrot), Doris Lessing (The Memoirs of a Survivor), Michael Ondaatje (The English Patient). Autorii Desperado sunt osteniți de viață, adesea devitalizați. Pentru tine moartea nu e ca pentru ceilalți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viață după moarte, viața și moartea se împletesc. Îl înveți pe lector curajul de a vedea dincolo. Lecția lui Peter Ackroyd este trecerea hotarului, trecerea tuturor hotarelor. E acesta un mesaj premeditat, ori e doar vorba de o înclinare firească sensibilității tale? PA. Nu am un mesaj ca atare nimic identificabil, doar ceea ce implică experiența lecturii, care diferă desigur de la lector la lector. De pildă, nu știu niciodată cum se va sfârși un roman până ce nu-l închei totul se petrece
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în care vorbeai. Alegerea personalităților n-a fost deloc arbitrară după mine, ea e în mare parte instinctivă, intuitivă. În multe dintre cazuri cum ar fi Dickens, Blake, Chaucer, Milton am încercat să-mi aduc contribuția la conturarea conceptului de "sensibilitate londoneză". Mă interesa scriitura care izvora din Londra, ca și cea despre alte orașe vechi de veacuri, caracterizată de aceleași preocupări, teme, imagini, puncte de interes. Alegerile mele au fost deci pe linia unei tradiții. În alte cazuri, cum ar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viziunile Londrei". Și acesta nu e un fenomen nou. Sigur că e și un procedeu de a-i readuce la viață pe Milton ori Chaucer, dar nu mă simt vinovat. Asta-mi place mie să fac. Student: Scrieți cu multă sensibilitate. Citesc printre rânduri un regret vag, legat nu numai de prezent, ci de tot ce descrieți. Mă gândesc la English Music, ori The House of Doctor Dee. E un regret cu o cauză precisă, ori e doar o stare de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
găsește cineva? Eu unul nu le-aș vedea nici dacă mi le-ar pune cineva pe masă. Student: Aveți un mesaj anume pe care ați vrea să ni-l transmiteți? PA: Nu. Doar o stare de spirit, o aspirație, o sensibilitate specială pentru trecut. Nu e corect să impui un mesaj. Ar fi aproape sigur prost înțeles și nu văd ce rost ar avea. Ce poate face scriitorul decât să trezească conștiințe, să le ajute să simtă concret cât de multe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
niciun răspuns la întrebarea ta. Nici nu prea știu eu ce e imaginația. Niciodată n-am înțeles prea bine. Student: Din experiența Dvs, care cărți plac mai mult cititorului, cele mai îndelung pregătite ori cele în care spiritul creator și sensibilitatea autorului primează? PA: Nu e nicio diferență. Din câte-mi dau eu seama, nu interesează pe nimeni atunci când te citește dacă sau cât te pregătești. Nu contează decât să le placă ce scrii. Ce le pasă lor că ai lucrat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
replici puse pe hârtie (vezi Talking It Over). Rezultă de aici ceea ce am numit emoția întârziată: o contradicție atât de incitantă încât relectura devine un sine qua non. O relectură care nu urmărește șiretlicuri de tehnică, ci se insinuează în sensibilitatea labirintică a autorului. Cât din ființa ta pui în aceste personaje? Există undeva în cărțile pe care le scrii referiri autobiografice? Unde? JB. Ei da, fiindcă la urma urmei viața noastră, a tuturor, e un câmp de bătaie, nu-i
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]