17,002 matches
-
maximă de 90 m și lățimea maximă de 52 m. Zidul de incintă se ridica până la 10 m și în locurile strategice au fost construite șase turnuri: Turnul de Pază ("Wächterturm"), Turnul Porții ("Torturm"), Turnul Preotului ("Pfarrerturm"), Turnul Voievodal ("Fürstenturm"), Turnul Muniției / Pulberăriei ("Pulverturm") și Turnul Școlii ("Schulturm"). În incinta cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
lățimea maximă de 52 m. Zidul de incintă se ridica până la 10 m și în locurile strategice au fost construite șase turnuri: Turnul de Pază ("Wächterturm"), Turnul Porții ("Torturm"), Turnul Preotului ("Pfarrerturm"), Turnul Voievodal ("Fürstenturm"), Turnul Muniției / Pulberăriei ("Pulverturm") și Turnul Școlii ("Schulturm"). În incinta cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
incinta cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
cetății se mai găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
găseau un heleșteu și o fântână adâncă de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
de 50 m, despre care legenda spune că ar avea legături printr-un tunel subteran cu biserica fortificată. Zidul de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
de incintă a fost întărit inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază. În timpul invaziei otomane
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
inițial (sec. XV-XVI) cu trei turnuri: turnul de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază. În timpul invaziei otomane Cetatea Țărănească a fost un
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
de poartă, turnul școlii pe latura de sud și turnul voievodal pe latura de nord. Ulterior, extremitățile de nord-est și sud-est au fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază. În timpul invaziei otomane Cetatea Țărănească a fost un loc de refugiu unde nobilii din așezările
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
fost consolidate prin construirea altor două turnuri, cunoscute sub denumirea de turnul preotului, spre mijlocul sec. XVI, respectiv turnul muniției, la începutul sec. XVII. Ulterior, în zona intrării a fost construit un zwinger, întărit la sud de un al șaselea turn, cel de pază. În timpul invaziei otomane Cetatea Țărănească a fost un loc de refugiu unde nobilii din așezările învecinate își depuneau averea. Georgius Krauss arăta că bunurile din aur și argint depuse erau în valoare 135 de mărci de argint
Cetatea Țărănească din Saschiz () [Corola-website/Science/332854_a_334183]
-
și 1647 și este un simbol al orașului. Biserica este un monument istoric, având codul LMI (tot ansamblul), și coordonatele . Biserica este o ctitorie negustorească, ridicată între anii 1643-1647, în timpul lui Vasile Lupu, fiind construită din piatră și cărămidă. Are turnul clopotniță inclus în corpul bisericii, și podul fortificat. Biserica Precista a fost sfințită în septembrie 1647 și a fost închinată Mănăstirii Vatopedu, de la Muntele Athos.
Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați () [Corola-website/Science/332883_a_334212]
-
parohială din Găbud, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost construită între anii 1974-1978 în timpul păstoririi parohiei de către Pr. Ioan Câmpean. Inițial a fost compusă dintr-o navă dreptunghiulară în stil bazilical, prevăzută pe latura de Vest cu un impunător turn clopotniță etajat, iar pe latura de Est cu o absidă poligonală, care constituia altarul. În perioada 2002-2014, biserica a trecut printr-un amplu proces de reconstrucție, infrumusețare și dotare, devenind un edificiu bisericesc nou, monumental, de la fundație la acoperiș și
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
latura de Est cu o absidă poligonală, care constituia altarul. În perioada 2002-2014, biserica a trecut printr-un amplu proces de reconstrucție, infrumusețare și dotare, devenind un edificiu bisericesc nou, monumental, de la fundație la acoperiș și până la crucile celor două turnuri de la fațada principală. Finalizarea frescii interioare, dotarea cu facilități moderne și funcționale, noul acoperiș în formă de cruce, noul iconostas împodobit cu trei registre de icoane, icoanele împărătești noi, icoana de hram de pe fațada principală precum și toate celelalte realizări a
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
zidit fațadele noi pe laturile de Vest, Nord și Sud. În anul 2004 s-a realizat învelitoarea cu tablă zincată și a început tencuirea interiorului bisericii în vederea pictării frescei. Până la sfârșitul anului au fost construite două etaje ale celor două turnuri, au fost montate geamurile termopan și ușa laterală. În anul 2005 s-au finalizat turnurile fațadei principale (de Vest), care dau bisericii un aspect monumental impunător, s-a finisat exteriorul bisericii, s-a montat ușa principală din lemn sculptat și
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
realizat învelitoarea cu tablă zincată și a început tencuirea interiorului bisericii în vederea pictării frescei. Până la sfârșitul anului au fost construite două etaje ale celor două turnuri, au fost montate geamurile termopan și ușa laterală. În anul 2005 s-au finalizat turnurile fațadei principale (de Vest), care dau bisericii un aspect monumental impunător, s-a finisat exteriorul bisericii, s-a montat ușa principală din lemn sculptat și s-a dat în funcțiune instalația de încălzire centrală. În luna martie a anului 2007
Biserica parohială ortodoxă română Găbud, com. Noșlac, jud. Alba () [Corola-website/Science/332896_a_334225]
-
arealul administrativ al comunei Podoleni, pe partea stângă a Bistriței între vechea albie a râului și actualul canal de aducțiune hidroenergetică al acestuia. Aici a fost și o curte a domnitorului Gheorghe Ștefan, sub forma unei fortărețe cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă. Fortăreața a fost folosită de către acesta ca reședință în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu, precum și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi. Biserica (în ale cărei detalii arhitecturale se văd
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
a sa "Cronică a Romanului și a Episcopiei de Roman"-, prin faptul că aici s-ar fi păstrat un deget din moaștele acesteia, adus din Țarigrad de către însuși logofătul Dumitrașcu. Aici a fost și o curte - fortărerață cu ziduri și turnuri înconjurate de un șanț de apă, a domnitorului Gheorghe Ștefan, care a fost folosită și ca locaș de surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
În timp ce piatra (bolovani de râu) este constituientul soclului și zidurilor, cărămida subțire este materialul din care sunt făcute arcurile bolților. Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn - clopotniță, cu rol de apărare a intrării. Construcția a fost de forma unei nave rectangulare, cu două ieșiri rectangulare aflate în dreptul sânurilor și vizibile numai la exterior. Absida principală de formă circulară și mai îngustă ca naosul (acoperit de către o
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
grinzi de lemn înecate în zidărie și legate între ele prin mici piese transversale - aflate la nivelul solului, ceva mai sus de originea bolților și la partea superioară a zidurilor. Tot cu grinzi de lemn au fost susținute și arcurile turnurilor la nivelul clopotelor. Jos deasupra soclului, se găsește un brâu care înconjoară clădirea, din patru rânduri de cărămizi așezate pieziș. Un brâu simplu delimitează câmpul inferior al zidurilor (împodobit cu firide mari oarbe și încununat de arcuri cintrate), de cel
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
lemn din grinzi - care se mai remarcau în prima jumătate a secolului XX, purtau urme de incendiu, care se mai găseau și pe bolovani sau cărămizi. Din biserică rămăseseră astfel în 1994 doar absida altarului, naosul și câteva rămășițe din turnul clopotniței de pe latura sudică, situate pe o terasă de 7 m amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor care amenință chiar și ruinele rămase, cu distrugerea. Dintre elementele care au supraviețuit, două lespezi
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
Clădirea are de asemenea propriile "porta da tera" și "porta da măr". Ieșind din atelierul secolului al XIV-lea, cele două clopotnițe de veghe aflate de-a lungul clădirii sunt numite astfel: cea din colțul de sud-est, restaurată în 1526, "turnul Sfinților Petru și Pavel", și cea dinspre vest "turnul de mezo", în colțul în care clădirea iese din "Tana". La căderea Republicii, "Tana" și-a încetat activitatea. Intervențiile din secolul al XIX-lea ai împărțit clădirea în două partiții care
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
porta da măr". Ieșind din atelierul secolului al XIV-lea, cele două clopotnițe de veghe aflate de-a lungul clădirii sunt numite astfel: cea din colțul de sud-est, restaurată în 1526, "turnul Sfinților Petru și Pavel", și cea dinspre vest "turnul de mezo", în colțul în care clădirea iese din "Tana". La căderea Republicii, "Tana" și-a încetat activitatea. Intervențiile din secolul al XIX-lea ai împărțit clădirea în două partiții care au desfigurat iremediabil continuitatea spațială, nemaipermițând perspectiva de 315
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
din Veneția în sestiere Dorsoduro. Pe lunga sa porțiune sudică, el este uneori numit Rio Piccolo del Legname și pe porțiunea nordică, paralelă cu Canal Grande, Rio Pietre Bianche ("în venețiană Rio delle Piere Bianche). Un vechi palat cu un turn, în prezent distrus, se numea "dalla Torresella", ceea ce s-a transformat apoi în dalle Torreselle, poreclă a ramurii familiei "Venier", care i-a fost proprietară. Acest palat avea o fațadă înspre Canal Grande și se afla la vărsarea canalului. În
Rio delle Torreselle () [Corola-website/Science/333544_a_334873]
-
coloane. De aici derivă expresia venețiana: "Te fasso vedar mi, che oră che xe" (O să-ți arăt eu ce oră este), derivată din faptul că cei condamnați la moarte, cu spatele la bazinul Sân Marco, ultimul lucru pe care-l vedeau fiind turnul cu ceas. Spațiul dintre cele două coloane a fost, de asemenea, singura "zonă franca", în care se puteau organiza în mod legal jocuri de noroc, privilegiu acordat lui Nicolò Barattiero (sau Barattieri) care a fost capabil să găsească o modalitate
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind pe o lungime de 152 de metri de la Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]