17,832 matches
-
Doar un an mai târziu Magnus murea în circumstanțe neelucidate în totalitate. Neînțelegerile întrei cei doi au dus la zvonuri că Magnus a fost asasinat de Harald pentru ca acesta să rămână singur pe tronul Norvegiei. Harald a fost ucis în Bătălia de la Stamford Bridge, în afara orașului York. Bătălia a avut loc la 25 Septembrie 1066. Harald a luptat împotriva armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
în circumstanțe neelucidate în totalitate. Neînțelegerile întrei cei doi au dus la zvonuri că Magnus a fost asasinat de Harald pentru ca acesta să rămână singur pe tronul Norvegiei. Harald a fost ucis în Bătălia de la Stamford Bridge, în afara orașului York. Bătălia a avut loc la 25 Septembrie 1066. Harald a luptat împotriva armatelor regelui Harold Godwinson al Angliei. Venise în Anglia cu pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și Hardeknut cum că dacă unul din ei
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
al Norvegiei, împreună cu unchiul său, Harald Gille. După patru ani de pace neliniștită, Magnus a început să se pregătească în mod deschid de război împotriva lui Harald Gille. Pe 9 august 1134, el l-a învins pe Harald Gille în bătălia decisivă de la Färlev aproape Färlev în Stångenäs. Harald a fugit în Danemarca. Împotriva sflaturilor consilierilor săi, Magnus și-a desființat armata și s-a deplasat în Bergen să-și petreacă iarna acolo. Harald s-a întors în Norvegia cu o
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
l-a adus pe Magnus înapoi de la mănăstire și l-a făcut co-guvernator. Ei au decis să își împartă forțele iar Magnus a condus estul Norvegiei, acolo unde a avut cel mai mare sprijin. Acolo, el a fost învins în bătălia de la Minne de către forțele regelui Inge I, apoi a fugit la Götalands și, ulterior, în Danemarca, unde a încercat să obțină sprijin pentru cauza lui. O tentativă de invazie a Norvegiei de către regele Erik Emune de Danemarca a eșuat lamentabil
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
domniei lui Magnus, Sverre Sigurdsson a venit în Norvegia și a revendicat tronul. În iunie 1177, Sverre i-a condus pe oamenii săi la Trøndelag unde a fost proclamat rege. Poziția lui Erling a fost compromisă și a căzut în bătălia de la Kalvskinnet în 1179. Au mai fost câțiva ani de război apoi s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lui Magnus, în bătălia de la Fimreite din 15 iunie 1184.
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
la Trøndelag unde a fost proclamat rege. Poziția lui Erling a fost compromisă și a căzut în bătălia de la Kalvskinnet în 1179. Au mai fost câțiva ani de război apoi s-a încheiat cu înfrângerea și moartea lui Magnus, în bătălia de la Fimreite din 15 iunie 1184.
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
invadarea Regatului Unit în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, după înfrângerea Franței. Pentru asigurarea succesului operațiunii era nevoie de asigurarea superiorității aeriene și navale în regiunea Canalului Mânecii. Acest obiectiv nu a fost atins de către germani în timpul sau după încheierea Bătăliei Angliei. Pe 17 septembrie 1940, a fost amânată pe termen nedefinit și nu s-au mai făcut încercări pentru executarea ei. Adolf Hitler a decis încă din noiembrie 1939 să „reglementeze” toate problemele din apus prin invadarea Belgiei, Olandei și
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Wilhelm Ritter von Leeb Începând cu august 1940, "Luftwaffe" a început o serie de atacuri concentrate - "Unternehmen Adlerangriff" - asupra unor ținte din Regatul Unit pentru distrugerea RAF și câștigarea superiorității aeriene deasupra Marii Britanii. Campania a devenit cunoscută mai târziu ca Bătălia Angliei. Modificarea accentului bombardamentelor de la atacul asupra bazelor RAF și stațiilor radar spre atacarea Londrei, a transformat "Adler" într-un bombardament strategic. Efectele acestei modificări sunt subiect de controverse. O serie de istorici consideră că modificarea strategiei a făcut ca
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
sud, de îndată ce germanii ar fi lansat invazia. Există și părerea că „Leul de Mare” ar fi eșuat oricum, datorită slăbiciunii marinei germane. Opinia conform căreia „Leul de Mare” ar fi fost un eșec indiferent de o posibilă victorie germană în bătălia aeriană era împărtășită de un număr de ofițeri de stat major. Marele amiral Karl Dönitz considera că superioritatea aeriană nu este suficientă. Dönitz a declarat că germanii nu aveau nici controlul asupra spațiului aerian, nici al mărilor și nici nu
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
distrugătoarele și vasele torpiloare rapide. Luftwaffe nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu torpile, esențiale în lupta cu vasele mari. Luftwaffe a desfășurat 21 de atacuri împotriva unor vase toropiloare mici în timpul Bătăliei Angliei fără să reușească să scufunde măcar una. Britanicii aveau între 700 și 800 de vase torpiloare și vedete rapide, care puteau deveni o amenințare mare pentru germani dacă Luftwaffe nu era capabilă să le distrugă. Doar nouă vase torpiloare
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
provocat 3.059 alarme, au ucis 216 civili și au avariat 10.056 obiective din regiunea Dover și, cel mai important, au produs pierderi foarte mari transportului naval, probabil cele mai mari pierderi suferite de britanici în afara celor suferite în timpul Bătăliei Angliei. Atât britanicii cât și americanii erau conviși în timpul verii anului 1940 că invazia germană era iminentă. Germanii, la rândul lor, erau suficient de siguri pe ei pentru ca să toarne filme de propagandă. O echipa a filmat timp de două zile
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
că germanii nu erau pregătiți pentru asalt la acea dată. Alți autori (Peter Fleming, Derek Robinson și Stephen Bungay) consideră că operațiunea s-ar fi încheiat cu un dezastru pentru germani, iar alți cercetători au numit planul amfibiu german un „[[Bătălia de la Dunkirk|Dunkirk]] pe invers”. Robinson consideră că superioaritatea uriașă a Royal Navy în fața "Kriegsmarine" ar fi transformat „Leul de Mare” într-un dezastru. [[Adolf Galland]], comandantul "[[Luftwaffe]]" în timpul pregătirii invaziei, a afirmat că planurile pentru invaziei nu erau serioase
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
posedat în trecut. Ei au condus țara pentru ceva timp în pace. După patru ani de pace, Magnus a început să se pregătească de război împotriva lui Harald. Pe 9 august 1134, el l-a învins pe Harald într-o bătălie decisivă la Färlev în Bohuslän, iar Harald a fost nevoit să fugă în Danemarca. În mod uluitor, Magnus a desfințat armata sa și s-a deplasat în Bergen să-și petreacă iarna acolo. Harald s-a reîntors în Norvegia cu
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
Tutorii lor și-au unit forțele împotriva lui Sigurd Slembe și a aliatului său, fostul rege Magnus cel Orb. Luptele împotriva acestor pretendenți au dominat primii ani ai domniei lui Sigurd. În 1139, ei au fost învinși și uciși în Bătălia de la Holmengrå. După aceasta a urmat o perioadă de pace. În timpul minorității celor trei frați, Sigurd, Inge și Magnus, nobilimea din Norvegia a cooperat pentru a conduce regatul și i-a sfătuit pe regi. În 1142, fratele lor vitreg, Eystein
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
său Deimos este încă în viață. Kratos încearcă să-l salveze pe Deimos după ce află de torturile la care a fost supus în perioada cât a fost închis în Domeniul Morții. Alături de fratele său îl înfrunta pe Zeul Morții, Thanatos, bătălie care se soldează cu moartea atât a lui Deimos cât și a lui Thanatos, iar Kratos se întoarce în Olimp, fiind din nou furios pe zei.
God of War: Ghost of Sparta () [Corola-website/Science/331201_a_332530]
-
A fost inclus, mai târziu, în pachetul "Assassin's Creed The Americas Collection", pentru Playstation 3 și Xbox 360, împreună cu Assassin's Creed III și . Acțiunea poveștii are loc într-o istorie ficțională a evenimentelor din viața reală și urmărește bătălia dintre Asasini, care luptă pentru pace prin libertate, și Templieri, care doresc pace prin control. Acțiunea jocului are loc între anii 1765 și 1777, în preajma , având-o ca protagonistă pe Aveline de Grandpré, un asasin afro-francez ce locuiește în New
Assassin's Creed III: Liberation () [Corola-website/Science/331192_a_332521]
-
întoarce la punctul de salvare din joc. "Crisis Core" folosește un sistem de luptă în timp real în care jucătorul poate folosi abilități și vrăji speciale, poate folosi poțiuni, și poate bloca sau evita atacuri. Abilitățile lui Zack din cadrul unei bătălii depind de materia echipată. Pot fi echipate maximum șase materii, care au impact asupra atacurilor, vrăjilor, sau care oferă bonusuri precum mai multă viață sau abilitatea de a arăta caracteristicile inamicului în luptă. Materia se poate obține prin explorare, ca
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
ar fi invincibilitatea limitată sau folosirea gratuită a vrăjilor și abilităților, fără a consuma mana sau energie. Șansa de a primi mai des imagini de același fel este legată de nivelul jucătorului, care crește odată cu avansarea în poveste și după bătălii câștigate. La colecționarea anumitor lucruri în joc, numerele din DMW pot acorda și creaturi care să lupte alături de personaj. La sfârșitul jocului se deschide modul de joc New Game Plus. Varianta nord-americană și cea europeană a jocului includ și un
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
Zack, pana albă pe Angeal și apa pe Aerith. Inițial, s-a dorit ca "Crisis Core" să fie un joc de acțiune, dar din cauză că aproape întreaga echipă avea mai multă experiență în designul RPGurilor, au decis să îl modifice, astfel încât bătăliile să semene cu cele din RPG-uri. Totuși, au mai adăugat câteva elemente de acțiune în bătălii, ceea ce face ca jocul să devină mai mult un RPG de acțiune decât un RPG tradițional. Sistemul materiei a fost făcut în așa
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
fie un joc de acțiune, dar din cauză că aproape întreaga echipă avea mai multă experiență în designul RPGurilor, au decis să îl modifice, astfel încât bătăliile să semene cu cele din RPG-uri. Totuși, au mai adăugat câteva elemente de acțiune în bătălii, ceea ce face ca jocul să devină mai mult un RPG de acțiune decât un RPG tradițional. Sistemul materiei a fost făcut în așa fel încât jucătorul să aibă posibilitatea de a alege între „îmbunătățiri specifice RPG” și „îmbunătățiri specifice jocurilor
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
pentru platformele PlayStation 3, Xbox 360 și Wii U în octombrie 2013 și o lună mai târziu pentru PlayStation 4, Microsoft Windows și Xbox One. Acțiunea poveștii are loc într-o istorie ficțională a evenimentelor din viața reală și urmărește bătălia dintre Asasini, care luptă pentru pace prin libertate, și Templieri, care doresc pace prin control. În prezent, protagonistul seriei, Desmond Miles, care, cu ajutorul unei mașinării numite Animus, retrăiește memoriile strămoșilor săi, încercând să prevină apocalipsa din 2012. Povestea se întâmplă
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
urmat de comducătorul norvegian și de cei din Scoția, însă au fost prelungite intenționat de către scoțieni. Așteptând până în septembrie/octombrie pentru ca vremea să-i creeze probleme lui Haakon, a avut loc o ciocnire între forțele norvegiene și cele scoțiene în bătălia de la Largs. Deși nedecisă și cu un impact limitat, Haakon s-a retras la Orkney pentru iarnă. O delegație a regilor irlandezi l-a invitat pe Haakon pentru a-l ajuta să scape Irlanda de coloniștii englezi, ca rege al
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
ajute. El a fost sprijinit de un alt grup, Birkebeiners. Acest grup a crescut în 1174, sub conducerea lui Øystein Møyla, care a pretins a fi fiul regelui Eystein Haraldsson. În 1177, grupul Birkebeiners au întâlnit o înfrângere zdrobitoare în Bătălia de la Re și Eystein a căzut în luptă. Sverre s-a întâlnit cu restul în Värmland. După unele îndoieli inițiale, Sverre era determinat să devină următorul lider al Birkebeinersilor. Haakon este menționat pentru prima dată ca unul dintre liderii armatelor
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
urmat de comducătorul norvegian și de cei din Scoția, însă au fost prelungite intenționat de către scoțieni. Așteptând până în septembrie/octombrie pentru ca vremea să-i creeze probleme lui Haakon, a avut loc o ciocnire între forțele norvegiene și cele scoțiene în bătălia de la Largs. Deși nedecisă și cu un impact limitat, Haakon s-a retras la Orkney pentru iarnă. O delegație a regilor irlandezi l-a invitat pe Haakon pentru a-l ajuta să scape Irlanda de coloniștii englezi, ca rege al
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
prin oferirea sa ca ostatic, împreună cu încă o flotă de-a sa. Când Styrbjörn a adus flota în Uppsala pentru a pretinde tronul Suedez, Harald a rupt jurământul și a fugit cu danezii săi, pentru a evita armata suedeză în Bătălia de la Fýrisvellir. Sven I devine rege în Danemarca în anul 985 iar în 1000 deja cucerise Norvegia. Înfuriat de uciderea rudelor sale el atacă Anglia și cere bani ca și compensație. Timp de câțiva ani, el cere bani englezilor pentru
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]