17,439 matches
-
și comemorărilor etc. În acest sistem ceremonial, dominante sunt interdicțiile, adică riturile de protejare magică Împotriva celor mai diverse surse ale răului. Cea mai importantă interdicție este aceea de a munci: spre uimirea lui I.A. Candrea (1928, p. 130), calendarul tradițional indica ...96 de sărbători cu date fixe și 34 de sărbători mobile, adică În total 130 de zile. Dacă adăugăm la acestea duminicile de peste an, care n-au fost socotite În lista de mai sus, marțile și joile de după
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comun caracterul contestatar și subjonctiv. Alte note fixează Însă câteva deosebiri fundamentale: liminalitatea apare mai ales În societăți simple, „mecanice” În terminologia lui Durkheim, În timp ce manifestările de tip liminoid sunt prezente În societățile complexe („organice”). Prima este ciclică, legată de calendarul ritual precis, celelalte sunt continue, fiind generate numeroasele forme de creație artistică individuală. Prima este integrată În procese sociale globale (riturile), deci obligatorie, celelalte sunt fragmentate și marginale, legate de inițiative individuale, opționale și adesea experimentale. Prima se Întemeiază pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct, deseori consacrat: procesiunile care precedă sacrificiile, cele legate de riturile funerare, cele ale breslelor medievale etc.). Ele pot fi prevăzute În calendarul religios sau pot fi prilejuite de evenimente ieșite din comun (K. Ashley, 2001, pp. 7-10; B.I. Mullahi, 2003, vol. XI, p. 732; S. Price și E. Kearns, 2003, p. 451). Elementul comun În toate aceste manifestări este expunerea publică (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
423; E. Turner, 1987, pp. 328-330) după mai multe criterii: a) pe o axă geografică, putem distinge Între pelerinajele pe distanțe mici și cele de mare anvergură; b) pe o axă a temporalității, pelerinajele ciclice (legate de anumite sărbători din calendarul religios) se deosebesc de cele ocazionale, inițiate de pelerini În orice moment al anului; c) pe o axă socială, pelerinajele colective se deosebesc de pelerinajele individuale; d) pe o axă a sacralității, pelerinajele religioase se opun celor laice. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1975, pp. 206-221 și 2006, pp. 128-149; J. Griffith, 1996, p. 260; F. Manning, 1983, p. 4; E. Turner, 1996, vol. II, p. 487): a) sărbătorile instaurează o ruptură de timp și spațiu: intervalul de sărbătoare este fixat de un calendar tradițional și este limitat la anumite zile care instituie „un sezon al sărbătorilor” (În formula lui R. Caillois). Locurile sărbătorii sunt prestabilite. Ele sunt spații deschise, care instaurează o comunicare egalitară, fără constrângeri. Aceste spații sunt „deturnate” de la utilizările cotidiene
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale, consumul de alimente și băuturi, dansul și râsul etc.), toate Însoțite de jocuri de Îndemânare sau noroc. Formele de manifestare specifice carnavalului modern sunt determinate de calendarul catolic: sărbătorile carnavalești pot apărea numai În intervalul dintre Crăciun și Începerea postului Paștelui. De altfel, majoritatea specialiștilor consideră că numele său provine din latinul carne vale (renunțarea la carne, Începerea postului), formă din latina populară a expresiei caro lavare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așază la originea acestui nume formula carrus navali, referitoare la carele alegorice specifice defilărilor carnavalești din Evul Mediu european. Forma europeană a carnavalului nu epuizează Însă această categorie ceremonială: manifestări de tip carnavalesc, plasate În cele mai diferite momente ale calendarului, au fost atestate la toate civilizațiile cunoscute. Definițiile carnavalului (atunci când nu sunt aproximări metaforice) apar mai rar ca o sinteză de note definitorii și de concepte explicative și mai frecvent ca Înșiruiri ale elementelor aduse În scenă de diferitele manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mare varietate de manifestări. În plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plus, temporalitatea carnavalului inversează ritmurile obișnuite, profane sau sacre: În antiteză cu majoritatea ceremoniilor, manifestările carnavalești au loc noaptea. În ciuda caracterului ludic și a manifestărilor de contestare a ordinii comune, carnavalul are profunde semnificații religioase - calendarul său este ancorat În calendarul sacralității creștine: Timpul carnavalului este caracterizat de relația dintre Dumnezeu și oameni și, din această cauză, sărbătoarea are tendința de a căpăta o semnificație transcendentală și universală. Începutul carnavalului se pierde În negura timpului, deoarece este legat de Întreaga umanitate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scăpa de modelele care dictează ordinea vieții sociale. În sfera riturilor politice consensuale pot fi incluse numeroase manifestări, asociate, În esență, modelului riturilor de trecere (atât ale vieții individuale, cât și ale vieții colective): sărbătorile politice (fie legate de un calendar local, național ori internațional, fie prilejuite de evenimente speciale, precum victoriile consacratoare - Într-un război, Într-o confruntare sportivă), comemorările (marcând celebrarea solemnă a unui moment trecut considerat drept referință identitară pentru o colectivitate), vizitele politice (contactul dintre mase și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
conștiința distanțelor sociale. Marile evenimente pun În umbră diviziunile interne, conferind forță dramatică tradițiilor eroice și identității naționale (Heyden, pp. 5, 7). Sărbătorile politice creează intervale rituale interuptive, marcate temporal, spațial și gestual. Astfel, În plan temporal, ele impun un calendar precis, bine cunoscut Întregii colectivități: În preajma sărbătorilor consacrate prin lege sau tradiție (fie ele naționale sau locale), activitățile curente sunt Întrerupte (zilele libere În care „nu se lucrează”), au loc activități febrile de pregătire, sunt instituite anumite protocoale de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ea reintră pe matca rituală a oricărei sărbători, Încălcând regulile de protocol și etichetă politică și permițând manifestarea bucuriei, a comportamentelor pline de veselie și de excese și chiar a irevențiozității față de Putere. Un exemplu de sărbătoare politică organizată În afara calendarului celebratoriu uzual, care, așa cum reiese din documentele vremii, Îmbină diferite tipuri de rituri, este aceea oferită În 1579 de judele Sibiului, Albert Huet, pentru a marca victoria de la Polatsk a principelui Ștefan Báthory Împotriva armatelor rusești: Magistratul (Sfatul orașului) i-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ține de domeniul ritului. Și, În primul rând, de două dintre formele sale distincte, care sunt inaugurările și comemorările, versiuni moderne ale riturilor de propițiere și de expiere” (M. Abélès, 1989, p. 130). Sublinierea rolului jucat de sistemul ceremonial, prin calendarul fix al comemorărilor și ritmul, adeseori imprevizibil, al inaugurărilor, În ansamblul manifestărilor obligatorii pentru programul unui politician este binevenită, mai ales când se face prin vocea unuia dintre cei mai reputați specialiști În antropologia politică. Pe de altă parte, este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În ansamblu (J. Bodnar, 1994, p. 75). În acest sistem, comemorările sunt instrumente În egală măsură politice și culturale, oficiale și populare: ele contribuie la construirea memoriei sociale, la impunerea ei, la stabilirea consensului și la promovarea identității comune. Prin calendarul comemorărilor, „o memorie socială se universalizează și se prezintă pe sine ca memoria Întregii societății, nu ca proprietatea unui singur segment al acesteia” (J. Nerone, 1989, p. 95; vezi și A. Eriksen, 1997; R. Evans, 1998; J.R. Gillis, 1994; W
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
doua a zilei. Sărbătoarea se Încheie cu balurile din cartierele orășenești sau din sate, prelungite până noaptea târziu, ocazie mult-așteptată de a dansa pentru oamenii obișnuiți (C. Amalvi, 1994, p. 442). Acest sistem politic, social și ceremonial care instaurează, cu ajutorul calendarului comemorărilor, un anumit trecut, asumat ca istorie și criteriu de identitate (de grup, etnică, națională) se Întemeiază În primul rând pe capacitatea riturilor de a da sens și de a „naturaliza” anumite fenomene sociale. Repetarea comemorărilor și discursul simbolic distribuit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ritul dominant al acelor vremi era vizita regală, al cărui moment suprem devenise „intrarea regelui” În orașul sau castelul În care se arăta (vezi și L. Bryant, 1986). Nevoia de a etala prezența materială a regelui a condus la un calendar peripatetic complex, care făcea ca, periodic, regele să străbată Întreg teritoriul stăpânit. Concretețea umană a Puterii era ritualic etalată (mai rar Însă) și În cadrul ceremoniilor de botez, căsătorie, Încoronare, Înmormântare sau chiar În programul vieții de zi cu zi: În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se transformă din simplu candidat În „ales al poporului”: aceasta este marcată de acte ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații simbolice, izolarea de ceilalți prin intermediul șefului de protocol, a gărzilor de corp, a calendarului și obligațiilor prezidențiale. Studiile consacrate riturilor de instaurare au adoptat fie o perspectivă funcționalistă, fie una conflictualistă. Prima paradigmă subliniază capacitatea acestor ceremonii de a etala simbolurile care oferă imaginea, concretizată de anumite simboluri (regina, președintele, steagurile, Palatele, mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Parlament, alte locuri ale dezbaterilor politice), spațiul simbolic al riturilor politice oferea o alternativă expresivă. Astfel, pe un prim palier, paradele funcționau ca un substitut al spațiului public. Referindu-se la modul În care minoritățile etnice din America au abordat calendarul „culturii politice festive” al tânărului stat, G. Fabre și J. Heideking (2001, pp. 12-13) scot În evidență un mecanism de utilizare politică a ritualului cu o arie mai mare de aplicabilitate: Aceste comunități arătau că sunt interesate să participe la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
exemplu, ampla investigație consacrată de M. Ozouf (1976) diverselor constructe ceremoniale apărute În timpul Revoluției franceze relevă existența a două tipuri de sărbători, unele fabricate de liderii revoluției și altele create spontan de mase. Primele aveau misiunea de a Înlocui vechiul calendar, vechile ceremonii și vechile simboluri religioase și politice; celelalte se nășteau din pendularea (aproape sistemică) dintre pulsiunile violente, sângeroase ale mulțimilor dezlănțuite și tendința de a ritualiza acțiunile violente și de a le Înlocui cu substitute simbolice: În esență, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încercarea de a stârni vechile sărbători celtice, a instituit, pe 1 noiembrie, o comemorare a tuturor sfinților, ca o contrapondere la riturile druide care se țineau În acea perioadă. Devenită o celebrare a morților, Ziua Papei s-a integrat În calendarul oficial și popular. Mai târziu, În secolul al XVI-lea, când regina Elisabeta a luat puterea de la Maria Stuart, a instituit data de 17 noiembrie ca sărbătoare a urcării ei pe tron. La acea dată cădea și ziua Sfântului Hugh
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
milenariste: acestea vorbesc despre victoria asupra Răului și despre instaurarea unei lumi mai bune, deseori cu ajutorul sau prin conjuncția dintre cei vii și spiritele strămoșilor. Cel mai adesea, aceste constructe simbolice sunt activate de evenimente istorice: apropierea anului 1000 conform calendarului catolic creștin, pierderea teritoriilor istorice și Închiderea În rezervații a populațiilor din America de Nord (ghost dance - „dansul spiritelor”) sau sărăcia și sentimentul neputinței În fața exploatării coloniale din insulele Pacificului de Sud (cargo cult - „cultul Încărcăturilor”). Liderii spirituali ai acestor mișcări (Taio
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
culturală, ediția a II-a, Nemira, București Olinescu, Marcel, 1944, Mitologie românească, Casa Școalelor, București Olteanu, Antoaneta, 1997, Ipostaze ale maleficului În medicina magică, Paideia, București Olteanu, Antoaneta, 1998, Metamorfozele sacrului: dicționar de mitologie populară, Paideia, București Olteanu, Antoaneta, 2001, Calendarele poporului român, Paideia, București Ory, Pascal, 1992, Une nation pour mémoire, Presses de la Fondation Nationale des Sciences Politiques, Paris Ozouf, Mona, 1976, La fête révolutionnaire: 1789 - 1799, Gallimard, Paris Pamfile, Tudor, 1913, Povestea lumii de demult (după credințele poporului român
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
funcționale: - creșterea calității instructiv- educative al copiilor preșcolari În vederea integrării și socializării În viața școlară; - aplicarea creatoare a curriculumului respectând proiectare- implementare-evaluare; - valorificarea eficientă a proiectelor tematice, folosindu-se metodele interactive de predareînvățare; - diversificarea curriculum-ului la decizia unității; - elaborarea calendarului activităților educative, opționale și extrașcolare; - stimularea permanentă a capacităților intelectuale și comportamentale ale copiilor; - dezvoltarea și formarea continuă a cadrelor didactice prin participarea continuă la cursuri de formare organizate de Casa Corpului Didactic, I.S.J. Iași și M.E.C.T.; - participarea la dezvoltarea
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
1915, editată de G. Tutoveanu. În articolul-program, intitulat Pentru cei mulți, editorul reclamă proasta organizare a sistemului educativ românesc, propunându-și să publice informații de politică internă (declarat anticonservatoare) și externă (cu precădere privitoare la chestiunea bulgară și la Basarabia), calendarul săptămânii, sfaturi medicale, agricole, juridice, știri diverse și o poștă a redacției. Încă de la al treilea număr, directorul ziarului inaugurează o „Tribună literară”, rubrică prin care se dorește ca literatura de bună calitate să depășească cercul restrâns al inițiaților. Cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
nici o intenție critică sunt promovate sofisme și în textele care făceau reclamă adecvată publicațiilor sale umoristice. Astfel, pe coperta minusculului săptămânal "Claponul" se preciza printr-un truism: "Foiță hazlie și populară. / Apare când ese de sub tipar", iar pe coperta almanahului "Calendarul Claponului", care apare la 20 noiembrie 1878, se anunța contradictoriu: Oricine va da / 50 de bănuți / Va căpăta acest almanah / gratis." Astfel încât, putem să departajăm cu ușurință cele două tipuri de discurs, al autorului și al personajelor pe care le-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]