16,753 matches
-
d.Hr.) (Babelon, 1900; Robert, 1980, pp. 393-436), poartă Întipărită efigia noului zeu-șarpe Glycon, de la care Își lua numele Întemeierea iatromantică, confirmând caracterul public al cultului și forța lui pentru mai mult de un veac de la stingerea din viață a creatorului său (cca 175 d.Hr.). Din povestirea lui Lucian se ivesc liniile directoare ale proiectului religios al lui Alexandru: situându-se Într-o linie genealogică ce, prin intermediul eroului-medic Podalirios, Îl leagă de Asclepiosxe "Asclepios" și de Însuși Apolloxe "Apollo" și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
7. Concepția despre divin" Un fragment celebru din Uștavaitș G³th³, În Înțelegerea căruia au făcut progrese remarcabile H. Humbach, S. Insler, J. Kellens, ilustrează În mod exemplar concepția pe care o are Zoroastruxe "Zoroastru" despre zeul său, Domnul Înțelept, În calitate de creator (d³tar), fondator sau autor (Kellens, 1989d; cf. Boyce, 1992, p. 79 nota 25) al tuturor lucrurilor, și deci a unei ordini care este În același timp cosmică, rituală și etică (Yasna 44, 3-7): Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine sprijină de dedesubt, iar pământul, și cerul ca să nu cadă? Cine șsprijinăț apele și plantele? Cine a Înjugat doi șgonaciț iuți la vânt și la nori? Cine este, o Înțeleptule, creatorul Gândului Bun? Doamne, iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Ce meșter a creat luminile și tenebrele? Ce meșter a creat și somnul și veghea? Datorită cui zorii, amiaza și noaptea sunt șmomenteț care Îi amintesc celui sârguincios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iată, eu te Întreb aceasta - răspunde-mi cu adevărat: Cine face ca Devoțiunea prețuită (să se Însoțească) cu puterea? Cine i-a oferit tatălui un fiu ales? Cu aceste Întrebări, mă Îndrept Încrezător spre tine, o Înțeleptule, pentru Spiritul Bun, creator al tuturor șlucrurilorț! Textul continuă cu o referire explicită la lupta Împotriva celor răi. Zoroastruxe "Zoroastru" Îl Întreabă pe Domnul Înțelept care sunt adepții Adevărului și care ai Minciunii și cum pot fi ei recunoscuți și distruși. Pe lângă acestea, el
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care sunt, evident, divinități tradiționale, punând o Întrebare retorică: „au fost vreodată zeii, o Stăpâne, protectori buni?” (Yasna 44, 20). Tonul monoteist - un tip aparte de monoteism, despre care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care s-a vorbit - al acestui text este clar: Domnul Înțelept este creatorul tuturor lucrurilor. Acesta este un concept care revine și În altă parte, În G³th³, ca, de exemplu, În Yasna 45, 4, În care se face aluzie la creatorul „acestei existențe”. La fel de evident este refuzul politeismului: zeii sunt condamnați astfel: „Dar voi, zeilor, sunteți toți născuți din gândul rău” (Yasna 32, 3). Este greu de găsit o condamnare a politeismului mai radicală decât aceasta: zeii sunt creația unei gândiri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale, chiar și celor două Spirite (mainyu) opuse, deși, Într-un fel sau altul, de aceeași natură cu Spiritul Beneficxe "Spiritul Benefic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unicul zeu venerat de Darius I și zeul suprem al zoroastrismului În toată istoria sa. Ahura Mazd³xe "Mazda>" este considerat, nu fără motiv, unicul „zeu” adevărat al zoroastrismului (confirmându-i-se În acest fel monoteismul), prin faptul că este și creatorul unor divinități minore, pentru care calificativul divin nu este folosit, În Iranul antic, În sens strict, ci mai degrabă ca baga, „zeu” În Iranul antic (Boyce, 1975a, p. 196). În Avesta târzie, Ahura Mazd³ domină un fel de panteon bogat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o dezvoltare care nu va mai fi ciclică, ci liniară (Eliade, 1949, pp. 186, 187, 191, 192 și 101 sqq.; Gnoli, 1980, pp. sqq.). Desigur, este, semnificativ faptul că o religie dualistă prin excelență, ca zoroastrismul, a putut concepe un Creator atât de plin de milostivire și Îndurare pentru toate creaturile sale, chiar și pentru cele mai rele, Încât să le ierte și să le salveze de o pedeapsă veșnică: această iertare este posibilă pentru că Răul va fi complet nimicit, deposedat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o anumită entitate din panteonul zoroastrian: Fravașixe "Fravași" (martie/aprilie), Așaxe "Așa" (aprilie/mai), Haurvat³txe "Haurvata>t" (mai/iunie), Tiștrya (iunie/iulie), Ameret³txe "Amereta>t" (iulie/august), Khașathra (august/septembrie), Mithraxe "Mithra" (septembrie/octombrie), Apele (octombrie/noiembrie), Focul (noiembrie/decembrie), creatorul Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (decembrie/ianuarie), Vohu Manah (ianuarie/februarie), Ârmaiti (februarie/martie). Corespondențele cu numele lunilor În limba pahlavi sau persană sunt foarte precise. La fel se poate spune și despre numele celor treizeci de zile ale lunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe lângă care cu greu ar mai putea apărea alte izvoare (cf. Henning, 1951, pp. 50 sq.). Zurw³n este reprezentat ca tată a doi gemeni, Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman": primul, născut din jertfa al cărei scop era să dea viață creatorului cerului și pământului; cel de-al doilea, născut din Îndoiala (cf. Menasce ș1953ț, În Molé, 1963, p. 130 și nota 5) care l-a cuprins pe Zurw³n cu privire la Însăși eficacitatea jertfei. Pentru că tatăl hotărâse să dea Însemnele regalității primului fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indicații despre hotare și alte texte cu funcții asemănătoare; astfel, așa cum o arată și Cezar, scrierea nu era niciodată folosită pentru a fixa sau conserva patrimoniul cultural al poporului respectiv, patrimoniu ce era transmis doar prin tradiția orală. Păstrătorii și creatorii acestora erau așa-numiții „druizi” (termen cu o etimologie controversată: ar putea Însemna „cei foarte pricepuți”, „pricepuții stejarului”, cu referire la practicile mantice care necesitau folosirea ramurilor unui stejar); de fapt, ei erau administratorii oricărei activități care presupunea acte de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așadar determinată exclusiv de ceea ce este decis în momentul creației lumii noastre și după această creație, nu înaintea sa. Libertatea umană este prin urmare mai puțin „determinată” în Biblie decât în lumea Mesopotamiei. Al doilea aspect Dumnezeul lui Israel este creatorul lumii, nu divinitățile păgâne, în special cele ale Mesopotamiei. Povestirea biblică dezvăluie progresiv că Dumnezeul creator este și Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac și al lui Iacob; este Dumnezeul care-l scoate pe poporul său din Egipt și îl
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai multe personaje spun povești, despre ei și despre alții. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată. O excepție de la tema țărănească se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar și pentru problematica gravă pe care o abordează: geniul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
iertăciune” de la sfârșit. O remarcabilă valoare artistică are o prelucrare, fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și maxime evanghelice), tratarea (în care se face uneori loc tâlcuirii alegorice) și, în fine, încheierea. Între legendă și istorie, între real și ireal, didahiile, respirând aerul pur al „Cărții cărților”, pleacă de la litera ei, însă dezvoltă, se poate spune creator, premisele pe care străvechile istorii, ca niște basme doldora de tâlcuri, le oferă. Accentuate cu mistică fervoare, unduindu-se ca sub line adieri sau înăsprindu-se și congestionându-se în mânii viforoase, aceste cuvântări ar putea fi luate drept o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
nu este de aceea decât natura înțeleasă ca muzeu imens, iar omul, care este forma desăvârșită făurită în Atelierul divin al creației, reprezintă chipul în care Voința, Unul Originar, își celebrează eliberarea supremă. Scenariul acestei apolinii divine, funcționând terapeutic față de Creatorul ei, este reeditat întocmai în Geneză. Înainte de a deveni cumpănire, stare proiectivă a Facerii, plutirea lui Dumnezeu peste ape este pura bântuire care însoțește plictisul ontologic. Iar întunericul care stăruie deasupra adâncului, a prăpastiei - abyssos - nu este doar starea elementară
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
autor în esențialitatea lui ontologică, în ceea ce are comun cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia lui, dezvăluind uneori și comunitatea căreia îi aparține el. Pretextul posedă o „structură” doar virtuală. Aceasta constă într-o „întâlnire” mergând până la identificarea creatorului cu el însuși, și totodată cu Lumea, „în bogăția indiviză a precuvântului”. E o identitate primară, care în operă (text) se realizează încă o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului” în „nesfârșirea etalată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
În timp. Participanții la Bretton Woods anticipaseră că, până la sfârșitul anilor ’40, va exista o convertibilitate internațională universală, dar nu au luat În calcul consecințele economice și politice ale Războiului Rece (sau măcar ale Planului Marshall). Cu alte cuvinte, idealurile creatorilor de noi instituții presupuneau o eră a stabilității și cooperării internaționale din care toți ar fi avut de câștigat. Inițial, sistemul financiar propus la Bretton Woods includea URSS, care avea să fie al treilea cotizant, ca mărime, la resursele Fondului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regizori din vestul Europei și din America Latină s-au inspirat din opera lui Godard și a prietenilor săi11. Ce admirau Truffaut, Godard și ceilalți la filmele americane alb-negru din tinerețea lor era lipsa „artificiului”. Ce invidiau alții la cineaștii francezi, creatori de variațiuni geniale pornind de la realismul american, erau tocmai subtilitatea și rafinamentul intelectual: capacitatea tipic franceză de a Învesti interacțiunile umane cele mai banale cu semnificații culturale epatante. În Ma nuit chez Maud (Noaptea mea cu Maud, 1969) de Eric
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
federal sau democratic. Ei au promovat un proiect de modernizare a Europei de sus În jos: o strategie vizând productivitatea, creșterea economică și eficiența concepută În stil saint-simonian, opera unor experți și oficiali pe care nu Îi interesau dorințele beneficiarilor. Creatorii și exponenții proiectului și-au consacrat toată energia complexității tehnice a construcției europene. În măsura În care alte preocupări au apărut pe parcurs, ele au fost amânate sistematic. În anii ’90, Uniunea Europeană funcționa tot pe calapodul inventat cu zeci de ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, știindu-i părțile bune și pe cele rele, să ne croim cu chibzuință un loc Într-Însa. Haideți, În loc să scrutăm În van zarea Întunecată, să privim calm Împrejur, doar puțin, la scena curioasă pe care ne aflăm. Thomas Carlyle Creatorul Europei a făcut-o mică și chiar a sfărâmat-o În părticele, pentru ca noi să ne găsim bucuria nu În mărime, ci În diversitate. Karel Åapek În Europa eram asiatici, pe când În Asia suntem și noi europeni. Feodor Dostoievski Când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că în Aventurile lui Rama sau Ramayana, cea de-a doua mare epopee din mitologia hindusă alături de Marea bătălie a urmașilor lui Bhârata sau Mahabharata, se face referire deja la o "vie extraordinară"4. În mitologia egipteană, Ra zeul solar creator al lumii este cel care a introdus vinul și beția pe pământ. Pentru a apăra omenirea de mânia zeiței Hathor, pe care grecii au identificat-o cu Afrodita, Ra a preparat o licoare îmbătătoare de culoarea sângelui. În amintirea acestui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în caz de recoltă pletorică făcând astfel posibil comerțul cu produse de calitate mediocră ce nu puteau fi consumate sub forma inițială ca urmare a lipsei piețelor de desfacere. Dar, abia Edouard Adam (din Rouen) este cel care este considerat creatorul procesului modern de distilare prin invenția unui alambic al cărui brevet a fost acordat la 25 iunie 1805. Acest aparat permitea obținerea unei "rectificări" a alcoolului transformând astfel complet însăși tehnica de ardere a vinului. Volumul exporturilor de alcool s-
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sărat, îndulcit..., și a ieșit mereu la fel de pur ca înainte. Oricum, în decursul istoriei sale, vinul a fost adesea privit ca un mit, ca pe ceva mistic, o licoare sfântă, o sărbătoare, o băutură națională sau de consum european, un creator de drept, și chiar un mijloc de "distincție" socială, în orice caz, a fost dintotdeauna considerat o băutură civilizatoare. Căci toate drumurile duc la vin și tot de la el pleacă toate. Bibliografie (Nu sunt citate operele care figurează deja în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]