17,991 matches
-
capabil de atâta asprime, de atâta brutalitate. Acum, la doar câteva minute după ce conversația luase sfârșit, eram din nou în apartamentul de la etaj, ascultându-l pe Rufus Sprague cum refuză exact aceleași lucruri pe care Dryer încercase să i le fure lui Harry. Contrastul era prea crud, prea copleșitor ca să nu te simți impresionat de diferențele dintre cei doi. Și totuși Harry îi iubise pe amândoi, îl susținuse pe fiecare în parte cu aceeași patimă neajutorată, cu același devotament neșovăielnic. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi luam în primire locul din spatele tejghelei. Lucrul la Cartea nebuniei omenești suferea din cauza acestor obiceiuri modificate, dar făceam ce-mi stătea în putință ca să nu-mi ies din mână, mâzgălind noaptea târziu, după ce se ducea Lucy la culcare, și furând cincisprezece minute de ici, douăzeci de colo ori de câte ori nu erau clienți în anticariat. Spre regretul meu, mesele zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la restaurant, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu știu ce minune, David adormise în livig, după cină. La vreo trei kilometri, pe șosea, e un telefon public și am fugit cât am putut. Dacă aș fi avut destul curaj să bag mâna în buzunarul lui David și să-i fur cheile de la mașină... Dar nu puteam risca să-l trezesc, așa că am luat-o pe șosea pe jos. Probabil a deschis ochii la zece minute după ce am plecat și bineînțeles că a pornit după mine cu mașina. Ce fiasco. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cântam drogată și Billy zicea că sunt fetița lui amețită, iubită, pilită. Alteori cântam trează și Greg îmi spunea Regina de pe Planeta X. Doamne-Dumnezeule. Ce vremuri bune au fost alea, unchiule Nat. Câd nu câștigam destul cântând, mă duceam și furam din magazine. Îmi spuneau Aurică fără Frică. Treceam pe culoarul supermarketului și băgam fleicile sau puii sub palton. Pe vremea aia, nimic nu era serios. Într-o săptămână eram îndrăgostită de Greg. Săptămâna viitoare eram îndrăgostită de Billy. Mă culcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
precum amorul”. Apoi, pe firul asocierilor, gîndul m-a dus la acea piesă de mobilier recentă, la îndemînă, dar separată de pat, noptiera, care a avut de parcurs și ea o lungă istorie pînă să-și lege destinul de lecturile furate somnului și să ajungă la „cartea de pe noptieră”. Și uite așa m-am întors la dormitorul meu ! Patul și spațiul domestic care îl cuprinde, dormitorul, au o istorie lungă, care nu se pierde însă în „negura istoriei”. Strămoșii noștri au
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și eu „sufletul”, așa că îmi instalez narghileaua pe marginea ferestrei și mă las liniștit de fumul parfumat. Nu trec însă zece minute și aud bubuituri în ușă și voci enervate țipînd de pe culoar : „Deschide, fumezi, fumezi, deschide imediat !”. Nu am furat în viața mea, dar probabil că la fel m-aș fi simțit dacă aș fi fost prins dînd o lovitură la bancă. Ascund repede tot ce pot și strig la rîndul meu : „Imediat, o clipă !”. Dar nu apuc să termin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
violențele din Piață și sfîrșește prin a-l trimite la plimbare pe motiv că e beat. Nu era. Urmează o tiradă revoltată și cumplit de sinceră a tînărului despre generația acestei doamne (și aceea a părinților acelor tineri) : ne-ați furat viitorul și speranțele revoluției, douăzeci de ani nu ați fost în stare decît să vă supuneți unora și altora și să puneți umărul prin lașitatea voastră la distrugerea țării. „Ce ați făcut pentru ca urmașii voștri să trăiască mai bine ?”, repeta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
măsură - și cu generația mea și revolta ei anti-comunistă, la fel de cate gorică și integrală ? Motivele sînt altele, oamenii sînt diferiți, modurile de respingere nu sînt aceleași, dar ceva profund pare să traverseze generațiile : predecesorii au distrus țara și ne-au furat viitorul, care trebuie să (re)înceapă cu noi. Să mergem însă mai departe pe firul timpului. Cartea lui Lucian Boia despre elita intelectuală românească între 1930 și 1950 se deschide cu un capitol dedicat „ofensivei tinerilor”. George Călinescu - un „reper
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dar printre cele 22 de fotografii de familie înșirate în colțul camerei nu e nici una cu tatăl meu. Surprinzător, nu am realizat pînă acum acest lucru !... Nu mai înțeleg nimic... Am plecat surîzători la drum, cu perspectiva a trei zile furate din agenda de lucru. Am mers așa, veseli, pînă ne-a oprit poliția : „V-a expirat asigurarea” (nu, domnu’ polițist, bineînțeles că nu plecasem la drum fără asigurare la zi, asta este doar așa, o metaforă, o figură de stil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a unor accidente grave de muncă. Cadavrul pe care anchetatorii turci sfîrșesc prin a-l găsi îngropat pe o margine de drum este înghesuit cu greu în portbagajul unui Mercedes hîrbuit, în care unul dintre polițiști strecoară și cîțiva pepeni furați de pe cîmp, uitîndu-se în stînga și în dreapta să nu fie văzut. Și lumea rîde. În final, la autopsia cadavrului, medicul legist descoperă pămînt în plămînii răposatului, ceea ce arată că acesta a fost îngropat de viu. Preferă să nu menționeze însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
poate fi în fața unui cancer „perfect”, clar și precis, ca la carte, studiu de caz paradigmatic pentru învățăceii lui Hipocrat. Căci asta sînt aceste cîteva versuri. Au tot ce le trebuie : tema codrului (codrul, frate cu românul, care însă, uneori, fură ca în codru), stejarul mitizat în imaginarul popular, Manea slutul și urîtul devenit șef de post, noul haiduc care a înlocuit pistoalele cu șpaga și, în final, apoteotic, acest mare concept poporan, rostul ! Hidos ? Nu am pretins că e frumos
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
invaziilor tătare care ne-au împiedicat să fim ceea ce am fi putut să fim. Acasă mi se spunea că nu mai sîntem ce-am fi fost din cauza jugului sovietic. După 1990, ne-am văitat cu toții de comunismul care ne-a furat jumătate de secol de istorie și de aceea sîntem codașii Europei. Iar în fiecare dimi neață, imnul nostru național ne scoală din somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a lor, problema nu este a noastră, așa a fost să fie... Cam în aceeași perioadă am urmărit un documentar realizat de Carmen Avram la emisiunea „în premieră”. Era tot despre romi. Majoritatea erau cumplit de săraci. Mulți mai și furau. „Dar acum pe mine mă știți, nu-i așa, nu sînt în pericol !”, a glumit reportera. „Nu se știe niciodată...”, a clătinat din cap bărbatul din fața ei. Nu era politically correct, nu era acuzator, dar nici părtinitor, era pur și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are un puternic iz de parvenire. Reglementările devin astfel reactive și agresive, un fel de dat cu flit în paraziții societății - care știm noi cine sînt ei ! Se pornește astfel totdeauna de la presupoziția de vinovăție : cineva, acolo sus, vrea să fure, dar noi îl vom împiedica, mama lui ! Acest „mama lui !” din legile și dispozițiile noastre este cel care îmi dă permanent fiori pe șira spinării. Cei dinaintea noastră au profitat și s-au făcut profesori peste noapte, la grămadă, mama
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spună, parcă îmbunat. Sculat când încă nu se luminase de ziuă, după o noapte cu somn prost și doborât de emoții, cred c-am adormit. — Mai e un strob și-am ajuns! Am deschis ochii și privirile mi-au fost furate de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină de animație: trăsuri la care erau înhămați câte doi cai lustruiți, un car cu boi strivit sub un butoi uriaș, birje, vizitii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privise numai pe Costache pe sub sprâncene: — Ce-ai cu mine, Jeane, ce-mi tot murdărești mâinile cu de-a sila, ce ticăloșie puneți la cale? De ce mă bagi în belea? Io lucrez curat, cu-rat, nu bat, nu omor! Doar fur. Costache ceruse din arhivă amprentele vechi și le privise o oră întreagă cu lupa lui cu mâner de fildeș. Putea să jure că sunt identice. Dar nu putea să știe dacă cei doi ani care trecuseră erau timp suficient pentru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
singurul om din București care, citind Universul, făcuse legătura între știrea cu moartea „tânărului aristocrat“ și „s-a pierdut un portmoneu“. A legat lucrurile, gând cu gând, cam așa: bălanul împușcat și portmoneul fuseseră întâmplări din aceeași dimineață. Pesemne bălanul furase portmoneul și le spusese celor din strada Teilor - și ce ciudat că se întorsese să moară în același loc, „cum le scrie soarta be toate!“ - că-l pierduse acolo. Sau poate chiar ăștia nu l-au crezut și „l-or
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
minune de case, știu că tânărul a fost adus la doctorul Rosenberg. Atunci de ce n-au spus că-l cunosc? Sigur era bănet mult la mijloc și primejdie mare. Nimeni nu știa deocamdată că portmoneul nu se pierduse, ci se furase, poate a doua oară, și că el, Petre, devenise un hoț. De unde i venise asta așa, deodată, când până vineri fusese om cinstit? Ești cinstit o viață și, dintr-odată „devii bungaș“, hoț de buzunare, „netrebnic“. Petre era tot mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
viață și, dintr-odată „devii bungaș“, hoț de buzunare, „netrebnic“. Petre era tot mai speriat pe măsură ce se gândea. Iată că bălanul murise, dacă-l așteaptă și pe el aceeași soartă, ca în istoriile despre lucruri blestemate, pe care, dacă le furi, îți aduc cine știe ce nenorociri? Și Petre începu să gâfâie de spaimă și simți că trebuie să facă urgent un drum până în curte. Luă Universul, rupse în opt fiecare filă și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului Melanos Bocceagiul și ale vagabonzilor lui, pe care oamenii i-au numit „craii de la Curtea-Veche“. La Inger și la prăvălia „Au bon goût
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fată - dimpotrivă, ei țin la mine, chiar dacă mă compătimesc, și asta-mi cade foarte greu. — Doamnă, n-am vorbe destule ca să vă mulțumesc, iertați-mă că v-am primit în felul acesta. Numai că eu știam că portofelul l-a furat acel Petre, dar se vede că cel care mi-a dat informația asta a mințit sau s a înșelat, oricum nu-i un om în care să mă-ncred. Costache îi luă mâinile și le simți moi și calde într-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acasă cu forța, icoana se afla - se pare - într-o casă de fier. Dar tot la fel de bine putea să fi fost dată deja altcuiva. 3. Mitropolitul, acum retras la Căldărușani, îi acuză pe cei responsabili cu ridicarea lui că au furat casa de bani cu icoana, aceștia neagă și-i întorc acuzațiile. 4. Icoana are, din pricina diamantelor uriașe, o valoare inestimabilă. Ziarele și publicul feminin au fost de partea Mitropolitului, socotindu-l nevinovat, deși el fusese condamnat de Sinod. — Și Sfinția
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Icoana are, din pricina diamantelor uriașe, o valoare inestimabilă. Ziarele și publicul feminin au fost de partea Mitropolitului, socotindu-l nevinovat, deși el fusese condamnat de Sinod. — Și Sfinția voastră ce zice? încercă conu Costache să vorbească cum se cuvine. A furat-o Mitropolitul? — Să nu ne facem păcate cu limba, aruncând cu noroi într-un slujitor al bisericii, replică sever părintele. Apoi îi spuse în șoaptă, privind în jur, să nu mai audă cineva: Eu sunt cu totul de partea Prea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îndoială o hotărâre a Sinodului. Aici și-a vârât coada Ăl de pe comoară. Mai degrabă cineva din anturaj, vreun polițai de-al dumneavoastră, profitând de toată tevatura de-acum un an, vă amintiți cât de precipitat a fost totul, a furat casa cu bani, cu icoană cu tot. Cred că la ora asta nici nu mai e în țară. — Ăl de pe comoară... O să-l căutăm! 5 Gemenii se luptau cu ouăle moi și se mozoliseră cu gălbenuș în jurul gurii. — Când vine
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Apoi auzeam glasul broscuțelor în apropierea Paștelui, al brotacului verde care anunța ploaia, al greierului care cânta vesel vara și din ce în ce mai trist toamna, când anotimpul rece îl prindea mereu nepregătit. Poveștile livezii spuneau de întâmplări petrecute demult în care zmeii furau merele de aur și erau prinși de voinici, când copacii ocroteau privighetori vorbitoare, când oamenii care greșeau erau transformați în copaci. Dar mai mult îmi plăceau poveștile care înfățișau viața vietăților din livadă, care încercau să trăiască în bună înțelegere
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]