19,447 matches
-
jurnalistică practicată la unul din cotidianele Vasluiului, ziarul „Vremea nouă”, apoi „Adevărul literar” unde a deținut poziții cheie până în 1992 ca și în calitate de colaborator la diverse cotidiene și periodice din țară. Înclinația sa către critica elevată, dublată de un rafinat simț al umorului îi fac apariția de o0 savoare intelectuală particulară ce incită, de regulă, auditoriul atunci când expune public. Această calitate se resimte și în talentul său umoristic plasându-l astfel în rândul epigramiștilor de elită din spațiul cultural vasluian unde
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
umoristică succedând fiecărei ediții a Festivalului umorului Constantin Tănase. Dincolo de aceste realizări care-l plasează în topul elitelor intelectuale ale Vasluiului contemporan, și nu numai, profesorul Teodor Pracsiu este o prezentă activă în orice manifestare cu caracter cultural. Inteligență rafinată, simț critic rafinat, umor de calitate, verb cultivat chiar dacă uneori tăios dar bine dozat sunt trăsăturile definitorii ale profesorului Teodor Pracsiu, personalitate care contribuie decisiv la menținerea și propășirea spațiului cultural vasluian. Cum era și firesc a fost în permanență un
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
în același adăpost. Trăiam ca într-o familie în care toți, ofițeri și soldați, eram frați. N-am văzut un singur soldat, care, în această intimitate, să nu fie respectuos cu ofițerii lui. Din nou, viața îmi arăta cît bun simț și cîtă înțelepciune există în țăranul român. Toamna lui 1917 a început să fie cu frig și cu zăpadă. Îmi amintesc cum într-o noapte m-am trezit acoperit, în pat, de zăpada care umpluse adăpostul nostru. Vîntul sufla atît
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
făcea parte și el, să fie repartizat ca ordonanță a mea. Datoria lui era să mă însoțească și să mă ajute în îndeplinirea misiunilor mele militare. O datorie de la soldat la ofițer. Nici o obligație față de persoana mea ca om. Bunul simț, însă, al țăranului român îi spunea că mai întîi este om și mai apoi soldat. Și a fost om. Cum să nu revin mereu și să nu-mi arăt întreaga mea prețuire pentru această omenie a țăranului român. Mai tîrziu
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vine în ziua de 5 iunie 1927 la președinția consiliului de miniștri. El aduce decretul pentru numirea ca prim-ministru a lui Barbu Știrbei. Averescu trebuia să contrasemneze decretul și se credea că va refuza. Averescu însă e soldat, are simțul disciplinei și își pune semnătura în josul decretului. Știrbei alcătuiește un guvern de uniune națională. Pentru marele public, Știrbei era un om total necunoscut. Spre disperarea ziarelor, fotografia lui nu se găsea nicăieri, nu exista pe piață o fotografie Barbu Știrbei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
imixtiunea rusească în treburile interne ale țării, predînd astfel România bunului plac, total al U.R.S.S. În toată țara domnea o lipsă de siguranță, o stare de neliniște, care prevesteau evenimente grave. Fie prin raționament, fie prin informație, fie prin simț politic, devenise evident pentru mine că situația internațională permitea Rusiei să-și întindă stăpînirea ei absolută asupra României, zguduind din temelii toată așezarea politică și socială a neamului nostru și că nu mai era nimic de făcut pentru a opri
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
peripeția cu Ministerul de Finanțe, am fost numit ministru al României în Argentina. Starea mea de îngrijorare, provocată de tot ce vedeam că se întîmplă în țară, era din ce în ce mai mare, eram, cum spunea Kippling, ca omul căruia furtuna îi ascuțise simțurile. Nu mai erau vremurile grele pe care le vedeam venind, ci vedeam deja marea dramă a României, care își începuse prologul. Și mă întrebam de ce atîția alții, pe care-i vedeam și cu care discutam politică, nu vedeau lucrurile tot
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
și poate că nu am fost prea congruent în ce-am spus. Nu mai pot transcrie acum, îți trimit totul așa cum am scris. Vei ști mai bine dacă merită să bagi în pagină părerile mele! Pentru că nu-s decît păreri. Simțul meu critic este de fapt o trăire intensă a literaturii, poate prea intensă, de aici și imposibilitatea pe care o încerc uneori: aceea de a interpreta ceea ce am citit. Nu mi-ai spus clar despre ce să vorbesc: despre poeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
nu le trăiesc decît foarte rar. Mă confesez din teama de a nu-mi pierde emoția, poate. Sau așa o fi în orice om cît de cît mulțumit: să spună și celor apropiați că el e rege în propriile-i simțuri. Mă-ntreb dacă nu e totuși o blasfemie să vorbesc prea multe cuvinte despre muțenia iubirii?! Așa că am să tac. Îmi doresc să nu cred că nemărginirea se sfîrșește. Fata aceasta stă în genunchi în creierul meu așteptînd să ningă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
le facă și mai diabolice decît sînt. Dar nu voi putea trece ușor peste imensul balsam care a fost ea în ultimii doi ani pe care i-am suportat aici în munți! Încă e cea mai frumoasă poveste în care simțurile mi s-au lăsat îmbobocite cu emoții aparte. Ieri a sfîrșit școala și plîngea ca un colț de tablou pe care maestrul nu vrea să-l mai termine, de teamă să nu se supere... perspectiva. Numai că a uitat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
duodenal, cu nișă localizată bazal, apoi unele modificări funcționale ale duodenului etc. Ceva mai trist nu-ți puteam comunica. Un ulcer apărut numai din cauza căderilor psihice din ultimele luni. T., editura, singurătatea. Sînt destul de mîhnit. Dar nu mi-am pierdut simțul umorului. O să supraviețuiesc! Regimul alimentar (absolut insipid și greu de respectat) trebuie să fie neapărat urmat. Ulcerul nu se tratează ușor, știu bine că e o boală cronică, de durată. Voi încerca să mă duc la Șimleul-Silvaniei, la dr. Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe Gabriela Negreanu! În schimb, am continuat "corespondența" cu DIRECTORUL Sântimbreanu care a continuat să-mi scrie numai de la înălțimea funcției sale, eu continuînd să-i precizez că nu aveam nevoie de amabilitatea sa, ci doar de loialitatea-i. Cu simțul umorului în derivă, a concluzionat că nu mai poate continua corespondența cu mine, concluzia aceasta fiind singura loială dintre rîndurile emise de domnia sa. Pentru că, într-adevăr, "corespondența" dintre noi este inutilă din moment ce nu e constructivă. Nu știu de ce, Luciane, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
licențiați în țară și străinătate, au retrăit clipe de neuitat sub deviza „Am zidit împreună, ne-am construit separat” - înv. Valeria Avasîlcei. Multitudinea și diversitatea activităților au antrenat elevii în activități utile și plăcute, lărgindu-le orizontul cunoașterii, dezvoltându-le simțul artistic și estetic, patriotismul, contribuind la optimizarea capacității de socializare și integrare activ constructivă în societate.
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Valeria Avasîlcei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1846]
-
răspunsuri în ziceri încheiate. Metodica bună a dascălului iese la iveală. A mai prezentat formarea a tot felul de figuri din hârtie colorată, făcute în combinație cu lecțiunile de matematică. Apoi desene, chiar libere după vase etc. și colorate, dovedind simț de observație. Iar la scrisul liber, toate literele atât de precis așezate între liniile tablei, încât nici un firicel prea lung sau prea scurt. Toate stau smirnă la locul lor, cum stau. Aceasta denotă simț de ordine și disciplină. În fine
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
după vase etc. și colorate, dovedind simț de observație. Iar la scrisul liber, toate literele atât de precis așezate între liniile tablei, încât nici un firicel prea lung sau prea scurt. Toate stau smirnă la locul lor, cum stau. Aceasta denotă simț de ordine și disciplină. În fine a cântat la pian piesa ușoară Dragă băiețele..., acompaniindu-se cu voce și prinzând tonurile. Înalta comisie s-a bucurat de succes. Iar Î. P. Sf. Patriarh - așa povestind, în loc de premiu i-a spus
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în fața Palatului Dolma Bahce (Istanbul), iar la ora 1230, se îmbarcă și Mihăiță. Disperarea lui a fost extremă - nota Carol -, mai ales când a citit scrisoarea ei, o scrisoare care conținea toate elementele voite, dar lipsită de cel mai elementar simț de tandresă și de inimă. Bietul copil a fost disperat și pentru prima dată l-am văzut plângând cu nesaț. Își lăsase capul pe umărul meu și lacrimile curgeau cu nesaț. I-am spus că nimeni mai bine decât mine
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
biruitor" în epocă. Această generație de profesori, cei mai mulți de formație clasică, ultimii aristocrați ai spiritului din vechea școală românească, i-a influențat adolescența și devenirea profesională. Temeinica pregătire de cultură generală, însușită conștient, sensibilitatea la onoarea personală și demnitatea națională, simțul dezvoltat de responsabilitate, inițiativa îndrăzneață, împlinirea personalității proprii în armonie cu destinul comunității sociale alcătuiesc profilul acestei generații inconfundabile de profesori și sunt detectabile în devenirea mai multor generații postbelice de tineri bucovineni. Decesul tatălui său o obligă, după absolvirea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și prospețimea imagistică, explozia de viață, tristețea calmă și veselia sănătoasă din aceste compoziții ne duc cu gândul la miniaturile flamande ale fraților Paul, Jehannequin și Hermann de Limbourg (începutul secolului al XV-lea), excelând prin gustul pentru detaliul sugestiv, simțul narativ accentuat, într-o cromatică rafinată și prețioasă, precum și la tablourile lui Pieter Bruegel cel Bătrân, supranumit al Țăranilor (cca 1525-1569), care a reprezentat admirabil înțelepciunea hâtră a popoarelor conservată în proverbe (alături de reprezentarea celor peste o sută de proverbe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a împușcat. L-au îngropat lângă un prun goldan și prunului i-a rămas numele "Prunul câinelui". Nu am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și-am început să plâng. Soțul însă mi-a zis, c-așa este în viață, mai pierde omul, dar astfel cunoști mai bine ce le poate pielea unora, cărora le împrumuți la nevoie, bani. Reține ți-a spus Goethe: "Bunul simț e geniul umanității". Rar cine în ziua de azi are bunul simț! Prima pedeapsă De la nemții din Frătăuții-Vechi, când au plecat în Germania, mama a cumpărat mai multe lucruri minunate și folositoare, printre care și o mașină de cusut "Singer
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este în viață, mai pierde omul, dar astfel cunoști mai bine ce le poate pielea unora, cărora le împrumuți la nevoie, bani. Reține ți-a spus Goethe: "Bunul simț e geniul umanității". Rar cine în ziua de azi are bunul simț! Prima pedeapsă De la nemții din Frătăuții-Vechi, când au plecat în Germania, mama a cumpărat mai multe lucruri minunate și folositoare, printre care și o mașină de cusut "Singer". Era mândria ei. Nu era zi să nu lucreze la ea. O
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un loc, ca adevărate și sincere prietene. Timpul trecea mai repede și mai cu folos când eram împreună. Fănică era alături de noi mereu și deși băiat, a luat parte la majoritatea problemelor noastre. Era un copil liniștit, cu mult bun simț, bine educat în familie. "Bunul simț e geniul umanității", afirmă Goethe. Familiile noastre nu s-au împotrivit niciodată relațiilor noastre, ci ne-au sprijinit mereu și se bucurau alături de noi. Margalina și Constantin Ciubotariu de asemenea se numără printre familiile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prietene. Timpul trecea mai repede și mai cu folos când eram împreună. Fănică era alături de noi mereu și deși băiat, a luat parte la majoritatea problemelor noastre. Era un copil liniștit, cu mult bun simț, bine educat în familie. "Bunul simț e geniul umanității", afirmă Goethe. Familiile noastre nu s-au împotrivit niciodată relațiilor noastre, ci ne-au sprijinit mereu și se bucurau alături de noi. Margalina și Constantin Ciubotariu de asemenea se numără printre familiile apropiate de sufletul meu. Fiica lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
noștri săteni, care punând mână de la mână, cu materiale, brațe de muncă și multă bunăvoință, au reușit până-n primăvară să se mute în casă nouă toți membrii familiei Olinici Dumitru. Peste ani, băieții s-au dovedit responsabili, cu mult bun simț, silitori și s-au calificat fiecare în domeniul său preferat. Doi dintre ei au lucrat în cadrul M.A.I. până la pensionare. Copiii erau mândria părinților. Mereu îi vedeam în vacanțe în sat și stăteam de vorbă cu ei. Erau frumoși și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din sat, la "ceaiurile" noastre de duminică participau adesea, Viorica Pascari, absolventă a Școlii Medii de Cooperație și mai apoi a Institutului Pedagogic. A fost și a rămas o fidelă prietenă, fiind o fată sinceră, bună și cu mult bun simț. Cu ea am cele mai multe și mai frumoase amintiri din timpul școlarității. Ileana Drehuță, absolventă a Școlii Normale de la Gura Humorului, mai târziu, învățătoare la Costișa. Deși orfană de mamă, a rămas aceeași fată comunicativă, glumeață, iubitoare de distracții. Datorită calităților
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]