166,702 matches
-
5 deoarece era deja folosită de Internet Stream Protocol, un protocol experimental. IPv4, versiunea folosită până în 2011 pe scară largă, nu mai poate scala, numărul de stații conectate la o astfel de rețea fiind limitat la 4,3 miliarde. Ultimele adrese IPv4 au fost alocate de IANA la începutul anului 2011. IPv6 implică în primul rând mărirea radicală a spațiului de adrese de la 2 la 2, dar și autoconfigurarea adresei printr-un mecanism fără stări, standardizarea dimensiunii unei subrețele și integrarea
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
mai poate scala, numărul de stații conectate la o astfel de rețea fiind limitat la 4,3 miliarde. Ultimele adrese IPv4 au fost alocate de IANA la începutul anului 2011. IPv6 implică în primul rând mărirea radicală a spațiului de adrese de la 2 la 2, dar și autoconfigurarea adresei printr-un mecanism fără stări, standardizarea dimensiunii unei subrețele și integrarea securității din protocolul IPSec. Adresele de 128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
o astfel de rețea fiind limitat la 4,3 miliarde. Ultimele adrese IPv4 au fost alocate de IANA la începutul anului 2011. IPv6 implică în primul rând mărirea radicală a spațiului de adrese de la 2 la 2, dar și autoconfigurarea adresei printr-un mecanism fără stări, standardizarea dimensiunii unei subrețele și integrarea securității din protocolul IPSec. Adresele de 128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și subrețele (spațiu suficient pentru 10 obiective = în total
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
de IANA la începutul anului 2011. IPv6 implică în primul rând mărirea radicală a spațiului de adrese de la 2 la 2, dar și autoconfigurarea adresei printr-un mecanism fără stări, standardizarea dimensiunii unei subrețele și integrarea securității din protocolul IPSec. Adresele de 128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și subrețele (spațiu suficient pentru 10 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese). IPv6 a
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
de adrese de la 2 la 2, dar și autoconfigurarea adresei printr-un mecanism fără stări, standardizarea dimensiunii unei subrețele și integrarea securității din protocolul IPSec. Adresele de 128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și subrețele (spațiu suficient pentru 10 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese). IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
protocolul IPSec. Adresele de 128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și subrețele (spațiu suficient pentru 10 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese). IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi rutate în întregul Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, PDA-uri, vehicule cu suport IP
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
mai mare de adrese și subrețele (spațiu suficient pentru 10 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese). IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi rutate în întregul Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, PDA-uri, vehicule cu suport IP, electrocasnice și multe altele. În plus față de asigurarea spațiului mai mare de adrese, IPv6
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
pentru 10 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese). IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi rutate în întregul Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, PDA-uri, vehicule cu suport IP, electrocasnice și multe altele. În plus față de asigurarea spațiului mai mare de adrese, IPv6 are următoarele avantaje în comparație IPv4: Este probabil
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
multe adrese ce pot fi rutate în întregul Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, PDA-uri, vehicule cu suport IP, electrocasnice și multe altele. În plus față de asigurarea spațiului mai mare de adrese, IPv6 are următoarele avantaje în comparație IPv4: Este probabil că Internetul va folosi IPv4 și IPv6 în paralel pentru o perioadă destul de lungă. Cele două protocoale nu pot comunica direct, fiind nevoie de un gateway dedicat sau de unul din
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
dar a fost mai întâi folosit pe scară largă în IPv4, în care a fost inclus ulterior. IPSec este o parte integrantă a suitei de protocoale ce formează standardul IPv6. IPsec este obligatoriu în IPv6 dar opțional pentru IPv4. O adresă IPv6 are 128 de biți, reprezentați ca 8 grupuri de 4 cifre hexazecimale separate prin două puncte (:) 128 biți sunt reprezentați ca 8 câmpuri în sistemul hexazecimal: Ca o abreviere, câmpurile egale cu 0 pot fi reprezentate printr-o singură
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
câmpuri în sistemul hexazecimal: Ca o abreviere, câmpurile egale cu 0 pot fi reprezentate printr-o singură cifră în loc de 4: De asemenea, domeniile succesive de 0 pot fi reprezentate ca două separatoare de câmp consecutive: Nu toți biții dintr-o adresă IP sunt folosiți pentru adresarea stațiilor. O adresă IPv6 folosește primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4. Identificatorul
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
egale cu 0 pot fi reprezentate printr-o singură cifră în loc de 4: De asemenea, domeniile succesive de 0 pot fi reprezentate ca două separatoare de câmp consecutive: Nu toți biții dintr-o adresă IP sunt folosiți pentru adresarea stațiilor. O adresă IPv6 folosește primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4. Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
singură cifră în loc de 4: De asemenea, domeniile succesive de 0 pot fi reprezentate ca două separatoare de câmp consecutive: Nu toți biții dintr-o adresă IP sunt folosiți pentru adresarea stațiilor. O adresă IPv6 folosește primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4. Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun fel de configurare, pe baza adresei MAC a
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
biții dintr-o adresă IP sunt folosiți pentru adresarea stațiilor. O adresă IPv6 folosește primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4. Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun fel de configurare, pe baza adresei MAC a plăcii de rețea astfel: În plus față de acest identificator, RFC 3041 prevede și posibilitatea folosirii unui identificator temporar. Acesta este generat
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din IPv4. Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun fel de configurare, pe baza adresei MAC a plăcii de rețea astfel: În plus față de acest identificator, RFC 3041 prevede și posibilitatea folosirii unui identificator temporar. Acesta este generat folosind o valoare istorică (aleatorie în primă fază) și următorul algoritm: Implementarea IPv6 utilizează una din cele
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
rețea astfel: În plus față de acest identificator, RFC 3041 prevede și posibilitatea folosirii unui identificator temporar. Acesta este generat folosind o valoare istorică (aleatorie în primă fază) și următorul algoritm: Implementarea IPv6 utilizează una din cele două metode pentru alocarea adreselor IP la o gazdă: alocare statică (care reprezintă o gestionare complexă) sau DHCPv 6 / BOOTP, care alocă în mod automat adresele IP la o gazdă, odată ce calculatorul este în rețea. IPv6 oferă o facilitate numită autoconfigurare independentă, care este similară
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
valoare istorică (aleatorie în primă fază) și următorul algoritm: Implementarea IPv6 utilizează una din cele două metode pentru alocarea adreselor IP la o gazdă: alocare statică (care reprezintă o gestionare complexă) sau DHCPv 6 / BOOTP, care alocă în mod automat adresele IP la o gazdă, odată ce calculatorul este în rețea. IPv6 oferă o facilitate numită autoconfigurare independentă, care este similară cu DHCP. Spre deosebire de DHCP, această autoconfigurare nu necesită utilizarea unei cereri speciale de DHCP sau server atunci când se alocă adrese IP
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
automat adresele IP la o gazdă, odată ce calculatorul este în rețea. IPv6 oferă o facilitate numită autoconfigurare independentă, care este similară cu DHCP. Spre deosebire de DHCP, această autoconfigurare nu necesită utilizarea unei cereri speciale de DHCP sau server atunci când se alocă adrese IP pentru dispozitive de rețea generice care nu au suport DHCP (cum ar fi mâini robotizate folosite în fabricație). La utilizarea protocolului DHCP, orice interfață de pe ruter configurată cu o adresă IPv6, devine „furnizorul” de adrese IP pe rețeaua atașată
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
cereri speciale de DHCP sau server atunci când se alocă adrese IP pentru dispozitive de rețea generice care nu au suport DHCP (cum ar fi mâini robotizate folosite în fabricație). La utilizarea protocolului DHCP, orice interfață de pe ruter configurată cu o adresă IPv6, devine „furnizorul” de adrese IP pe rețeaua atașată. Măsurile de protecție care împiedică duplicarea adreselor au fost înglobate în IPv6. Această caracteristică se numește "Duplicate Address Detection". Cu protocolul IPv4, nimic nu împiedică ca două gazde să se conecteze
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
server atunci când se alocă adrese IP pentru dispozitive de rețea generice care nu au suport DHCP (cum ar fi mâini robotizate folosite în fabricație). La utilizarea protocolului DHCP, orice interfață de pe ruter configurată cu o adresă IPv6, devine „furnizorul” de adrese IP pe rețeaua atașată. Măsurile de protecție care împiedică duplicarea adreselor au fost înglobate în IPv6. Această caracteristică se numește "Duplicate Address Detection". Cu protocolul IPv4, nimic nu împiedică ca două gazde să se conecteze la rețea cu adrese identice
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
care nu au suport DHCP (cum ar fi mâini robotizate folosite în fabricație). La utilizarea protocolului DHCP, orice interfață de pe ruter configurată cu o adresă IPv6, devine „furnizorul” de adrese IP pe rețeaua atașată. Măsurile de protecție care împiedică duplicarea adreselor au fost înglobate în IPv6. Această caracteristică se numește "Duplicate Address Detection". Cu protocolul IPv4, nimic nu împiedică ca două gazde să se conecteze la rețea cu adrese identice. Sistemele de operare sau unele programe sunt capabile să detecteze problema
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
de adrese IP pe rețeaua atașată. Măsurile de protecție care împiedică duplicarea adreselor au fost înglobate în IPv6. Această caracteristică se numește "Duplicate Address Detection". Cu protocolul IPv4, nimic nu împiedică ca două gazde să se conecteze la rețea cu adrese identice. Sistemele de operare sau unele programe sunt capabile să detecteze problema, dar rezultatele apar adesea imprevizibile.
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
folosită anterior că pensiune din 1860 până în 1936, și acoperă perioada 1881-1904 când Sherlock Holmes și Doctorul Watson au fost prezentați că locuind acolo în calitate de chiriași ai doamnei Hudson. Muzeul este administrat de Sherlock Holmes Internațional Society, o organizație non-profit. Adresa 221B a fost subiectul unei dispute prelungite între muzeu și clădirea alăturată a băncii Abbey Național. Începând din anii 1930, Royal Mail a livrat scrisorile adresate lui Sherlock Holmes către Abbey Național Bank, si aceasta a angajat un secretar special
Muzeul Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/320026_a_321355]
-
este adresa apartamentului londonez ocupat de către detectivul Sherlock Holmes și de doctorul Watson, personajele romanelor și povestirilor polițiste ale lui Sir Arthur Conan Doyle. Cu toate că Baker Street era o stradă autentică din Londra, numărul 221 nu exista în epoca lui Conan Doyle
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
număr separat și indica un apartament de la primul etaj al unei case rezidențiale care făcea parte dintr-o terasă în stil georgian. Locul casei - dacă ar fi existat vreodată (vezi mai jos) - a fost mult disputat de către experții holmesologi, deoarece adresa nu exista în anul 1887 când a fost publicată prima povestire despre Sherlock Holmes. "Ne-am întâlnit a doua zi după cum era stabilit, și am inspectat camerele de la nr. 221B, Baker Street, de care el vorbise la întâlnirea noastră. Ele
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]