167,887 matches
-
de 10 milioane de franci, pentru repararea distrugerilor provocate în timpul raidului. Amploarea eșecului aliat a adus în discuție posibilitatea ca germanii să fi avut informații cu privire planurile raidului. Într-o anumită măsură, o asemenea posibilitate trebuie luată în considerație: apărarea secretului în regiunea din care s-a lansat operațiunea nu a fost asigurată corespunzător. Ar fi fost nevoie doar de un observator atent și urmărirea scurgerilor de informații de la participanții la preparativele de luptă care nu își cenzurau comunicarea. Trebuie
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
de neînțeles” faptul că planificatorii aliați s-au așteptat ca o singură divizie să fie capabilă să depășească un regiment german sprijinit de artilerie. El a mai adăugat că „puterea forțelor navale și aeriene a fost complet insuficientă pentru suprimarea apărării în timpul debarcărilor”. Generalul Kuntzen a considerat că a fost „de neconceput” ca debarcările de infanterie de la Pourville să nu fie sprijinite și de debarcarea unor blindate. Germanii au apreciat ca fiind modeste caracteristicile tehnice al tancurilor Churchill părăsite pe plajă
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
acestui raid eșuat a fost renunțarea la părerea planificatorilor militari aliați conform căreia era necesară cucerirea unui port important pentru crearea celui de-al doilea front european. Concluzia la care s-a ajuns a fost aceea că bombardamentele necesare distrugerii apărării germane ar fi scos practic din funcție toate instalațiile portuare și ar fi făcut portul de nefolosit. S-a luat decizia să se construiască instalații portuare prefabricate (care aveau să devină cunoscute sub numele de cod „Mulberry”), care să fie
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
(Planul Vest) a fost un plan militar de operațiuni al forțelor armate ale celei de-a doua Republici Poloneze pentru apărarea împotriva unei invazii a Germaniei Naziste. Acest plan a fost conceput la sfârșitul deceniului al treilea al secolului trecut. În perioada în care Józef Piłsudski a fost conducătorul de necontestat al Poloniei, planurile de apărare ale țării s-au concentrat
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
a doua Republici Poloneze pentru apărarea împotriva unei invazii a Germaniei Naziste. Acest plan a fost conceput la sfârșitul deceniului al treilea al secolului trecut. În perioada în care Józef Piłsudski a fost conducătorul de necontestat al Poloniei, planurile de apărare ale țării s-au concentrat pe evitarea unui conflict accidental care să ducă la un război cu vecinul din răsărit - Uniunea Sovietică. Doar după moartea lui Piłsudski în 1935, liderii polonezi au reevaluat situația și au decis că planul pentru
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
atacului german cu o singură excepție: cea a unui atac de flanc spre est din Prusia și Slovacia. Aceast atac era considerat unul de maximă prioritate de către strategii germani ("Planul Alb"). Au existat două puncte de vedere asupra posibilităților de apărare. Cel militar prevedea o retragere spre est și sud și apărarea pe o linie întărită mai scurtă, care urma în mare parte cursul râurilor importante ale țării. Politicienii doreau o apărare de-a lungul frontierelor. În cele din urmă a
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
flanc spre est din Prusia și Slovacia. Aceast atac era considerat unul de maximă prioritate de către strategii germani ("Planul Alb"). Au existat două puncte de vedere asupra posibilităților de apărare. Cel militar prevedea o retragere spre est și sud și apărarea pe o linie întărită mai scurtă, care urma în mare parte cursul râurilor importante ale țării. Politicienii doreau o apărare de-a lungul frontierelor. În cele din urmă a prevalat punctul de vedere al politicienilor, care luau în considerație și
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
Au existat două puncte de vedere asupra posibilităților de apărare. Cel militar prevedea o retragere spre est și sud și apărarea pe o linie întărită mai scurtă, care urma în mare parte cursul râurilor importante ale țării. Politicienii doreau o apărare de-a lungul frontierelor. În cele din urmă a prevalat punctul de vedere al politicienilor, care luau în considerație și posibilitatea ca, în cazul retragerii armatei poloneze spre est și sud, Germania să se mulțumească cu anexarea unor teritorii (Orașul
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
oficiali locali și oameni de afaceri străini. Procedurile utilizate erau: costuri umflate, șpăgi și comisioane, licitații falsificate, clauze total defavorabile statului român. „Afacerea Motorola” a avut loc în 1990, când, pentru o serie de echipamente de comunicații marca Motorola, Ministerul Apărării Naționale, condus pe atunci de Victor Atanasie Stănculescu, a cheltuit peste șase milioane de dolari. Dacă ar fi fost cumpărate direct de la producător, stațiile de emisie-recepție respective ar fi costat doar 600.000 de dolari. Totuși, s-a preferat utilizarea
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
dolari. Dacă ar fi fost cumpărate direct de la producător, stațiile de emisie-recepție respective ar fi costat doar 600.000 de dolari. Totuși, s-a preferat utilizarea a nu mai puțin de patru firme intermediare. Cei zece inculpați (fostul ministru al Apărării Naționale și alți nouă oficiali sau oameni de afaceri implicați), acuzați de producerea unui prejudiciu de 6,1 milioane de dolari, au scapăt de pedeapsă pentru simplul motiv că, după ani întregi de tergiversări, fapta lor s-a prescris. „Afacerea
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
ofițeri. Potrivit procurorilor, cazul se referă la un contract încheiat între armată și Tofan Group semnat în anul 2000. După aceea, Badalan a fost numit comandant al Armatei Române. În anul 2000, s-a semnat un contract prin care Ministerul Apărării (Statul Major al Forțelor Terestre) a cedat firmei Tofan Grup tehnică militară casată primind în schimb anvelope, în valoare totală de 318.592 USD (aprox 6.550.242.901 ROL) la cursul de schimb de la data semnării contractului. Acest contract
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
și Justiție a României s-a pronunțat în dosarul "Tofan" și a decis condamnarea celor șase inculpați la câte patru ani de închisoare, cu supendare sub supraveghere (termen de încercare nouă ani) pentru abuz în serviciu și prejudicii aduse Ministerului Apărării Naționale (MApN). Toți au fost obligați și la plata despăgubirii de peste 4,5 milioane lei Ministerului Apărării Naționale. Generalii Floarea Șerban, Francisc Radici, Constantin Năstase, Sergiu Medar, Gheorghe Rotaru, Mircia Chelaru, comandorul Gheorghe Gonciaruc, coloneii Cornel Julea și Ionel Vizitiu
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
la câte patru ani de închisoare, cu supendare sub supraveghere (termen de încercare nouă ani) pentru abuz în serviciu și prejudicii aduse Ministerului Apărării Naționale (MApN). Toți au fost obligați și la plata despăgubirii de peste 4,5 milioane lei Ministerului Apărării Naționale. Generalii Floarea Șerban, Francisc Radici, Constantin Năstase, Sergiu Medar, Gheorghe Rotaru, Mircia Chelaru, comandorul Gheorghe Gonciaruc, coloneii Cornel Julea și Ionel Vizitiu și plutonierul Mihaela Matei sunt urmăriți penal pentru că au cumpărat locuințe de la Ministerul Apărării pe baza unor
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
milioane lei Ministerului Apărării Naționale. Generalii Floarea Șerban, Francisc Radici, Constantin Năstase, Sergiu Medar, Gheorghe Rotaru, Mircia Chelaru, comandorul Gheorghe Gonciaruc, coloneii Cornel Julea și Ionel Vizitiu și plutonierul Mihaela Matei sunt urmăriți penal pentru că au cumpărat locuințe de la Ministerul Apărării pe baza unor declarații false. În Afganistan, un militar român câștigă 40 de euro pe zi într-o misiune care durează șase luni (în total cca. 7200 de euro). Sub protecția anonimatului au apărut mai multe declarații în presă conform
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
7200 de euro). Sub protecția anonimatului au apărut mai multe declarații în presă conform cărora se plătește șpagă unor superiori de cca. 1000 - 2.000 de euro pentru plecare. Situația este similară și în cadrul plecării militarilor români spre Irak. Ministrul Apărării, Mircea Dușa, a declarat că a primit șapte sesizări până în prezent pe această temă, iar una este confirmată: s-a dat șpagă în cadrul Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii". Un total de 97 de militari au fost condamnați în noiembrie 2013
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
Stanislav Evgrafovici Petrov (; născut. 1939) este un locotenent-colonel retras al Apărării Antiaeriane Sovietice. La data de 26 Septembrie 1983, el era ofițerul responsabil al centrului de monitorizare nucleară de la Oko, sistemul centrului raportând că o rachetă nucleară a fost lansată din Statele Unite Ale Americii. Petrov a considerat avertizarea ca fiind una
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
și cu o inclinație pentru îndeplinirea ordinelor "ca la carte", ei ar fi raportat atacul nuclear, dacă erau de tură. Decizia lui Petrov a fost contestată de superiorii săi deși inițial fiind lăudat pentru decizia sa. Generalul Yury Votintsev, comandatul Apărării Antiaeriene Sovietice, a fost primul care a auzit raport-ul lui Petrov despre incident (și primul care a dezvăluit incidentul publicului în 1990) a declarat că "acțiunile corecte" a lui Petrov au fost "notate". Petrov a declarat că inițial a
Stanislav Petrov () [Corola-website/Science/330198_a_331527]
-
agresiunea a Uniunii Sovietice. Spre deoasebire de Plan Zachód ("Planul Vest"), a fost actualizat de-a lungul întregii perioade interbelice, polonezii considerând URSS drept cea mai mare amenințare militară, capabilă să declanșeze un război devastator. Cu toată amploarea planurilor pentru apărarea frontierei răsăritene, doar puține documente originale ale Planlui Est au mai supraviețuit până în zilele noastre. După reapariția statului polonez pe harta politică a lumii odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, Polonia a fost implicată în războaie cu aproape toți vecinii săi (Germania și
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
centrală slab populată a țării, era acoperită în cea mai mare parte de mlaștini. Această regiunea nu era străbătută de drumuri ci doar de câteva căi ferate. Din punct de vedere strategic, zona prezenta interes, aici fiind posibilă organizarea unei apărări pe termen lung. În Polesie și Volânia învecinată nu exista niciun centru urban important. Zona de sud a țării, care era o parte a Galiției austro-ungară, era cea mai puternic dezvoltată, cu o mare densitate a căilor ferate, centre industriale
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
centre urbane ale Poloniei interbelice. În regiune se afla de asemenea unul dintre puținele obstacole naturale de frontieră - râul Zbruci. Cu câteva excepții, principalele centre industriale poloneze se aflau în apus. Acest fapt ar fi putut asigura condiții bune unei apărării de durată împotriva unui atac sovietic, care ar fi avut nevoie de mai multe săptămâni pentru ca să ajungă la Varșovia, Crocovia și Poznań. În timpul conceperii Planului Est, strategii polonezi au plecat de la prezumția puteau să se bazeze pe Regatul României, principalul
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
a fost o operațiune militară terestră franceză desfășurată în Saarland în sectorul de apărare al Armatei I germane în perioada 7 - 16 septembrie 1939. Obiectivul operațiunii era sprijinirea Poloniei, care era în acea perioadă ținta atacată de Germania Nazistă. La atac au participat 40 de divizii, dintre care una de blindate, trei mecanizate, 78
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
era unica putere care nu era angajată în ostilități. Fiecare conflict servea drept poligon de probă pentru tunurile Krupp. Majoritatea conflictelor erau o sursă de publicitate favorabilă. Gama produselor lui Krupp cuprindea acum turnuri grele, baterii de munte, turnuri pentru apărarea de coastă și obuziere uriașe. Dispunînd de o flotă comercială în Olanda, de mine în Spania și de reprezentanți în aproape toate capitalele , Alfred devenise o instituție internațională. La 43 iulie 1887, regele tunurilor a decedat în urma unui atac de
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
2008 până în 2014 a fost membru al Consiliului Politic Național al Partidului Liberal Democrat din Moldova. Din 2009 până în 2014 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a și a XIX-a, Secretar Comisia Parlamentară Securitate Națională Apărare și Ordine Publică. După ce a fost deputat în fracțiunea PLDM între 2009 și 2014, membru constant al coalițiilor de guvernare pro-europene din Republica Moldova, pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldova Ion Butmalai nu a fost inclus pe lista
Ion Butmalai () [Corola-website/Science/330297_a_331626]
-
plin cu exploziv (jumătate de tonă de TNT), se pare furat de la poliția britanică. În clădire se mai aflau și redacțiile unor altor ziare, sediul cenzorului britanic al presei, sediul poliției evreiești și un ascunziș de arme al forțelor de apărare evreiești Haganá. În explozie 3 persoane au fost ucise - unul din muncitorii tipografi și doi locatari ai blocului vecin, iar alte 30 rănite. Clădirea ziarului a fost greu avariată, dar nu s-a prăbușit, deoarece antreprenorul care a construit-o
Jerusalem Post () [Corola-website/Science/330316_a_331645]
-
au intervenit în conflict și înaintarea armatei sârbești a fost oprită după . Grosul armatei Bulgare călătorise de la frontiera otomană din sud-est până la cea sârbească din nord-vest pentru a apăra capitala Sofia. După bătăliile defensive de la Slivnița și Vidin (a cărui apărare fusese organizată de Atanas Uzunov), Bulgaria a trecut în ofensivă, ocupând orașul Pirot. În acest moment, Austro-Ungaria a intervenit, amenințând cu intrarea în război de partea Șerbiei în caz că trupele bulgare nu se retrag. Nu au avut loc modificări teritoriale, dar
Războiul sârbo-bulgar () [Corola-website/Science/330385_a_331714]